Bunaaa! Deci sunt fata și am avut o relație cu un băiat de jumătate de an. După despărțire, la puțin timp,m-am simțit atrasa de prietena mea. Ea este mai băiețoasă și probabil de aia. Ne-am băgat împreuna și la ceva timp după asta,au venit întrebări de la părinții mei legate de băieți,când îmi fac și eu un prieten. Eu sunt o fire foarte sensibilă si când am auzit asta si știind ca eu am o relație cu o fata secreta, nu mi-a picat bine si am avut mii si mii de gânduri. La un moment dat,am simțit ca cedez psihic si le-am zis adevarul părinților mei. Nu au fost deloc de acord,am fost la psiholog si am continuat relația fără ca ei sa știe. Acum de o perioada iar,mai puțin de o săptămâna,m-au întrebat dacă mi-am făcut un prieten si dacă mi-a trecut nebunia legată de fata aia. Le-am zis ca mi-a trecut, dar nu este niciun băiat in viața mea. Gândurile negative au apărut iar(nu știam cât va mai continua minciuna, cum vor reacționa când vor afla afla adevarul, cât o sa mai pot duce chestia asta) deja începeam sa cedez psihic iar. Am pus punct relației si ne-am promis ca vom rămâne prietene bune in continuare, având in vedere ca avem același grup de prieteni. E prima fata care m-a atras și e într-adevăr mai masculină. O iubesc si vreau sa fiu cu ea, dar gândurile negative si frica de ce se va întâmpla când nu voi mai putea duce minciuna ma sperie, la fel si reacția părinților. Ce pot face?

De la caderea lui Adam incoace toti avem inclinatie in diversr grade spre toate incalcarile pisibile ale constiintei, inclusiv lacimie pentru trupurile altora, indiferent de sex Si cei care isi inseala partenerul de sex opus, la inceout s- au simtit atrasi, unii cedeaza ispitei altii asculta de constiibta si reping ispita.Esti si tu pacatoasa si isoitibila ca noi toti ceilalti. Daca vei alege calea Creatorului si vei asculta de constiinta si te vei implica sexual doar cu partenerul de casatorie de sex opus vei fi fericita si vei avea pacea cobstiintei, daca nu vei trai in vinovatie continua. Fetele pot fi orietene cu care poti avea relatii bune de sustinere suflereasca dar o relatie impminitoare, fara vinovatie si condamnarea constiintei, romantica si sexuala, poti avea doar cu un pattener de casatorie de sex opus

Dacă ții la ea, însă, poți renunța atât de repede din cauza părinților tăi, este foarte urat. Ești stăpână pe viața ta, pe alegerile tale. Nu înțeleg de ce ții neapărat să-ți minți părinții, la un moment dat se vor obișnui cu ideea. Luptă pentru tine, pentru fericirea ta, drepturile tale și așa mai departe. De asta vă și manipulează părinții, pentru că vă lăsați marionete în fața lor. Impune-te.

România asta, evul mediu, dacă ești bisexuala e treaba ta nu a lor, tu iubește în continuare, viata ta intima e a ta, fii și tu discreta

Ia nu mai fi tu chiar așa sexibilă ca să-ți pese de ceea ce zic alții (părinții mai ales) despre viața ta privată. Nu e treaba lor, și dacă nici măcar n-au atâta minte încât barem să nu te certe dacă nu-s în stare să înțeleagă și să te sprijine, atunci nici nu te merită.
Caută soluții de a relua relația dacă îți iubești partenera și să faceți cumva să ieșiți din acest mediu toxic. Mutați-vă în alt sat... Sau stat...

Daca tu iti dai seama ca esti"diferita" trebuie sa iti asumi asta ca sa poti fi fericita. Daca vei încerca să fi altfel doar pentru ca asa vor altii, te vei afundă în depresie.

Psihologul ce ti-a spus?

Cati ani ai?

Dupa cum mi-am dat seama, tu esti bisexuala. La bisexuali dragostea nu are gen, ci numai persoane.
Nu are rost sa mergi la nici un psiholog deoarece homosexualitatea, bisexualitatea etc. nu sunt boli si nu se pot trata.
Te sfatuiesc sa lasi deoparte gandurile negative si frica. Nu esti singura care esti bisexuala, lesbiana. Citeste despre scara sexualitatii a lui Kinsei si vei vedea cate persoane nu au inclinatii, trasaturi homosexuale sau sunt pur si simplu bisexuali sau homosexuali.
Daca esti majora sau si mai bine, lucrezi, nu au ce cauta parintii in viata ta.
Cat priveste impunerea unui prieten (iubit) sau interzicerea unei prietene (iubite), chiar daca esti minora, nu au dreptul sa-ti impuna nimic parintii. Asta se numeste hartuire.

Si inca ceva: nu o sa traiesti toata viata cu parintii. Viitorul trebuie sa ti-l alegi. Asculta pe toata lumea si fa asa cum crezi ca e mai bine pentru tine. Tu hotarasti.
Inca odata: lasa gandurile negre deoaparte. Viata este grea, de aceea trebuie sa ne luptam sa facem cum e mai bine pentru noi in primul rand si apoi pentru cei din jurul nostru.

Apropos, am zis ca nu ai ce cauta la psiholog si am gresit. Da, poti merge pentru a te ajuta cu depresia, dar in nici un caz cu faptul ca iti place o fata.

Alta care devine lesbiană după ce nu îi iese o relație cu un băiat -__-

Dacă ea e ceva mai masculină, înseamnă că tu ești? Tot băiat? Încerc să delimitez sexele. N-am înțeles niciodată dacă folosiți tiparul autentic fată-băiat, ori ba. Fata are mecanismul cu bază emoțională, pe când masculii sunt practici, totul mai superficial (scuze băieții)... Cum o vezi tu pe fata asta? Ai o dorință sexuală nesatisfăcută și vrei să treci la treabă cu ea? Prietenie e prea puțin? Afirm că ai putea conduce la relații de genul ("secrete") în urma persecuțiilor părintești. Dacă fetei nu îi plăcea de tine? Ce găsești tu în ea mai exact? înțelegere, acceptare, libertate? Vreau să spun că nu e bătută în cuie...Și da, spiritul de observație al părinților e suficient de dezvoltat și joacă un rol important (sau ar trebui) căci ei văd cu ochiul liber când te arăți împlinit cu tot cu vălul de pe față. Nu degeaba every day ai dat nas în nas cu ei.

Alege ce crezi că e bine pentru tine și te face fericită, dar asumă-ți și consecințele alegerilor tale.

Nu inteleg de ce atata cedat psihic, nu trebuie sa aiba parintii treaba cu relatiile tale cat timp nu duc la casatorie de ce trebuie sa stie ei? Mai ales daca esti majora.