Îl las să urle, până termină. Iar când ajung cu el acasă, îl învăț să se poarte în public. Dar îl învăț în așa fel încât să nu uite niciodată lecția, mai ales să nu uite că eu îi sunt tată, că eu l-am făcut. Nu cu bătaia. Dar fără durere, animalul nu devine om.
Ii spun frumos ca luam alta data. Si gata. Important e sa nu auda nu. Formulezi de genul "Acum trebuie sa cumparam aia, aia, aia, si masinuta e pe lista, dar o luam luna viitoare. OKE?"
Merg pe varianta că și copii pot fi mai inteligenți în alegeri decât părinții. Dacă este rațional în alegeri, i-aș cumpăra-o îndată.
Tip și eu cu el
Mai e și varianta sa îți educi copilul și să nu plângă daca vrea ceva mai ales daca știi să îi asiguri cadouri și el știe că oricum o sa îl primească
Eu o să fiu mama aia de mai bine nu îi ceri că e in stare sa cumpere 3 masinute de toți banii, soțul meu sper sa fie mai sever puțin
De ce e exclusa varianta cu tipatul.la.el? Daca nu te impui tu ti se va impune el...dar vad ca deja...s-a impus.
Daca bugetul iti permite sa cumperi acea masinuta, i-as face bucurie de 1 ora copilului meu, si sunt constient ca va ajunge sa se plictiseasca de ea si sa ajunga langa celelalte 50 care le mai are pe acasa
Eu merg pe conceptia ca, daca eu nu am avut lasa sa aiba ei atat timp cat imi permite bugetul.
bianca_poplacean întreabă: