Cat de mult se poate schimba personalitatea unui om, cand trece prin anumite incercari in viata? Ma refer la cele mai grele cumpene de trecut(decesul cuiva drag, depresie sau nereusite(ghinion)in diverse situatii)!

Mult.depinde de gravitatea situatiilor.si bine inteles de perosnalitatea persoanei respective. sunt oameni slabi.care ceceaza. si in urma unor esecuri.dezamagiri...etc devin opusul a ceea ce erau. dar sunt si cei cu pesonalitate mai puternica. cei care poate au avut pe cineva alaturi in momentele dificile si care privesc cu opimism. pacat insa ca de cele mai multe ori oamenii se schimba in rau...

Depinde si de felul persoanei dar si de cat de grava e situatia!

Depinde de felul fiecaruia si de cat de importanta e persoana ( in cazul decesului ) sau situatia. Oamenii pot sa se schimbe in bine sau in mai putin bine, pot sa devina mai deschisi cu persoanele iubite sau sa se inchida in ei si sa incerce sa se detaseze de toti o vreme. Cu cat situatia e mai complicata cu atata e posibilitatea ca o persoana sa se schimbe.

Un om se poate schimba mult daca trece prin situatii dificile in viata.

Depinde.Sunt oamenii care ai crede ca sunt adevarate stanci ca nimic nu ii doboara, cand auzi prin cate au trecut si cand vezi cum traiesc fiecare zi la intensitate maxima.Astia sunt genul de oamenii care te pun pe ganduri si te fac sa reflctezi la propria viata si bineinteles ca ii admiri
Si mai sunt si oamenii care se schimba si dau vina pe destin. Oameni care isi blesteama soarta si isi plang de mila si mai ales le plang altii de mila. Oamenii astia au nevoie de ajutor pentru pot oricand sa faca un gest necugetat, asa cum au inceput sa faca din ce in ce mai multi
Adevarul ca de-a lungul vietii ne schimbam mult, insa in esenta suntem aceeasi

Depinde de taria de caracter, daca esti o fire mai slaba poti sa cedezi nervos si nu iti va folosi la nimic aceasta situatie, ori te va cali si te va face sa stii sa treci mai usor peste necazuri, desi ele dor, mai ales decesele, viata m-a calit fara sa vreau, am strans din dinti si am mers mai departe oricat de greu mi-a fost, am fost poate si dura, poate multi au zis de mine ca sunt rea dar nu am avut incotro, nu puteam ceda, de ce as fi facut-o?
Oricum viata este frumoasa cu toate ale ei, meritat traita din plin, fara stres si lacrimi

Foarte mult, in general. Uite, eu sunt foarte foarte puternica. Dupa ce a murit mama (ramasesem pentru prima data fara nici un sprijin, fara sa am alta idee decat cea teoretica despre ce inseamna sa te intretii singur) stiam ca echilibrul meu = sa fiu ocupata. Asadar munca 80% din timp si distractie restul pana cadeam lata. Privind in urma. dintr-un an si jumatate nu tin minte mare lucru. Am fost pe un "pilot automat" dupa care, desigur, mi-am revenit complet. Dar experienta in sine a fost f interesanta. Si acum stiu sigur ca pot face fata la orice. Ca-i stres, vai, cum sa fac, cum sa dreg. oki. Toate trec. Si mai e o chestie. Indiferent prin ce trece cineva, adevarata forta tine strict de acea persoana. Incurajarile si ajutorul celorlalti e important, nu zic nu, dar trairile interioare daca sunt prea puternice, ceilalti trebuie sa depuuna efort rau de tot ca sa devina "vizibili" pentru persoana in suferinta.

Oricita cultura ar avea pierderile toate nu il pot aduce decit sa constientizeze ca omul n-a depasit conditia de animal si nici nu o va putea face. E cunoastere? E regres? Habar n-am.

Depinde de fiecare om. Dar de obicei, in situatii de cumpana, oameni invata mult din greselile anterioare. Daca se intampla sa pierzi pe cineva, (ex. rapit, sechestrat) chiar si pentru cateva ore sau zile. Atunci realizezi cat de mult tii la acel om, la acea persoana si pot garanta pe orice, ca acel om o sa il iubeasca si o sa-l cinsteasca pe aproapele sau pana la moarte. Asta e adevarul. Pentru ca asta este motivul dezastrelor si catastrofelor. Noi trebuie sa invatam si sa ne caim. Cum am mai spus si altora : Nimic nu este intamplator. Este decizia lui Dumnezeu si noi trebuie sa o respectam. Sunt sansele pe care ti le da El pentru a te indrepta. Pentru ca viata asta nu conteaza. Este un Test, care te va incadra pe o anumita treapta in viata de Veci. Deci, momentele de cumpana sunt schimbari prin natura lor.
Sper ca nu am palavragit prea mult. Poate am reusit sa spun ceea ce voiam sa zic cu adevarat si sa iti raspund la intrebare.
Pupici, Marp :*

