Buna ziua!
Va scriu in speranta ca ma veti putea ajuta sa-mi pun putina ordine in viata ravasita pe care o am. Trebuie sa precizez de la inceput ca nu stiu sigur in ce proportii problema mea este reala, respectiv imaginara. Am 42 de ani si sunt inginer. Sunt casatorit de 12 ani cu femeia visurilor mele. Impreuna avem un baietel, de 12 ani. In momentul de fata, am ajuns intr-un punct in care, uitandu-ma inapoi, ma intreb ce s-a petrecut in tot acest timp. In jurul meu este pustiu... Afacerea, inceputa in urma cu 16 ani, crescuta cu pasiune, eforturi si sacrificii imense, pare sa isi dea ultima suflare...Adancit in munca, prea mult timp, prea multe sambete, prea multe duminici, prea multe sarbatori, am... uitat de casnicia mea, de nevoia de mine, pe care copilul meu o avea, de prieteni, de oameni...
Ajuns intr-un tarziu la capatul puterilor, cand am ridicat ochii, l-am zarit pe fiul meu, dormind singur pe canapeaua din sufragerie, la orele tarzii la care eu ajungeam acasa. Am gasit-o pe sotia mea prinsa in mirajul jocurilor de strategie, intr-o lume a ei, pe care si-a creat-o, intretinut-o si dezvoltat-o cat timp eu am lipsit...Prietenii...Am avut, oare, prieteni vreodata?
Ma uit in urma si imi dau seama ca tot ce am construit m-a condus treptat spre un esec lamentabil, atat pe plan profesional, cat si personal... Ce alt exemplu mai bun, decat faptul ca am scris mai intai "profesional" si abia apoi "personal"?
Acum, sotia mea, pe care o iubesc pana in varful unghiilor, pe care o iubesc, probabil, dinainte de a ma naste si dupa ce voi muri, are propria ei lume. Are prietenii ei, de pe internet, are a doua viata, in care poate fi ce vrea ea, cum vrea ea, cand vrea ea...Viata virtuala o ia incet de langa mine...Simt cum vartejul o trage inauntru, o mai tin doar cu varfurile degetelor... Locul meu in viata ei, a lor, este din ce in ce mai neinsemnat...
Din cate inteleg, pare sa fie doar o problema a mea, pentru ca ea se simte bine asa...are nevoie de libertate, de comunicare...trebuie sa socializeze... ei ii plac o gramada de lucruri... mie, nimic... Din tot ce eu am fost, au ramas doar amintirile neplacute. Ar fi trebuit sa mergem la patinoar, pe munti, cu cortul, la mare, ar fi trebuit sa ii spun "te iubesc" de zece ori pe zi, sa ii sarut varfurile degetelor intr-un impuls de moment, sa o imbrac in flori si sa i-o arat soarelui... dar, asemeni majoritatii "bivolilor", am luat totul ca si cum mi s-ar fi cuvenit...for granted...Am lasat-o sa alerge cu copilul la cursuri, la meditatii, la inot, la tenis, la cumparaturi...in timp ce eu eram ocupat cu sabotarea celei mai frumoase povesti de dragoste care ne lega...Ma cuprinde o disperare fara capat...tot ce a fost mai frumos, am calcat in picioare...pentru ce?
Incerc, pe de-o parte, sa ma opresc din a strivi si ultima ei placere: jocul de-a "o alta viata"...pe de alta parte, aceasta ultima placere mi-o va rapi...stiu, simt, vad...
Cand imi spune cu zambetul pe buze ca e "dependenta"...se rasucesc in sufletul meu mii de cutite...la fel ca atunci cand imi spune ca n-am inselat-o niciodata pentru ca nu mi s-a ivit ocazia...
In vorbele ei simt razbunarea infinitului de clipe de neglijenta, neatentie, dragoste nemarturisita...tot ce imi reproseaza pare a fi adevarat, iar asta doare cumplit... Am ajuns unul dintre acei soti minunati, ai caror sotii isi gasesc refugiul in bratele unei comunitati cibernetice... Mi-e greu, foarte greu, sa mai spun ceva in apararea mea...
Draga Adrian, am 51 de ani si citind povestea ta o traiesc pur si simplu pe a mea numai ca de data aceasta eu sunt sotia.Asa ca pot sa-ti dezvalui viata de dincolo de povestea ta, si eu ca si jumatatea ta am trait zi de zi doar cu iluzia ca intr-un tarziu treaba se va termina si ca sotul (care dealtfel se chinuie pentru familie), va fi prezent 100% in familie. Pentru ea femeia care are un program liniar, casa, gospodarie, copil, e trist, e rutina, ma scol, pachetel pentru scoala 9cu timpul a devenit perimat acum este o suma fixa dupa buget alocat lunar celui mic), cafeaua, lista de cumparaturi, ceva curatenie, pregatitul mesei, si apoi asteptarea care te face sa gandesti mult si uneori prost... Unde e el acum, ce face de ce nu ine uite cat e ceasul... Zilele trec una dupa alta, timpul asterne un fel de uitare peste ce a fost odata se asterne usor o infrigurare, o amorteala, o scarboasa singuratate peste sufletul unei femei. Unele cauta alinare in bratele altora(urat, tare urat vei spune, poate asa o fi, cu arunc cu piatra ...las timpul sa rezolve) -altele cauta o lume imaginara in care sa daruiasca ce au in surplus, iubire, dorinta de poveste, grup care sa asculte cu sufletul la gura ce au de povestit, vezi tu Ady, noi femeile suntem mai altfel decat voi, noi dorim si o viata buna si un spatiu in care sentimentele noastre sa prinda contur. Vezi tu si eu imi iubesc enorm sotul (care ca si tine munceste doar pentru noi -suntem impreuna de 29 de ani; anul acesta implinim aceasta varsta, de stiut ne stim inca de la gradinita, avem u baiat de 23 de ani student care de pe la 17 ani are viata lui, grupul lui nu mai are el timp de povesti,, vanatoresti" cum le numeste el cu mama...Deci,, mama" dupa ce termina tot ce are in lista unei zile lungi de rezolvat pentru casa si fmilie ce sa faca saraca... cade in lumea ei, in lumea oferita de net... o lume in care poate fi si tanara, si desteapta, si frumoasa, si sfatoasa, si pretuita pentru ce gandeste si impartaseste altora ca ea ...de fapt Ady, draga traim cu toti intr-o lume meschina, plina de bariere, o lume rece, imateriala, care ne-a dezumanizat si ne face sa nu mai vedem la 2 pasi, nu mai iubim lucrurile simple, plimbarile de duminica, masa cu familia la fix ora 13 la pranz dumnica cu vesela buna si bucate alese de duminica, am scris demult undeva pe un blog depre mesele de sarbatoare pe care eu le fac, cu chin si dragoste si care se topesc in liniste fara multumiri si la sfarsit eu singura in fata resturilor ei fiecare la treaba lor, a mai trecut o zi... Tu obosit plin de grija unei zile noi de munca, fiul alergand in lumea lui cu alte valori alti parametri, iar EA singura in fata unui maldar de vase, priveste pe geam si alearga si ea spre lumea mai buna oferita de imaginatie, o lume unde poate fi oriunde ...chiar si pe o plaja exotica sub o umbreluta, cu un cokteil si un El zambitor, iubitor si cu multe fraze pline de duh si iubire la el. Ei ce spui acu intelegi de ce ea s-a refugiat in lumea virtuala ...noi femeile suntem mai altfel decat voi, noi iubim sa vorbim, sa impartasim vorbe, sentimente sa aflam se sute de ori pe zi ca suntem iubite, ca am facut o cina super ok... Ei astept sa vad ca ai inteles ceva ...Viata e tare scurta si sa stii ca munca cu toate ca e necesara -omoara incet dar sigur legatura aceea pe care fiecare din noi a cunoscut-o pe vremea can dragostea conta si nimic altceva./cu drag si sperante de bine mihaela iordan
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Adriane,
Te inteleg perfect, deoarece si eu am trecut prin ceva asemanator si m-a luat o deceptie totala, cand m-am trezit aproape singur. Am avut (si am) o firma, care ar avea cautare f mare, dar n-am gasit sprijinul necesar din anturajul meu, ci dimpotriva: mi s-au reprosat o serie de lucruri, fara temei.
