Care ar fi cea mai mare dezamăgire pe care aţi putea-o avea ca părinte?
Şi pentru copii, cu ce v-ar putea dezamăgi părinţii cel mai rău?

După cum a zis şi @papusica987(lol),ca părinte, te-ai simţi distrus să vezi că pur şi simplu nu mai exişti în ochii propriului copil, iar ca şi copil te-ar distruge pur şi simplu când ai afla că nu eşti dorit de aceştia.
Asta cu greşelile, hm, fiecare trebuie să înveţe singur ce e bine şi ce e rău, din propriile greşeli.Trebuie să se descurce şi singuri, iar chestia aia gen "nu mă înţeleg părinţii", e doar adolescenţa.Toţi trec prin asta.

Ca parinte...sa vad cum copii mei o iau pe un drum gresit.
Ca (virgula) copil...sa mi se spuna ''Mai bine nu te faceam''

Ca fata mea sa ajunga o curva, sau baiatul meu sa ajunga un drogat.

Ca parinte, nu as vrea ca fata/baiatul meu sa ajunga sa se prostitueze. Doamne fereste.
Ca si copil, pai eu nu prea ma inteleg cu parinti deci...Hm.Banuiesc ca as fi suparata daca m-ar da afara din casa.

Sa n-aiba curaj sa isi ia zborul, pe propriile lor aripi.

Hmmm...
Dacă aş fi părinte, aş fi dezamăgită să văd că (,) copii mei fac greşeli care în viitor ar putea deveni probleme grave.
Iar ca şi copil, urăsc atunci când părinţii nu mă înţeleg, nu se pun în locul meu. Pentru că (,) cum altfel să ştii să te comporţi cu o persoană dacă nu te pui în locul ei, să-ţi dai seama ce simte.

Ca parinte cred ca cea mai mare dezamagire ar fi ca, copilul tau sa te uite.Si ca, copil sa fi lasat la o casa de copii.

Ca,copil ce-a mai mare dezamgaire ar fi sa fii abandonat de ceilalti, uitat, invizibil fata de ceilalti si singur.

Dezamagirea sa ilasi in paragina.s copi sa cresti fara parinti