Conteaza VARSTA. In tinerete personalitatea nu se schimba f mult in sens negativ ci mai mult pozitiv. adica oamenii devin mai optimisti, mai permisivi, mai buni, dar nu in toate cazurile. Dupa virsta se 65-70 ani oamenii isi schimba iar personalitatea... negativ (cel mai adesea)sau pozitiv

Ajungi cu timpul sa nu te mai recunosti nici tu, partea buna e ca poti rade de cel care erai inainte

Draga Elena, nu stiu daca personalitatea se schimba, deoarece este vorba de temperament(care este ereditar) si caracter(care e ceva comportamental)ci doar unele componente, Eu cred ca sunt intr-o situatie asemanatoare tie, si nu am pretentia ca ma cunosc bine, dar cred ca loviturile vietii(care au fost si sunt multe si grele) m-au marcat mult, chiar foarte mult.Eu de exemplu, nu ma mai pot accepta asa cum sunt acum, mi-a scazut dominanta, dorinta de indeprndenta, nu mai sunt responsabila ca inainte, nu ma mai pot socializa asa de usor, nu mai am autocontrol, sunt mai toleranta ca inainte. Componenta psihica e foarte importanta si eu cred(parerea mea)ca, cu cat inainte aveai un temperament mai puternic(eu eram usor colerica)cu atat socul e mai mare.De exemplu, eu sunt depresiva, de multi ani...si nu-mi trece. Sa speri in minuni e ceva aproape absurd, nu stiu.

Uite sa zic ca eu sunt un exemplu.
inainte ca mama mea sa moara din pacate eram o fire foarte retrasa inchisa in mine.
iar dupa moartea ei.desigur am avut si prieteni langa mine mi-am schimbat complet caracterul si zic eu in bine.desi de unele nu prea reusesti sa scapi.
concluzia e ca daca ai oamenii potriviti langa tine in momentele astea iti poti schimba sau nu caracterul...

Eu am 18 ani, la varsta de 3 ani am pierduto pe sora mea care avea 12 ani, a murit innecata. Tatal meu dupa asta a dato in alcool timp de 2 ani de zile venea numai beat acasa, Dar am trecut cu bine si peste asta. Eu de la varsta aia am fost tinuta numai in puf cum s-ar spune si acum la varsta asta tata ma vede tot mica sunt tot fetita lu taty, nu l-am dezamagit niciodata si nici nu as vrea. Ai mei au avut numai necazuri si probleme mie incercau sa-mi ascunda faptul asta, tata cand o daduse in alcool venea acasa beat praf si facea scandal cu mama. Au vrut sa se desparta, si nu s-au despartit pentru ca s-au gandit la mine sa cresc cu amandoi parinti. Acuma e totul frumos, mai ceva ca in filme. Cu toate ca aveam 3 ani mi-au povestit neamurile ca stateam si plangeam, imi dadeam seama cam ce s-ar fi intamplat, si in ziua imormantarii eu stateam cu ghiozdanelu de la gradinita dupa mine si m-a intrebat nasa mea ce fac si plangand i-am zis ca nu mai are cine sa ma duca la gradinita, asta ce mi-au zis neamurile ca eu nu-mi amintesc, na aveam 3 ani. Totusi imi amintesc faptul ca stricam tot prin casa si dadeam vina pe ea, atata imi amintesc de ea. Dar cand imi aduc aminte in curg lacrimile.

Ori devine indiferenta ce se petrece in jurul ei, ori isi revine la viata si devine mai puternica

Indicat ar fi sa devii imuna la incercariile vietii sa nu lasi nimic si nimeni sa te afecteze. dar nu poti din pacate.de exemplu daca te tai, nu ai cum sa impiedici sangele sa nu curga.atat timp cat ai o inima nu ai cum sa nu fii afectata

Exista o vorba in popor si anume ''ce nu te omoara te intareste'' dar aceasta zicala este potrivita numai celor cu caracter puternic. Pentru ca o persoana cu personalitate slaba pate sa dispere si sa ia decizi care nu sint indicate iar cei cu caracter puternic lupta si ies din acele necazuri dar cel mai important lucru este sa ai credinta in Dumnezeu pentru ca cu autorul Lui reusim sa iesim din acele incercari.