Deasupra, am avut si un accident stupid, in urma caruia am fost nevoit sa-mi suspend temporal activitatea. Am avut timp sa reflectez si mi-am facut o noua strategie, o total-noua conceptie de viata.
De atunci lucrurile au inceput sa se schimbe!
Metoda mea i-am povestit si la altii in situatii asemanatoare (si multi suntem), iar acum si la ei incep sa apara rezultatele. La fiecare altfel, pas cu pas.
Daca esti interesat de metode, cauta-ma in privat...
Răspunde
In apararea ta nu e nevoie sa spui nimic, nu te-ai apara decat de tine. 12 ani nu inseamna 40. Sunteti inca tineri si mai aveti de trait impreuna multa vreme, daca inca va mai doriti. Sa le luam pe rand: in ceea ce priveste nevoia sotiei de jocuri online, pare o dependenta. Sunt milioane de oameni care devin dependenti, tocmai din dorinta de a evada din realitate. De smuls, nu o poti smulge de acolo daca nu vrea. Pe masura ce tu vei reveni in viata, sper ca si ea va vrea sa traiasca in real life. Tie iti recomand sa mergi la un consilier sau psiholog pentru explorarea acestui inceput de depresie. El te va ajuta si sa te redescoperi, sa descoperi ce iti place sa faci, de ce ai nevoie. Pe masura ce revenim la viata, angrenam in aceasta bucurie de a trai pe toti cei din jur. Fa lucruri in aer liber cu fiul tau. Iesiti in parc. Luati-va biciclete sau role si iesiti impreuna. Fa lucruri tandre pentru sotia ta. Spune-i acum ceea ce nu i-ai spus pana acum. Si fa-le! Vrei sa o acoperi in trandafiri? Du-te, cumpara cateva duzini de trandafiri si acoper-o. Vrei sa ii saruti mainile/picioarele? Sarut-o. Nu e tarziu nici sa va reluati viata sexuala. Insa mai intai mergi la un terapeut care sa te ajute sa iesi din acest impas. Eu cred ca e doar un inceput de situatie trista, nicidecum finalul familiei si vietii.
Totusi timpul nu este pirdut total. Lipsa celor 12 ani nu poti sa o umpli dar te poti schimba de acum inainte. Gandeste-te cat e de scurta viata. Daca ne adancim numai in munca si probleme atunci pentru. ce traim. Avem nevoie si de cei din jur. Eu zic sa incepi sa te schimbi. Ia-ti familia si plecati undeva sa va simtiti bine. Fa-le pe plac amandorura. Afla ce-i place fiului tau cel mai mult si incearca sa-l multumesti si la fel fa si cu sotia ta. Mai tarziu pleaca cu sotia ta doar voi doi, sa reaprindeti flacara dragostei care a fost intre voi. Mult succes.
Nu prea te poti apara pentru ca desi te doare stii inauntrul sufletului tau ca are dreptate.Insa este foarte foarte important un lucru:tu o iubesti enorm si ea pe tine. Daca tu zici ca ai neglijat-o gandeste-te ca daca nu te iubea in tot timpul asta in loc sa se joace te putea insela...Este un pas important ca tu realizezi ca trebuie sa schimbi ceva. Cel mai important pas este facut...Acum tine de tine daca vrei sa schimbi lucrul asta care te doare atat de mult.Acorda-i mai mult timp, gandeste-te ce lucruri o faceau fericita, spune-i exact atunci cand simti ca o iubesti.chiar si un simplu sms cu textul "te iubesc. mi-e dor de tine"poate face multe... Evadati impreuna undeva, un week-end.Probabil ca si ei ii este greu insa te intelege si pe tine pe de-o parte, iti respecta cariera si afacerea si stie ca tot ceea ce faci faci pentru familie insa crede-ma, la batranete vei ramane cu amintirile.care vor tine loc de orice comoara materiala.Sunteti tineri...bine ca nu au trecut mai multi ani. Sfatul meu este sa incerci sa pui familia de acum incolo pe primul plan...
Adriane, sa stii ca acesta nu e sfarsitul, inca mai poti sa-ti salveti casnicia si familia, nu dispera, ia in seama sfaturile pe care le -ai primit de la Nicole si Psiholoaga si incet dar cu pasi siguri iti vei recapata familia.
Multa sanatate si fericire iti doresc din tot sufletul!
Niciodata nu e tarziu! ai incredere in tine si in familia ta si fa totul ce gandesti si cum simti lasa/nd loc pentru familia ta pe care o iubesti si recunosti ca nu ai demonstrat familiei cat de importanta este pentru tine si ai ajuns sa simti si tu ca vrei sa traiesti ca vrei sa simti ca iubesti si ca esti iubit fa tot ce nu ai facut! multa sanatate si curaj recupereaza nu lasa sa se piarda chiar si ultima sansa... de/a simti VIATA IN FAMILE SI IUBIREA succes...
Nu am mai auzit niciodata un barbat sa vorbeasca atat de minunat despre sotia sa, sa se ingrijeasca atat de mult de nevoile ei... tariuz, ce-i drept
.Eu sunt sigura ca veti reveni la o viata normala daca incerci sa o surprinzi placut, sa uite de acea lume cibernetica.Cu o iubire atat de mare ca cea pe care i-o porti, totul se va rezolva.Rabdare multa...
Va multumesc mult, tuturor!
Cred ca cea mai mare problema rezida in faptul ca ma cuprind, in mod...necontrolat, o serie de accese de gelozie... Ii simt nerabdarea de a se "arunca" in mijlocul acelei comunitati virtuale, simt cat de tare o captiveaza, vad cat timp ii aloca...Cateodata, ma simt ca unul dintre lucratorii din jocul ei: "du-te, vino, stai aici, te chem eu cand am nevoie"... Am senzatia ca am devenit un fel de pion... Am impresia ca intre noi nu mai pot exista discutii interesante; "acolo", in schimb, da! Simt nevoia sa se arunce asupra mea, asa cum se arunca asupra calculatorului, sa fie iar nerabdatoare sa ma vada, sosirea mea acasa sa nu mai insemne pentru ea obligatia unui "shut-down" rapid... Am inceput sa devin pisalog si... imprevizibil... o combinatie dezastruoasa. Nu mai stie la ce sa se astepte din partea mea. Ma comport haotic. Ii spun si simt ca o iubesc nebuneste, ca mai apoi sa mi se perinde prin gand franturi de eventuale conversatii cu altii...mai interesante, mai incitante, mai...luminoase decat ar fi avut vreodata cu mine... Urmeaza incercarile mele de a-i transmite fondul durerii pe care o simt, motivele acesteia, ingrijorarea mea, disperarea. Atunci, se inchide intr-o carapace si urmeaza acele taceri fara capat, prin care sunt lasat sa inteleg ce vreau... In mod evident, eu inteleg ca da, am dreptate, acolo totul este mai frumos, mai chemator, mai delicat, mai interesant... Sunt lovituri in plin, pe care le incasez in fiecare particica a sufletului. La fiecare tacere a ei. Acolo, probabil, se afla oameni normali, care n-o chinuiesc, care sunt buni, care, care, care...
Psiholoaga, iti multumesc, dar cred ca trei brate de trandafiri mi-ar ateriza in cap in secunda doi..."Cum ai dat atatia bani? Nu esti sanatos la cap? Acum te-ai gasit?" Pentru mine, cred ca ar putea renunta, sau poate nu...habar n-am... zice ca si-ar fi inceput procedura de "lichidare"... Dar nu stiu daca e drept sa o pun sa renunte, daca nu cumva ii ofer un alt motiv sa ma urasca, un alt stres, un alt motiv pentru un viitor repros... Tot ce stiu, este ca daca nu renunta, isi va distruge viata. Cam 70-80% din perioada activa a zilei este acolo...Despre perioada inactiva...nici nu vreau sa ma gandesc...
Bubu, iti multumesc si tie! Mesajul a fost trimis! 
aliosa6, nicole, mada...va multumesc mult!
Incurajarile si sfaturile voastre...sunt nepretuite!
Va multumesc din suflet, tuturor! Va simt ca si cum ati fi acel "bine" din "tot raul"...
