Eu cred ca copiii trebuie sa-si depaseasca parintii, sa fie mai buni decat ei, fiindca asta este mersul normal al societatii. Intotdeauna in copilaria mea mi-am promis ca n-o sa ajung ca mama mea si ma tin de cuvant. Chiar daca asta mi-a luat multa munca si multa determinare. Mama a refuzat sa isi sacrifice linistea si odihna de dragul carierei si familiei si a platit scump. A ramas cu o cariera mediocra, desi putea sa faca mult mai mult, s-a izolta de familie si s-a trezit la nevoie ca nu are pe cine sa se bazeze, in afara de mine. E trist ce i s-a intamplat ei si macar are demnitatea sa-si recunosca si sa-si asume greselile. Si asta ma indeamna pe mine sa incerc sa nu comit aceleasi greseli.
Eu inca nu mi-am cunoscut tatal foarte bine, dar simt ca in tinereti a fost la fel ca mine, adica din cate mi-a povestit era fix ca mine. Acel adolescent mereu rebel. Acum cat de adevarata este nu stiu... dar as spune ca este
Cand eram mica, purtam ochelari, iar mama scuza acest lucru zicand : Din parinti prea perfecti, ies copii mai putin.`` Ma enerveam de fiecare data cand zicea asta.Bine ca acum nu mai zice
Afirmatia ta mi se pare partial adevarata, pentru ca depinde de parinti si de copii.
Este cat se poate de corecta.Cam 90% din ceea ce cunosc se raporteaza la aceasta afirmatie.Garantat.
E o afirmaţie ca oricare alta. Aşchia nu sare departe de trunchi. E parţial justificată prin zestrea genetică moştenită direct de la părinţi, precum şi prin educaţia băgată copilului în cap în primii ani din viaţă. Copilul şi-a cunoscut mama alcolică, impulsivă, nu va şti că e comportament distructiv şi va imita inconştient.
Începând cu adolescenţa cred că poţi deveni conştient de "moştenirile" venite din partea părinţilor, iar dacă acestea sunt negative, cred că se poate scăpa din ele însă prin multă, multă muncă.
Daca e sa ne referim la comportament cred ca afirmatia e adevarata. Contează foarte mult felul în care îţi creşti copilul. Dacă eşti un mitocan, n-ai cum să-ţi creşti copilul într-un mod civilizat.
Este un fals.
In ziua de azi copii nu mai seamana deloc cu parintii lor ci devin chipul si asemanarea anturajului din care fac parte.
Exceptia fac mamoasele si tatosii, care inca mai se lasa influentati de parintii lor.
Foarte adevarata! copii iau exemplul parintilor! se nasc nestiutori si invata de la parinti.cred in acest lucru in proportie de 90-95%. spun asta pentru ca aveam pe la 10 ani niste prieteni(frati)care aveau parintii alcoolici.2 dintre frati nu pun gura pe bautura, sunt la casele lor, linistiti, etc iar al 3-lea este alcoolic. dar in rest nu cunosc cazuri in care copii sa fie diferiti in comparatie cu parintii.
In cazul meu nu se potriveste...cu toate ca nu mi-am cunoscut tatal, mama mea a facut multe greseli si am incercat s-o inteleg sa nu o condamn, greseli pe care eu nu le-as face niciodata...
Nu este adevarata aceasta afirmatie.copii care au trait in medii urate sau educat singuri cu un mare profesor "VIATA" si au ajuns oameni cu o educatie de invidiat.
Uneori acest proverb e contrazis, ba chiar in ziua de azi este din ce in ce mai nefondat.Nu cred ca poti condamna un copil ca s-a nascut intr-o anumita familie, nu e alegerea lui nu?
anonim_4396 întreabă:
anonim_4396 întreabă: