Nu cred ca exista cineva care sa aiba o relatie buna cu parintii. eu cel putin nu stiu pe nimeni. iar cei care pretind altfel sunt exact cei care in spatele usilor inchise au cea mai proasta relatie cu familia. nu stiu cum e posibil macar teoretic sa treci peste conflictul dintre generatii.
Eu m-am înţeles mereu bine cu ei şi am discutat mereu deschis despre chestiile care ne privesc pe toţi. În viaţa lor personală niciodată nu m-am băgat şi din fericire am parte de acelaşi tratament, oricum sunt acasă 4 luni adunate pe an.
Apropo, se pare că nu ştii diferenţa dintre sau şi s-au, aceiaşi greşeală şi la cealaltă întrebare postată de tine.
Din cauza ca am tata adoptiv nu ma inteleg asa bine cu el, adica nu ne certam, insa nu am simt in largul meu daca trebuie sa-i spun ceva. Mama mea este prietena mea cea mai buna. Mereu in spun ceea ce fac, sau aproape mereu :d
Da ma inteleg, accepta ca personalitatea se mai modeleaza, viata personala nu-i intereseaza!
Relatie buna. nu vorbesc cu parintii mei despre cat timp am stat cu X sau Y, la cat timp imi voi incepe viata sexuala, si cati copii vreau sa am. nu simt nevoia, ce trebuie sa stie, ii spun, dar de'obicei problemele mele, adica: sufar dupa X. trec singura peste. ma descarc unei prietene sau depinde dar cu parintii nu prea imi povestesc viata.
Este greu prima data si totul consta in incredere daca parinti vad ca esti deschisa si accepti si din partea lor anumite reguli sau propuneri vei vedea ca vor avea incredere in tine si trebuie accepti si partea ta negativa si partea lor negativa. sa te intrebi cum ai reactiona daca ai fi tu parinte