TOTUL ARE UN NOU INKEPUT SI NIKIODATA NU E PREA TARZIU! AI PUTEA chiar DE MAINE SA O SURPRINZI KU O CINA ROMANTIK, SAU KU O IESIRE IN ORAS. UNDEVA, UNDE STI K S-AR SIMTI BINE. IAR CU BAIETELUL TAU LA FEL INKEPE SA COMUNIKI CU EL, explicAI DE CE NU AI AVUT TIMP DE EL... SI TREPTAT, TREPTAT CU MULTA RABDARE SI MULTA DORINTA VEI REUSI SA-TI FACI DIN NOU LOK PRINTRE EI...ARATA-LE CA II IUBESTI, DEMONSTREAZA-LE!
Arata-i sotiei tale aceste randuri pe care le-ai scris. Pe mine m-au impresionat si sunt sigura ca si pe ea o vor impresiona suficient incat sa uite orice dependenta, sa te ierte, sa incepeti sa traiti impreuna si sa recuperati anii pierduti.
Ceea ce ti se intampla tie este o realitate tot mai des intalnita.in goana noastra dupa bani si bunastare uitam cine suntem, pentru cine si pentru ce suntem pe acest pamant. familia si prietenii sunt cele mai importante lucruri.si eu cred ca meritati o vacanta, cred ca e timpul sa traiti viata voastra reala, sa nu mai lasati irealul sa va fure visele realizabile. orice om greseste, tu ai gresit din dorinta de a oferi tot ce e mai bun familiei tale.important este ca te-ai trezit la timp.mai ai timp sa schimbi lucrurile.ai incredere in tine si in familia ta! bafta!
Nu ai gresit numai tu! sunte-ti amandoi devina, tu ca ai neglijat-o si ea ca sa complacut in lumea ei.incearca sa-i faci curte ca in primii ani de casnicie, i-ati familia la munte, oriunde numai du-i undeva sa uitati de clipele urate. daca o iubesti si ea nu si-a gasit alta dragoste folosestete de copil sa va apropie. DAR sa fi fost sincer cu noi in tot ce ai spus.sa va fie ingeri pazitori deasupra casei voastre.
Buna Adrian,
Scrii atat de frumos dar oare sotiei tale i-ai spus vreodata aceste cuvinte? Sa o mangaie in locul tau in zilele si noptile de singuratate.Scrie-i,trimite-i mesaje virtuale daca aceasta este lumea ei acum! Le va citi si se va regasi in ele. Uite chiar si tu ai apelat la ajutorul virtual.Lupta,nu abandona! Incearca sa-i oferi o clipa de placere"azi, acum"lasa trecutul sau viitorul.Nu te multumi cu orizontul, patrunde in imensitatea infinitului, nu te retrage, ai pentru cine, pentru familia ta.Succes!
PACAT. E GREU PENTRU FIECARE DIN MEMBRII FAMILIEI. E NEVOIE DE TIMP, EFORT SI MULTA RABDARE PENTRU TOTI. TU ESTI SINGURUL POATE CARE VA TREBUI SA LUPTE, DEOARECE NUMAI TU AI PIERDUT FARA SA RECONSTRUIESTI.SOTIA TA SI-A GASIT UN REFUGIU, CACI NU AVEA DE ALES. TU NU AI ALES-O CAND AVEAI ALTERNATIVE. IMI PARE RAU DAR NU EXISTA O RETETA CARE SA SE POTRIVEASCA PENTRU DOUA FAMILII SAU DOUA PERSOANE. INCEARCA. DRAGOSTEA TA MARE PENTRU FAMILIE TE POATE AJUTA. CU MULTA RABDARE SI CU TACT.DOAMNE AJUTA!
Inca nu e totul pierdut! nu vreau sa te superi pe mine sau sa crezi ca fac pe victima nu ma caracterizeaza, concluzia la care am ajuns e ca in viata nu poti sa le ai pe toate, daca ai dragoste, nu ai bani daca ai bani nu ai dragoste daca le ai pe amandoua iti lipseste tot timpul ceva.si eu mi-am iubit sotul mai mult ca viata mea dar a plecat in strainatate sa castige niste bani sa ne fie mai bine, dar a venit sicriu! eu ce mai pot recupera? eu ma simt mai rau ca tine peste noapte m-am trezit singura cu 2 copii, cel mic isi cunoaste tatal din poze! tu poti face multe sa recuperezi ce ai pierdut!
