Ce apreciezi cel mai mult la parintii tai? - nu vreau sa spun pe FaceBook, vreau sa spun aici, FaceBook - ul e deja plin de toate rahaturile din lume, plus, Zuckerberg are o gramada de bani, voi, nu...
Apreciez ONOAREA.Au avut-o din momentul in care m-am nascut.Au avut atat de multa, incat m-au pastrat si au crezut in mine.Am invatat ca e prima lectie pe care trebuie sa o inveti, alaturi de CURAJ.
Apreciez VOINTA.Au luptat pentru ce si-au dorit si nu au abandonat lucrurile la jumate.Au luptat pentru mine pentru a-mi asigura o viata decenta si fara lipsuri. Vointa alaturi de SACRIFICIU, m-au facut pe mine sa le apreciez CARACTERUL. Unul minunat, curat si sincer.Erau nopti cand aveam nevoie de o imbratisare sau o vorba buna si o primeam. Aveam nevoie de... orice, si orice-ul meu era mai presus de nevoile lor.
Apreciez BUNATATEA cu care am fost crescut.Am invat de mic ca nu intotdeauna se raspunde cu rau atunci cand primesti rau.Ca de cele mai multe ori, in viata, nimeni nu e vinovat cu adevarat, suntem oameni si suntem predispusi greselilor.
Apreciez SFATURILE primite de la tata. A preferat intotdeauna sa ma avertizeze inainte de a face vreo prostie. Mi-a explicat unde am gresit si unde am facut bine.Am inteles de la el ca e mai bine sa gandesti 2 secunde inainte de a face sau zice ceva, decat sa suferi zile, luni sau toata viata. Apreciez INTELEGEREA pe care am primit-o din partea mamei. A fost singura persoana langa care imi gaseam alinarea si care ma intelegea cu adevarat. A stiut sa tina in balanta casa si toata familia.
Le apreciez DEFECTELE.Sunt cele care ii fac umani si reali. Oameni fara defecte nu exista si trebuiesc acceptate asa cum sunt, fara a incera perfectiunea.
Ii apreciez pentru ca m-au sustinut in orice si ma ajuta de fiecare data cand am nevoie de ei. Ii iubesc!
Nu am cont pe facebook.
Si nu pot raspunde in cuvinte putine,sa ma ierti.
Nu stiu ce as fi fost fara parintii mei,nu as fi fost,de fapt si le datorez totul,incepand cu SANSA mea sa exist.
Copil,m-au intampinat cu corectitudine si s-au straduit sa nu-mi lipseasca nimic.
In conceptia lor simpla,un pat cald, o hainuta curata si o mancare calda erau de ajuns unui copil.
Munciti, treziti in zori sa prinda un blestemat de autobuz la 5 dimineata, plecau constiinciosi si imi lasau o casa si o cheie.Asa mi-au predat RESPONSABILITATEA.Casa noastra n-a ramas descuiata niciodata.
Zilele curgeau egal, masa de pranz invariabil la 3 si-un sfert, lectiile mele si la 8 stingerea,pentru mine. Duminicile,petrecute cu prietenii de familie,fie la iarba verde,fie in vizita unii la altii,gratarul era bucuria mea secreta! Asa am invatat sa am RABDARE.
Nu foloseau cuvinte mari,nu le gaseau.
Bucuriile si amaraciunile erau manifestate simplu printr-un oftat sau un zambet,o privire care putea sa ma bage in pamant de rusine sau sa ma inalte direct intre nori! Prin tacere si puterea exemplului,am inceput sa-mi formez CARACTERUL.
Adolescenta visatoare,suficient de razvratita ii chinuiam cu accesele mele de libertate,dar au avut intelepciunea sa aiba INCREDERE in hotararile mele.
Oameni discreti,blanzi,harnici pana la prostie,curati la suflet si cinstiti,stiau sa aprecieze la justa valoare fiecare om,floare,vietate sau lucru.Mi-au transmis RESPECTUL,fara ca macar sa-si imagineze ca o fac.
Sfaturile lor erau putine,poate de aceea imi sunt atat de pretioase,de mica am invatat ca fara munca nu-ti meriti hrana zilnica sau ca un bine facut nu cere rasplata.
