Care ar fi motivul tau pentru care ai face copii:
1. doar pentru a avea o familie
2. pentru a avea urmasi
3. pentru extinde neamul
4. sa aiba pe cineva langa ei (daca nu au familie)
5. sa aiba pe cineva de care sa depinda/foloseasca mai tarziu?
6. sa aiba pe cineva la batranete
7. toate variantele deja prezentate

8. Pentru ca vine un moment in care iti doresti ca iubirea fata de celălalt sa dea roade.

Nici una. Peste 4, 5 biliarde de ani soarele se va stinge. Înainte de asta urmașii noștri vor pleca cu toți ( cu cățel purcel și puric) spre alte planete. Printre acei urmași doresc să fie și strănepoții mei.

1.

Probabil ca să am cui lăsa și eu moștenire ce mi-au lăsat părinții, bunicii, străbunicii, nu să le ia statul.
Că am aflat de curând că nu sunt nemuritor... dar asta e.

Nu as face copii. E o responsabilitate prea mare pentru mine care sunt o fire independenta și care iubește libertatea. Pentru mine, un copil ar fi lacăt și cheie la viață.
Îmi plac copiii, dar copiii altora, nu pe ai mei.

Aș alege un 5 și 6 și clar în cazul meu aș detesta numărul 3. La ce folos să-mi extind gena de om cu ceva mai șubred pe la mansardă și chiar cu puteri de melc?
Aș spune că m-aș lupta măcar să-i educ eu mai bine ca să nu comită greșelile alor mei, dar gena totuși contează, iar eu una aici vreau să opresc gena mea Plus că la vârsta asta nici nu mai are rost să fac operații și chestii pentru un copil. Ca să nu mai spun că pot aduce și argumentul că oricât l-aș educa pe viitor de bine, contează din ce cunosc studii, mult starea femeii pe durata purtării copilului în pântec, deci dacă o persoană ca mine are deja anxietate și alte mici problemuțe (nu grave, până în prezent nu am avut nici comportamente bizare rău, dar pe ici pe colo, psihic vorbind nu nu sunt cea mai strong) deci pe durata purtării sarcinii cel mai probabil aceste feelinguri ale mele s-ar accentua, ceea ce înseamnă că deja îl condamn pe propriul copil la stări nesănătoase și deja îi creionez din pântec o posibilă viață tristă și problematică, plus că nu-mi garantează nimeni nici pe viitor că voi fi cea mai bună versiune de mamă, așa că, în final chiar și cu varianta 5 sau 6, aleg să nu fac copii. Însă vreau cu tot sufletul să înfiez, chiar o groază de copii (ca niciodată să nu mai fiu așa de singură, cum am fost în copilărie și tinerețe) pentru care să fiu mereu acolo, să-mi dedic toată viața lor și mai ales să-i cresc cu simț și devotament și dorința mea de fapt cea mai mare vreau să le ofer ceea ce simt că jumătate de Mapamond nu a fost în stare cu propriul lor sânge, anume să le ofer echilibrat din toate, clar financiar nu aș dori să le spun vreodată faimoasa replică "NU AM!/SĂ VEDEM!" dar nici doar financiar, ci super mult să le ofer și timp și atenție și să le dezvolt foarte mult și latura emoțională, dar clar și să îi fac răspunzători de viața lor și chiar de rolul lor în societate, deoarece simt că un părinte nu crește 18 ani un copil și apoi îl "aruncă" cum face cioara cu puiul lui, ci părinții creează societatea de mâine, părinții de azi, toți sunt răspunzători direct de societatea de mâine, iar aici simt că mulți au eșuat lamentabil. Dar am nevoie de mulți bani și de o casă mai mare pentru treaba asta. Deocamdată, nu am nici una, nici alta.

Nu știu răspunsul la nicio întrebare până la 7. Da știu sigur 1000000000000%%%%%și mai mult de atâta ca nu-mi doresc și nu vreau să am familie și copii1000000000000%%%%%%%%Singur toată viața.

Idk )))) ce vrajeală are știe ce va face foarte bine este conștientă îi place viata prea mult ca sa fie inchis cu lacătul da bagă vrajeală cu idk ))))) propi lor copii ar fi o povară pentru ei dar copii altora ba n-are cum asa ceva ))))