In 12 ani ti-ai intretinut familia, ai capatat o experienta pe care altii cu siguranta nu o au. Nu-s ani pierduti ci sunt ani muciti cu sudoare. Cunosti legenda Mesterului Manole. Cam asa se construieste ceva... cu mult sacrificiu. Foloseste tot ce cunosti. Ofera-ti mai mult timp cu familia. Intodeauna exista o solutie.
Incepi cu inceputul.Fi tandru.Arata-i ca o iubesti aducandu-i cate o floare si scoate-o impreuna cu baiatul la plimbare, sau mergeti la sfarst de saptamana undeva la munte.Arata-le cat de mult ti la ei ascultandu-le ce au pe suflet si sune-le ca fiind atent cu munca i-ai cam lasat deoparte si-ti pare rau. Apropiete de baiat si fa-l sa aiba incredere in tine, sa devi confesorul lui. Daca face greseli nu-l certa ci stai de vorba cu el si explica-i ce e bine si ce nu, iar atunci cand vrea sa faca ceva sa vina si sa-ti ceara sfatul.Sotiei arata-i ca o iubesti in fiecare zi indiferent cat de stresat esti de la servici.Problemele de servici lasa-le acolo, iar acasa vino cu zambetul pe buze si retraieste perioada cand va-ti cunoscut, chiar luna de miere.Mult succes.
... Daca cineva mi-ar fi spus, in urma cu ceva timp, ca este posibil sa ajung nerabdator sa imi deschid calculatorul pentru a intra in contact cu... oameni, probabil as fi spus ca asa ceva nu mi se va intampla mie, sau nu acum, sau, pur si simplu, nu as fi inteles ce vrea sa spuna si despre ce vorbeste... O vreme, am crezut ca totul este pierdut, ca nu fac decat sa populez si eu, asemeni multora, o lume de... devastati... Am incercat sa aflu raspunsuri in diferite parti, sa imi fac "prieteni", sa imi construiesc si eu un "volant", un sistem care sa ma ajute sa depasesc fiecare zi, fiecare soc, fiecare piedica, un sistem in care sa se adune ganduri bune, compasiune, empatie, păsare, diferenţă (exista "diferenţă", ca antonim al "indiferenţei"?)...Am constatat ca este extrem de greu: oamenii au in general orgolii de nezdruncinat, preocupari proprii, sunt...auto-suficienti si inlantuiti in adevarurile proprii. Dumnezeu, poate, (caci de cand ma stiu, El a fost cel care m-a ridicat din cele mai adanci neanturi) a fost cel care m-a adus la voi...Stiu ca suna patetic, adica sentimental-deplasat, stiu ca poate suna oarecum blasfemiator, poate ca este de neingaduit, dar, asa cum cred ca El ia forma albinei polenizatoare, forma florii, a norului, a visului, si a fulgului de zapada, tot asa, El poate ia, cateodata si forma unui URL...Acum, acesta a fost TPU.ro...N-am auzit de la voi, de la nimeni, opinii de genul "Crezi ca mai merita sa lupti?"... "Nu e vina ta!"... "Poate nu te merita..."
Nu! Am auzit ceea ce imi trebuia, rostit in multe feluri, cu majuscule, detaliat sau pe scurt, cu "k", cu litera mica, cu ...Totul, absolut totul, vorbeste despre sansa mea, ca om, si ce poate fi mai frumos, mai linistitor, mai mangaietor, decat sa ti se spuna ca inca mai ai o sansa? Am simtit apropierea voastra. Desi nu ne cunoastem, am simtit ca undeva, acolo, exista oameni carora le pasa pentru ca asa sunt ei alcatuiti, nu pentru ca si-au impus, nu pentru ca au vreun interes, ci pentru ca altfel nu pot...
Cred ca este pentru prima data (cat de tarziu, totusi...) cand inteleg pe deplin spusele lui Hemingway: "„Nici un om pe lume nu-i doar un ostrov stingher si de sine-statator, fiece om este o bucata din continent, o particica din întregul cel de capetenie; daca marea îi smulge cu valurile un bulgare, Europa e împutinata, asa cum ar fi orice limba de pamânt, sau mosia ta ori a prietenilor tai. De aceea, niciodata sa nu faci întrebare pentru cine bat
clopotele: pentru tine bat."
