Ce ati face daca intr-o zi ar veni mama voastra si ar zice ca e insarcinata (dar nu cu tatal vostru)si de curand numai ce s-a despartit de tatal vostru? eu sunt pusa in aceasta situatie si nu stiu cum se reactioneaza avand impresia ca o sa ne dea la o parte si pe mine si pe sora mea

Copiii nu trebuie sa-si judece parintii! Mama ta isi asuma aceste raspunderi si in mod cert va stii sa aiba grija de toti copiii ei. Ajut-o daca poti, sfatuieste-te cu ea si totul va fi bine!

@iuliana.primul instinct a fost sa o numesc o mare curva, dar daca stai si analizezi la rece, totusi, este mama ta, curva. buná, nebuná. este o femeie matura care te-a crescut si pe tine si pe fratele tau.
Chiar daca va avea un copil, trebuie sa-i respecti decizia.
Totusi, am o nelamurire.copilul a fost facut cu altul in timp ce era cu tatal vostru natural?

Buna, ea are propria ei viata si daca s-a intamplat sa ramana insarcinata, accepta realitatea, si fi alaturi de ea ca sa nu se simta singura, respect-o si ajut-o...

Mama ta nu are nici cea mai mica intentie sa renunte la voi doua. Dragostea de mama se multiplica, nu se imparte.
Acum, cand are nevoie de ajutorul vostru, apropiati-va de ea si ajutati-o.
Decizia ei de a face un copil nu stii in ce conjunctura a luat-o (poate o sa afli mai tarziu). Stiu ca esti marcata de divortul parintilor tai, dar incearca sa intelegi ca si ea are dreptul la fericire. E langa voi si va ocroteste, va ofera tot ce poate fi mai frumos: dragostea de mama (multi copii nu stiu ce inseamna asta).
O sa vezi cata lumina va aduce in casa voastra bebelusul si cat o sa va bucurati! Pana atunci, da dovada de intelepciune si nu o judeca prea aspru pe mama ta, ci ajut-o in momentele dificile ale sarcinii.
Cand vei fi mama, vei intelege mult mai multe...

In prima faza, as fi fost foarte suparata dar apoi cred ca as analiza foarte bine lucrurile si mi-as da seama ca ea vrea doar sa isi refaca viata.
Stai linistita! Mama ta nu va neglija pe niciuna dintre voi 2!

Stai linistita, tot mama ta e. Vorbeste cu ea nu te gandi la ce e mai rau.

Stai ma lininstita..tot mama voastra ramane..de ce nu vorbesti cu ea fata in fata...si ii spui exact aceeasi intrebare...

Incearca sa le dai o sansa, vorbeste cu ei incearca sa le spui constit ceea ce gandesti pentru a putea rezolva totul in familie. Daca mama ta este fericita sa il iubeste sustine-o. Si eu am fost intr-o situatie asemanatoare si nu am incercat sa stau in calea lor sau sa le fac viata un calvar pentru ca singurul lucru care ma intereseaza este ca mama mea sa fie fericita si daca el este cel care o face fericita atunci nu pot fi decat bucuroasa pentru ea. Gandeste-te ca o sa ai un fratior/o surioara mai mica pe care o vei putea proteja si veti fi fericiti impreuna. Un nou nascut nu inseamna ca esti dat la o parte iar el nu este vinovat de cele intamplata.

Stai chill, nu cred ca o sa va lase niciodata.

Nu cred ca are rost sa te sperii. Mama ta ramane mama ta. Intelege-o si pe ea! Probabil ca vrea sa-si refaca viata si are dreptul s-o faca. Gandeste-te pozitiv. Ce frumos va fi cu un bebelus in casa!

Mi-as face bagajele si as pleca de acasa.Asta as face eu.

Eu nu as gindi decit ca fiecare om isi are viata lui...

Parerea mea este ca trebuie mai intai sa vorbesti cu sora ta iar apoi sa te duci cu ea la mama ta si sa ii pui aceeasi intrebare...si in plus poate asta o va ajuta sa treaca peste ce a fost mai greu si k in sf si-a gasit perekea potrivita... dar stai fara grija mama voastra va va iubi mereu... pup succes