Anii au trecut,m-au vazut realizata, la casa mea, ii vedeam mandri de mine si ma bucuram de bucuria lor.Visele lor secrete se implinisera,nu muncisera degeaba,inaltasera o casa,crescusera un om,pe mine,isi facusera datoria.
Si au continuat! Pentru mine,pentru nepoti,pentru ca asa erau invatati, pentru ca nu stiau altfel.
Pe tata doar moartea l-a putut opri, s-a pierdut inainte de vreme poate din nedreptatea sortii.Mama,continua inca.
Le datorez totul si mai mult de atat.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Parca inainte de toate imi vine sa multumesc celui de sus ca mi-au dat niste parinti ca nimeni altii,ca am posibilitatea sa ma bucur inca de sfaturile lor, de iubirea neconditionata, de sprijinul lor.Cred ca asta e de fapt fericirea si cine nu mai are parinti imi da sigur, dreptate! De la mama am invatat,sa fiu demna,sa fiu blanda, sa fiu ambitioasa! De la tata am invatat ca mai multa valoare are inteligenta decat frumusetea, ca mai bine faci multe decat sa vorbesti mult, ca in viata, pentru orice lucru de rezolvat trebuie sa am cel putin 2 solutii! Pentru toate si pentru ce sunt astazi- ii apreciez si le multumesc!
Răspunde
Apreciez sprijinul si mai ales cel al mamei mele ca ea s-a ocupat de mine cel mai mult, de tatal meu nu pot spune multe pentru ca mi-am dat seama ce clasa de om e dar nu il urasc chiar tin si la el, pe el il pretuiesc si ii voi multumi pentru ca imi da 1000€ pentru a scoate categoriile de camion si tir + restul examenelor ca sa pot ajunge sofer profesionist.
Cu viata asta care m-a cam prins in virtejul ei nu prea am avut timp de aprecieri sau de dezaprecieri.A trebuit sa fur totul despre viata in viteza si prin prisma trairilor mele. Apreciez doar ca si-au facut datoria de parinti pe deplin si cred ca putin ii doare de aprecierile sau dezaprecierile noastre.Au fost tari, inca mai sint si nu cred ca se pierd in sentimentalisme ieftine.Despre mine au o singura parere; Al dreaku de chetros la inima.
Apreciez totul la ei. Ii iubesc asa cum sunt, cu bune cu rele. Pe tata il apeciez pentru ca desii nu e tatal meu biologic m-a crescut cu oata bunatatea si a facut tot ce a putut mai bine ca sa-mi fie bine. Pe mama o apreciez ca a avut puterea sa-l lase pe tatal meu natural ( acesta fiind un alcoolic violent) si sa-mi ofere un alt tata care sa ma creasca in adevaratul sens al cuvantului. Ii apreciez pentu toate cuvintele pe care mi le-au spus, pentru toate sfaturile, pentru tot ajutorul ofeit Ii apreciez pentru serile in care stateau langa mine cand eram bolnava, pentru toate explicatiile pe care mi le oferea pe timpul scolii, pentru toate eforturile pe care le faceau pentru a-mi cumpara o pereche noua de blugi si pentru absolut tot ce au facut pentru mine. Parintii mei sunt unici, si ii iubesc cu adevarat. nu stiu ce m-as face fara ei!
Apreciez DRAGOSTEA pe care mi-au spus-o prin "fapte". Apreciez Mustrarea care au ascuns-o in privire. Apreciez Respectul, pe care nu mi l-au cerut, l-au castigat. Apreciez Totul ...si inca e putin fata de cat merita.
Eu o mai am doar pe mama, tata a murit in urma cu 2 ani.dar apreciez cel mai tare vointa ei
bunatatea nu pentru ca pana la urma nah e mama
Offf Nony, intrebarea ta este foarte frumoasa dar nu ma insir cu raspunsuri pentru ca deja am lacrimi in ochi. Imi este atat de dor de mama si nu am voie sa calatoresc, deci nu pot ajunge sa o imbratisez. Iti spun doar ca mereu am spus ca mama mea este cea mai buna, mai minunata si deosebita mama din lume. Tu stii ce spun.
Te pup pe tine si pe Frumoasa ta.
Eu apreciez doar momentele cand sunt absenti...se descurca binee la asta 
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
