Care sunt avantajele si dezavantajele in a face un frate/o sora pentru copilul tau?
Voi aveti frati?
Daca aveti, credeti ca ati fi fost mai fericiti singuri la parinti?
Daca nu aveti deja, va doriti frati/surori?

Da,am un frate.
E cu 4 ani mai mic decat mine.
E o pacoste, un monstru, o persoana foarte enervanta si... este persoana care ma intelege cel mai bine.Este una din singurele persoane despre care nu imi pot imagina cum ar fi sa lipseasca din viata mea.
Poate multi frati sau surori mai mari nu realizeaza,dar cand fratii mai mici incearca sa ne copieze,se tin dupa noi,ne "fac cu capul", petrec excesiv de mult timp in preajma noastra,o fac fiindca ne iubesc.
Fratii mai mici (dar si cei mari) ne invata sa impartim. Copiii care au frati sunt,de obicei, mai putin egoisti si dau dovada de mai multa empatie.
In ciuda faptului ne bateam(si inca o mai facem,dar rar ), in ciuda certurilor si a supararii si nervilor, la final tot asa ne impacam.
Intre frati exista o relatie speciala.
E ceva intre iubirea fata de un membru al familiei foarte apropiat si prietenia cu cel mai bun prieten.E ceva special, greu de descris.
De la un umor comun, la faptul ca poate desi nu ai mai nimic in comun, tot poti discuta orice, realizezi ca fratii si surorile sunt grozavi.
Nu pentru toti e asa. Unii frati nu se inteleg. Unii se urasc.Si asta este trist.
Nu as fi fost mai fericit singur la parinti.Ba din contra, m-as fi simtit mai singur...

Avantaje:
-se mai joaca impreuna
-cel mare il mai poate supraveghea uneori pe cel mic (dar nu trebuie sa devina responsabilitatea lui)
-parintii au doua sanse de a vedea copiii ajunsi bine
-probabil se vor ajuta pe tot parcursul vietii la nevoie, iar parintii vor avea mai mult ajutor la batranete, fiind din doua parti.
Dezavantaje:
-se vor certa mai mereu
-sunt nevoiti sa imparta totul
-parintii au cheltuieli duble la tot pasul
-unul poate fi egoist, iar celalalt va avea de suferit mereu.

Eu am o sora. Cand eram mic, eram convins ca era mai misto sa fiu singur. Cat timp a fost pleacata in alt oras, iar eu eram adolescent, mi-a fost mai bine.
Nu mi-am dorit inca un frate sau sora, stiu ca s-a discutat putin in familie, si mi se parea ciudat. Era deja cam aglomerat asa, cu doi copii.

Între mine și soră-mea sunt 12 ani diferență. A venit ca o salvare de la atenția părinților , că mna, atunci când s-a născut, începeam să-mi doresc o oarecare independență față de ei din pricina vârstei și prea mă sufocau cu ea. Plus de asta, e o dulceață. Deci nu, nu cred că aș fi fost mai fericită fără ea.
Din punctul meu de vedere, asumând că mai au în grijă și pe celălalt/ ceilalți copil/copii, dezavantajele și avantajele sunt:
Dezavantajele:
Costurile din familie cresc.
Părinții trebuie să se împartă între copiii pe care îi au.
Pot apărea certuri între părinți din cauza frustrărilor pricinuite de îngrijirea micuțului, mai ales în primele luni de viață, banilor, între părinți și celălalt copil că nu mai primește atenția cu care era obișnuit ș.a.m.d.
Avantaje:
Celălalt copil poate să nu se mai simtă singur.
Un copil mic în casă îți aduce bucurie în casă.
Îl responsabilizează pe celălalt.
Poate, sprijinul primit la bătrânețe, cu cât mai mulți cu atât mai bine.
Alocația Glumesc.

Sunt singura la parinti si mi-am dorit mult un frate sau o sora. Am crescut rasfatata, nu am ascultat de sfaturi, am fost tot timpul cocolosita si mi-e foarte greu sa impart, sa accept o alta persoana intr-un spatiu pe care il consider al mei, sa las de la mine (am observat asta dupa ce am mers la camin si am avut colega de camera). Nu acuz parintii, doar spun o parere Si cred ca daca as fi avut o persoana cu care sa impart copilaria as fi fost mai deschisa pentru schimbari. Am observat aceleasi semne si la alte 2 fete care au fost singure la parinti.

Eu n-am avut și mi-aș dori, mai ales când văd ce relații frumoase au cei din jur cu frații/surorile. E un sprijin în plus pentru copilul tău să aibă un frate sau o soră, chiar dacă când sunt mici pare chin.

Sunt singura la parinti, nu mi-am dorit niciodata frati sau surori.

Eu am două surori.Deși au fost perioade când mă certam des cu soara mea mai mică acum sunt cele mai bune prietene pentru mine. Soțul meu a fost singur și și=a dorit să aibă mai mulți copii, să nu fie un copil singur ca el. Un frate are întotdeauna mai mult timp pentru fratele lui ca și părinții, invață să împartă cu el, nu e sufocat de atenția părințlor, mai pot respira și părinții, la bătrânețe se împarte responsabilitatea îngrijirii părinților, copiii surorilor mele sunt cei mai buni preteni pentru copiii mei( pe fiica mea și fiica sorei mele gemene le despart doar 4 luni și ele spun că sunt verișoare gemene). Contează și ca părinții să=și învețe copiii să se iubească, că acorde ateneție fiecăruia, mama mea a fost un model excelent pentru asta, mătușile mele au fost ca niște mame pentru noi.

Am 22 de ani și de când mă știu vreau să am un frate/soră... Dacă aș putea decide eu asta, aș striga un mare DA! Din păcate nu există nici o șansă să fiu vreodată soră, poate în altă viață dacă va mai exista voi avea un frate/soră mai mică... Poate chiar cel ce a murit înainte să se nască