E greu de găsit un prieten bun, si îți spun si de ce.
"Natura umană e incredibil de perversă astfel ca omul ajunge să-l disprețuiască pe cel care-l laudă și să admire pe oricine nu i se închină." - Tucidide
Spune extrem de multe acest citat! Deseori îmi răsună in minte, și îmi aduc aminte ca e valabil si in cazul meu si in cazul altora. Nu e bine sa te aștepți la prea multe de la cei din jur, nu e raiul pe pământ, așa ca vei fi dezamăgit când te aștepți cel mai puțin. Shakespeare spunea că e fericit pentru ca nu așteaptă nimic de la nimeni.
In viata întâlnești putini OAMENI.
Admiratia aia e de fapt dorinta de a face si persoanele care nu ti se "inchina" sa o faca. Rasa umana a supravietuit si evoluat datorita faptului ca a dominat alte rase prin inteligenta. Acum ca deja suntem rasa suprema din punctul asta de vedere ( care ne ofera avantaje impotriva tuturor celorlalte rase ) nu mai avem ce sa dominam, decat alti oameni.
Cautam superioritate si sa simtim ca avem controlul asupra celorlalti. E instinctiv, nu ai ce sa-i faci, asta ne-a ajutat sa supravietuim pana la urma.
Totusi e ciudat ca uneori ajungi in punctul in care gasesti o persoana care iti e superioara si esti multumit de faptul asta, acolo in adancul tau unde nu poti sa minti. Cel mai probabil asta elibereaza presiunea ce se afla asupra ta sau pur si simplu realizezi ca orice ai face nu o sa ajungi niciodata la nivelul acelei persoane.
La mine prieteniile nu tin foarte mult pentru ca lumea este ta*fa in general, fiecare are un interes, nu cu mine in mod special.
Da la amicitii vorbeam, vorba aia interesul poarta fesul.
De peste 20 de ani. Faptul ca am fost vecini si ne-am petrecut copilaria intre noi, apoi usor-usor fiecare a luat-o pe drumul sau, insa tinem legatura periodic.
Se pun si membrii familiei nu? Ca doar poti sa gasesti prietenie si in asta. Se pune si partenerul de viata nu? Ca doar trebuie sa fie si prietenie in aceasta relatie. Se pune si un parinte nu? Ca doar ar trebui sa isi faca si datoria de prieten intr-un ultim rand cel putin, nu?
Dar daca te-ai referit stric la un prieten clasic nelegat de ce am zis mai sus... nu stiu, pe lanaga cei de acolo nu pot sa spun altceva in rest ar mai fi asa... 10 ani, 4 ani, 2 ani, depinde de la prieten la prieten.
Motane,intrebarea e astfel, ai avut iubita? ai iubita? de cat timp esti sau ai fost cu ea? ce anume va tinut impreuna?
Oare?
Lasa spamul inutil si raspunde
Pai nu stiu sigur daca asa era intrebarea, nu vreau sa raspund aiurea si sa inteleaga omul altceva
Te asigur ca asa este
10 ani.
A rezistat atat pentru ca ne stiam din liceu si de la bun început ne-am sacrificat una pentru alta si am fost alături una de alta mereu.Am putut vorbi orce, nu am stat bot in bot toata ziua ci ne-am acordat spatiu, Am fost mai mult un langa alta la greu decat la bine si asta ne-a întărit relația.Eu i-am dat mereu sfaturi in domeniile știute si experimentate de mine, iar ea ma abținut si linistit mereu.
Un an si jumate, a rezistat atat de mult pentru ca depind de el si e singurul care e langa mine cand dau de greu, e telefonul meu
Una care tine si acum si a inceput in 2007. A rezistat pentru ca el a fost un om care mi-a acordat tot respectul si toata atentia si niciodata nu a folosit cuvinte urite si vulgare cu mine, mereu m-a facut sa ma simt speciala.De ce prietenie si nu mai mult? Distanta si diferenta mare de varsta.
Spoiler alert, la un momendat in viata indiferent cat a stat acea persoana langa tine pleaca.
La mine 12 ani si totul de la o femeie, dar viata te invata. La femeie ma refer ca a reusit sa il determine in a injura pe toti si sa se rupa de toti si la final a ramas parasit si fara prieteni. Invata din asta daca poti.
Prietenie inseamna ca pe langa cateva beri, petreceri sau alte aventuri cu una sau mai multe persoane, sa ai incredere sa-i spui cele mai urate sau rusinoase patanii din viata ta. Oameni cu care ma simt bine in compania lor, am cativa langa mine. Oameni care ne stim de zeci de ani si am o parere buna despre ei am langa mine, dar incredere totala si confidenta cu nimeni. Si imi pare rau pentru asta, fiindca ei au incredere in mine fiindca sunt confidentul catorva dintre ei. Poate din cauza ca eu nu ma plang niciodata de nimic, nici macar cand ma doare ceva fizic
Sincer nu am avut niciodata. So. da, mai exista si cazuri de genul. Dar gandesc ca nu sunt singura.
Cea mai lungă este de vreo 10-11 ani. Și sincer nici nu știu cum a durat atât. Pur și simplu s-a păstart în timp, pentru că ne-am dorit amândouă. Și înainte stătea în aceași oraș cu mine, dar s-a mutat într-o comună la țară acum vreo 5 ani, și tot am rămas prietene. Și atunci când s-a mutat ea era clasa a 6 a și eu a 3 a...Și am rămas prietene până acum. Și în toamnă ea pleacă la facultate, la București. Iar eu o să rămân aici. Însă tot cred că o să rămânem prietene.
La o diferenta de anisori bunicica cum este cea dintre voi, nu se vor pastra relatiile de prietenie mereu, pentru ca ai si zic orase diferite, apoi vor interveni in viata voastra modificari si nu va veti mai gandi la prietenii din copilarie gen
Cu totii am trecut prin asta, eu am schimbat zeci de anturaje, dar la un moment dat cand nu te mai leaga nimic cu anumiti oameni, fiecare merge pe un alt drum.
Știu, diferența de vârstă nu este atât de mare, ideea e că ea a fost dată cu un an mai mică la școală, ea trebuia acum să fie clasa a 11 a, dar e a 12. Iar eu am fost dată cu un an mai mare la școală, eu trebuia să fiu a 10 a, dar sunt a 9 a.
Ea face peste două săptămâni 18 ani, eu am 16 și fac 17 în toamnă.
Ea cam până la vreo 11-12 ani a stat aici, în aceași oraș cu mine (un oraș mic), dar s-a mutat la țară când avea vreo 12 ani, deoarece părinții ei aveau probleme financiare.
Am reușit să ținem legătura prin telefon și ea venind periodic aici...pentru că are liceul în orașul ăsta.
Plus că face mereu Crăciunul cu mine și vine să stea 5-6 zile pe la mine.
Și ne vedem cam de vreo 4-5 ori la o perioadă de 2-3 luni. Adică e destul de bine. Plus că suntem foarte deschise una cu alta. Și ne înțelegem bine.
Ionică întreabă: