Cel mai penibil moment din copilaria mea( cu toate ca atunci nu realizam) a fost la varsta de 3-4 ani.
Eram la bunici(alaturi de care imi petrecusem copilaria), si bunica mea. Dumnezeu sa o ierte se uita la 'Surprize, surprize'. Eu stateam cu ea in pat, ma uitam si eu.
Bunicul meu, din celalalt pat se uita la dansatoarele de acolo si zicea: Fira-ti ale dr*** de cu**e.
Fireste, fiind copil aveam dorinte.
Si m-a adus odata mama la ea la servici, si sefa ei mi-a dat o bicicleta. M-a intrebat: 'Gabriela, tu ce vrei sa te faci cand o sa fi mare?', iar eu, cu dorinta de a ma face dansatoare dar nestiind cum se numeste, mi-am amintit cum le zicea tataie acelor persoane care dansau si am zis : cur*a. Femeia, bineinteles a ramas inlemnita, si mama la fel, iar bunicul meu a avut de dat explicatii.
Bineinteles ca toti copiii trec prin lucruri pe care nu le realizeaza si care sunt haioase, dupa ani intregi cand parintii iti povestesc cuvintele pe care le poceai si toate boacanele iti vine sa razi. Nu cred ca exista un copil fara o intamplare hazlie din copilarie.
Acele intamplari vor ramane mereu in inima noastra pentru ca reprezinta copilaria noastra si ne marcheaza.
Astept sa ne povestesti si tu intamplari penibile din copilaria ta.
Pana atunci, multa bafta!
Momentele cand esti bibelou. Cand vin la parinti nu stiu ce prieteni, colegi si tu esti in centrul atentiei si mereu tot vorbesc intre ei despre tine.Si te tachineaza. Ca si cum ei n-au avut niciodata varsta ta. Sunt faze de rahat. Se compara pe ei la varsta pe care o au acum cu tine si nu fac o comparatie corecta intre cum erau ei la varsta ta si cum esti tu. Pentru mine cel putin a fost cam aiurea. Si pentru orice persoana introvertita tind sa cred ca nu prea e placut.