...
Va multumesc tuturor! Cred ca am inceput sa inteleg...
Nu pot sa va enumar pe toti si nici nu as vrea: printre voi exista cu siguranta si cititori, ale caror cuvinte au ramas neexprimate, si pe care i-as omite pe nedrept... Tot ce stiu, este ca am petrecut un weekend minunat, in care am pus flori, sub soare, in care am simtit iarba, linistea, caldura si rostul...In plus, am inteles ca erotismul se poate ascunde si in spatele unui masaj, atunci cand persoana iubita adoarme prunceste, impacata si plina de placere, sub mainile tale... cam cum adoarme lutul in forma unui vas, sub mainile olarului... Ce sentiment!
P. S. ...am primit un mail, prin care sunt rugat sa desemnez un castigator... Asta e ceva greu, pentru ca eu simt ca adevaratul castigator sunt eu... Cat despre cel mai bun raspuns, pot sa spun ca este de-a dreptul imposibil sa aleg! Am sa incerc, cu constiinta faptului ca nedreptatea pe care o comit este inevitabila...
Cautam un documentar despre serpi si asa am dat de un nick foarte interesant "vipera". Citind raspunsurile acestei fete am ajuns la aceasta poveste. Pai tu crezi ca daca stateai langa ea, nu se intampla la fel? Puteai sa-i spui de mii de ori ca o iubesti ca daca nu avea bani tot una era. Un sfat filozofic as spune, ti l-a dat vipera :"Nu te multumi cu orizontul, patrunde in imensitatea infinitului". Este exceptional. Adica trebuie sa privesti dincolo de ea. Vad ca e mult timp de atunci dar daca vei citi ce eu iti scriu vreau sa stii ca nu jocul o atrage ci cu cine joaca si nu m-ar mira ca renuntand la acest tip de joc sa nu o faca pentru tine ci pentru cineva intalnit acolo. Putea in lipsa ta sa aiba alte preocupari pe care le are o femeie. Ea asa a vrut. Este si povestea mea. Am renuntat la absolut orice placere pentru copii si sotie. Nu a fost de ajuns. Copii au plecat pe caile lor, sotia dupa o iubire ascunsa multi ani iar eu acum imi plang de mila. Nu o regret pe ea, regret pierderea altei fiinte care ma iubea. Ma baiatule nu dormi in pat cu o femeie care se gandeste la altul. Mergi acolo unde simti. E sfatul meu de om trecut prin viata. Fiecare din pacate avem una singura. As fi curios ce s-a mai inatmplat.
Mihnea, prof. univ.
Citat Adrian: "Am ajuns unul dintre acei soti minunati, ale caror sotii isi gasesc refugiul in bratele unei comunitati cibernetice... "
Raspunsul meu pentru Adrian: Adevarul este dincolo de noi... Si adaug: Am fost una dintre acele sotii devotate si iubitoare ai caror soti si-au pierdut mintile in bratele femeilor apartinand comunitatilor cibernetice. Unele dintre ele apartinand chiar acestei comunitati minunate: TPU.
Raspuns pentru d-l Profesor Mihnea: Cand voi avea timp, adica dupa ce-mi voi fi indeplinit indatoririle de "om de stiinta", de sotie "pe cinste" si de femeie in casa si-mi voi fi consumat minutele de bucurie alaturi de fiul meu de 14 ani, imi voi pune sufletul pe tava imbacsita a povestilor cu doua fete si Dvs veti avea ocazia sa aflati continuarea dar mai ales inceputul acestei neinsemnate intamplari.
Imi pare rau dar in acelasi timp ma bucur ca sunteti doar un utilizator anonim caruia nu-i pot raspunde direct, pentru ca nu meritati sa va aloc nici macar un minut din timpul mult prea scurt al vietii mele. Ar trebui sa invatati sa nu mai aruncati in altii cu noroiul in care vi se scufunda viata pentru ca s-ar putea sa il primiti inapoi multiplicat cu miile de ganduri grele ale celor nimeriti de Dvs. si sa ajungeti sa va inecati de-a binelea.
Cercetator stiintific gradul 2, Doctor in stiinte SotiaLuiAdrian
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
