Suferinta e buna ca sa vezi partea buna a vietii.
nu poti sa apreciezi lumina decat in contrast cu intunericul.
E la fel ca in cazul traumelor fizice suferite de un copil mic.
Daca un copil sanatos se loveste in timp ce zburda, atunci senzatia de durere il face sa fie mai atent, sa nu pateasca si a doua oara.
Degeaba sa-i zici unui copil ca "nu pune mana pe ceva, fiindca arde", pana ce nu are o referinta (patanie) a senzatiei de caldura intensa.
La fel se intampla si cu adultii, daca intalnesc o situatie neplacuta, ne mai intalnita pana atunci.
Propria experienta primeaza in invatarea Vietii.
Dar trebuie invatat si cum sa cerem parerea altora si cum putem distinge si valorifica invatamintele altora, in folosul nostru.
Suferința te face sa privești lucrurile Într-o maniera mai puțin dramatică și te face să găsești soluții la probleme într-un mod eficient,cel puțin eu asta am văzut la mine.
Pe lângă asta,am mai observat și că da, dezvolți latura observatorului care te ajuta sa observi și să găsești soluții ce te feresc de suferință.
Pentru că da, odată ce ai trecut printr-o situație nașpa,vei fi mai atent,asta pentru că observi pericolul și încerci să îl eviți.
Nu cred că suferința te-a făcut să vezi lucrurile pe care le vezi,ci,mai degrabă,latura introspectivă te-a conectat cu aceasta frecventa,daca pot spune asa.
Asta pentru că atenția ta nu se focalizează pe chestiile nașpa din lumea asta,ci pe cele pozitive.
Da,exact cum menționam mai sus,suferința te face mai atent și totodată te face și mai rece pentru că nu vrei sa te expui din nou pericolului,e firesc.
Aparent, te poți adapta ușor schimbărilor din viața ta, însă cum nu se poate sa nu existe părți nașpa, faptul că ești rece, poți da oamenilor impresia că nu îți pasă și așa poți pierde oameni de calitate.
Dar daca poți trai cu asta, foarte bine.
Nu stiu la ce te referi prin suferinta. Eu una am avut anumite traume in copilarie (nu in familie ci la scoala) si nu a fost ceva usor dar m-au facut sa-mi dezvolt un mecanism de aparare si acum de fiecare data cand patesc ceva rau creierul meu parca se detaseaza si uit repede, nu ma afecteaza.
Tu cred ca vorbesti de greutatile de zi cu zi nu de adevarata suferinta. Prin anumite greutati trecem toti si e normal sa te bucuri altfel de o bere sau o plimbare dupa o zi de munca intensa decat dupa o zi de odihna
Nu stiu ce sa zic despre " adevarta suferinta" toti ne privim propriile suferinte ca cele " mai grele". Dar sa i-ti dau un raspuns mai elocvent, stiu ce insemna : saracia, tradarea, pierderea bunicilor si a unui parinte, stiu ce inseamna sa te paraseasca persoana pentru care ti-ai fi dat viata si inclusiv bullingul desi ultimul sincer nu prea m-a afectat. In liceu si chiar si dupa liceu ca orice baiat fara brigada si fara prieteni " smardoi" si asupra mea sa incercat bulling. Palme peste fata, pumni in stomac, misto'uri pe faptul ca nu am haine " de firma". Dar la mine bullingul sau tentativa de bulling se termina rapid ca iti spargeam nasu', iti rupeam geaca, daca te intorceai cu spatele iti dadeam cu scaunul in cap. De aia cam toti smecherii de prin liceu ma cam evitau pentru ca stiau ca nu este deloc o idee buna sa te f#$ti cu mine. Sincer mie nu imi era frica de ei ci de ce as putea eu sa le fac lor. Imi pare rau pentru suferinta ta si stiu ca oamenii pot fii nemilosi. Hugs!
La mine a fost mai rau, cu violenta fizica, psihica, verbala si nimeni din scoala nu lua atitudine. Dar creierul meu a decis sa nu isi mai aminteasca nimic din acea perioada desi sufletul inca este marcat.
Intr-adevar ce ai spus tu cu pierderea unui om drag este o suferinta. In rest, celelalte cred ca fac parte din viata oarecum. In lumea asta fiecare e pentru el si nu trebuie sa avem asteptari de la nimeni. Eu una nu am asteptari de la nimeni si nu ma afecteaza cand cineva face ceva. Din cauza traumelor nici nu prea sunt o fire empatica, nu prea imi pasa de nimeni in afara de familia mea
Iti garantez ca esti o fire foarte empatica! Tocmai de aceea sustii ca nu esti empatica. Pt ca sti ca oamenii privesc empatia ca pe o slabiciune si constient sau inconstient vrei sa iti arati tie insati si celorlalti ca tu nu ai empatie. De unde stiu?! Pt ca si eu sunt la fel ca tine. Dar chestia asta o sa ramana intre noi, nu voi spune la nimeni
Aaa e ca la spovedanie? bine.
Betiv, liber cugetator, antisocial, antiprosti.
Nu vad nimic rau in asta! Sa traiesti lupica!
Cand e frate langa frate iti cumperi masina-n rate!
Bmw din '90 sa iti moara toti dusmanii si toti fraierii cu logan din 2024, niste saraci
Durerea este inevitabila, suferinta este optionala. Insa, suferinta (care nu este dusa la extrem, lipsita de exagerari) aduce cu ea oportunitati de crestere si dezvoltare personala, te conectezi mai mult cu tine si cu restul, trezeste empatia si iti poate oferi o alta perspectiva asupra vietii.
Sincer, nu e nevoie de suferinta sa te bucuri de micile placeri ale vietii, ci doar sa te trezesti la realitate. De exemplu eu, cand trec pe langa o persoana invalida sau alte probleme de sanatate, imi dispare orice problema, si nimic, nu este nici pe departe apropiat de adevarata suferinta, a problemelor de sanatate, psihice si fizice. Fara prea multe suferinte, cu ajutorul terapiei, si a schimbarii perspectivei in viata, pot fi recunoscatoare pentru lucrurile super simple si normale, care pentru alti oameni sunt aproape imposibile. Ma pot ingriji singura, ma pot duce la magazin, pot sta confortabila in multimi samd. Nu e nicio problema sa iti incepi viata easy mode, asta si-ar dori oricine, conteaza si cum esti si tu ca persoana si ce iti doresti in viata, nu banii te indeamna la alte nebunii.
Multi oameni se cred mai presus decat altii ca au trecut prin diferite lucruri, si asta este total gresit. Fiecare trecem prin diferite situatii, care nu ar trebui comparate
Calea suferintei denumita anche calea ignorantei este practicata de mai multe religii si persoane care au ales suferinta in locul autocunoasterii si autoobservarii.
Eu de îți povestesc viata mea o sa zici ca te mint De exemplu nu pot alerga sau merge cu bicicleta drum lung. Alcool nu am voie sa consum, toate astea la nici 40 ani...
Suferinta te ajuta sa iti dai seama ca nimic nu se obtine de-a gata si ca toti suntem doar o pietricica in aceasta lume uriasa
Sunt de acord cu tine.
Suferinta te invata! Nu este un mod placut prin care sa inveti lucruri dar este un mod eficient. Treaba cu "cold hearted" o inteleg, asta te fereste de viitoarele suferinte.
Eu mai am un principiu: Nu am asteptari de la nimeni si in felul asta nu sunt dezamagit de nimeni.
Pot spune ca sunt in aceeasi situatie ca tine (din ce ai scris): "citesc" usor oamenii, nu m-am inselat in privinta nimanui in 20 ani, am nevoie de maxim 5 minute sa inteleg cum "functioneaza" un om si ce sau daca sa am asteptari de la el (in general nu, prefer sa ma surprinda placut cu ceva decat sa am eu niste asteptari si sa ma dezamageasca). La fel de cold hearted sunt si eu (si prietenii ma acuza des ca sunt prea pragmatic si cinic dar pe de alta parte imi cer sfaturi cand ei sunt prea emotionali in anumite situatii).
Tu esti eu?! voiam sa iti dau un raspuns mai amplu. Dar mi-am adus aminte de o intamplare de la munca si o colega de a mea ma acuzat ca sunt insensibil si ca ar trebui sa fiu mai intelegator. Merci de raspuns. In viitor voi face o postare despre aceasta intamplare.
Vrei sa zici ca mai degraba greutatile, munca sa faci ce altii aveau.
Si da, greutatile ar tb sa te ajute sa vezi lucruri pe care altii nu le vad, sa dai valoare acestora. Daca te gandesti ca esti "superior" inseamna ca esti intr o lupta continua, lucru care nu cred ca iti face bine.
Stiu foarte bine ce inseamna sa nu ai : dragoste, bani, familia ta sa aiba mereu restanta la intretinere, sa ai scandaluri cu spart prin casa.
Insa ceea ce te a facut sa fii mai "rece" tb sa analizezi singur si daca iti vei da seama, vei vedea ca lucrurile se pot schimba.
Nu cred ca te simti nici tu bine ca esti rece, chiar daca iti da o pozitie de superioritate chestia asta