"Singuratatea in doi" este o specie inrudita cu "bucuria neimpartasita". Se crede ca acestea au aparut imediat dupa extragerea coastei si plamadirea perechii. Pana atunci, "singuratatea in doi" era cunoscuta sub numele de "singuratatea in unul".
"Singuratatea in doi" (solitudinis-vulgaris) este unul dintre cele mai raspandite micro-organisme parazitare: acesta infesteaza purtatorul pe diferite cai, cum ar fi: lipsa de comunicare, incompatibilitatea, uitarea, renuntarea.
Dezvoltarea acesteia este stimulata de eventualele carente de compasiune si empatie ale purtatorului, ca perioade propice de instalare semnalandu-se situatiile grele, perioadele de plictis si perioadele in care raportul vis/realitate prezinta cresteri semnificative.
Solitudinis-vulgaris infesteaza ambii parteneri si se manifesta sub forma nodurilor amare, localizate la nivelul esofagului, produce stari de anxietate si depresie, fiind raportate cazuri in care partenerii, ascunzandu-se unul de celalalt, se frang din mijloc, tac, si au senzatia ca intreaga viata le trece prin fata ochilor. Persoanele care ajung in acest stadiu, au tendinta de a-si frange mainile si simt nevoia coplesitoare de a putea repara greselile trecutului. Imposibilitatea acestei actiuni, ii poate face sa atinga nivele ridicate ale frustrarii.
Fiind un organism evoluat, solitudinis-vulgaris nu isi distruge gazda. Singurul remediu cunoscut se pare ca este dorinta persoanei infestate de a se vindeca. Aceasta trebuie sa se concentreze asupra slabiciunilor care au permis instalarea micro-organismului si sa lupte impotriva acestora. In cazuri extreme, singura modalitate de vindecare este separarea definitiva a partenerilor: solitudinis-vulgaris, banala "singuratate in doi" nu traieste decat prin mimetism. Separarea poate altera structura acesteia, conducand la o forma primitiva a ei, si anume "solitudinis-solitarium". Aceasta reface conditiile primordiale, care sunt mai usor de inteles si de gestionat.
Studii recente efectuate asupra acestui organism parazitar releva faptul ca dezvoltarea sa este inhibata prin comunicare, dar inca nu este bine precizat ce inseamna aceasta si daca terapia nu are, cumva, doar natura profilactica.
Fiecare o percepe diferit. Singuratatea poate fi fizica sau psihologica. Fizica, e clar, cand esti singur intr-un loc, iar psihologica atunci cand te simti singur, indiferent daca langa tine sunt multe alte fiinte. Si fiecare o traieste diferit. Unora le place sa aiba putina singuratate, unii se tem de ea. Daca te simti singur intr-un cuplu si te apasa acest lucru, cred ca e o mare problema de comunicare intre parteneri. Nu neaparat ca nu isi vorbesc, dar nu comunica veritabil, despre ce simt, dorinte, nevoi, planuri etc. Si asta ar fi bine sa fie facut: comunicare veritabila.
Pai, ori esti singur(a), ori esti in doi!
1. Daca esti singur(a), perechea iubita nu este langa tine, atunci poate fi foarte dureros, mai ales daca a plecat definitiv. Dar capul sus, mai sunt si altii/altele, VIATA MERGE INAINTE!
2. Daca esti in doi, este o mare problema care a intervenit in jurul vostru. In acest caz trebuie solutionata cauza, iar efectul va veni in curand!
Singuratatea in doi este foarte grav! nu poti fi doi toata viata ca si cand ai fi singur, renunta la partener, ca ne este data o singura viata si trebuie sa o traim frumos si cu cel pe care-l iubim.[sper sa nu fi inteles eu intrebarea gresit]
Nu stiu daca cuvantul durere este corect in acest context, dar singuratea in doi intervine cand nu mai gasesti calea de comunicare cu partenerul, cand nu te mai atrage nimic la el. De facut sunt multe, depinde de deschiderea pe care o ai petru asta, poti incepe cu o seara romantica, chiar si acasa, cu lumanarele si un vin bun.
Singuratatea e ceva ce nimeni nu si-ar dpri iti zic eu ca doare, ce e de facut? e simplu fa-ti cati mai multi prieteni si sa ai cat mai multer relatii!
Singuratatea in doi doare cand simti ca cel de langa tine nu mai are nici un sentiment pentru tine.Asa simt eu ca nimanui nu ii mai pasa de mine nici la copii nici la omul de langa tine chiar nu mai ai nici un rost in viata? timpul meu s-a terminat? Am imbatranit la cei 46 ani cat cineva la 80 ani nu mai am nici o bucurie si chiar nu mai vad nimic bun in viata, in fiecare zi trece o zi din viata si doar atat. Trist dar adevarat! Asta e, ce mai e de facut?
Iti multumesc pentru raspuns. Aceasta intrebare o puneam acum un an si jumatate. Acum, este la trecut. Am reusit sa rup barierele, sa ma descatusez, sa fiu libera, sa gandesc, sa doresc, sa visez, liber. Este o senazatie minunata. Sunt indragostita de viata mea. Superb este sa o traiesti. Prietenii te fac sa zambesti cu sufletul. Cum poti spune ca nu mai ai nici un rost in viata si nu mai e nimic de facut? Cum poti sa spui ca nu mai poti avea bucurii si nimanui nu-i mai pasa? Tu, tu, ofera-ti bucurii si tie trebuie sa-ti pese de tine. Regretele nu sunt despre ceva ce ai facut ci despre ce n-ai facut. Asa ca profita de fiecare oportunitate. Ai puterea sa o iei de la capat. Eu regret fiecare moment al vietii pe care l-am risipit, fiecare renuntare, orice compromis. Mi-am irosit anii ...Nimeni nu are dreptul sa decida in locul tau daca nu esti fericita, nimeni nu are dreptul sa-ti rapesca nici o clipa de fericire. Si ce daca ai 46 de ani? Nu te lasa captiva in plasa in care ai intrat, nu lasa vulturul nemilos sa-ti franga aripile, ia-ti zborul, acum cat mai ai timp! Fii libera!
De cand am citit ce mi-ai scris ma gandesc mereu prin ce treci. Stiu cum te simti mai ales dupa raspunsul meu. Te rog sa te gandesti ca cineva de undeva are nevoie de tine. Asa cum esti tu. Te cauta cu disperare. Daca tu consideri ca-ti pot fi de ajutor in vreun fel, lasa-mi pm, nr de telefon, adresa, ce vrei tu. Am sa te caut sa vorbim indiferent de unde esti. Ai incredere in tine! Apeleaza la mine fara nici o retinere.