Ambele au un impact major și negativ asupra noastră, ambele pot fi catalogate ca o trauma majora. Dar e puțin relativ; ce înseamnă asta? Înseamnă că copilul nu își iubește asa mult mama, sau mama nu își iubește asa mult copilul și atunci nu mai poate fi definita ca o trauma, ca o pierdere de neconceput.
Sunt unele mame care își arunca copiii la gunoi, sunt copii de altfel care și-au omorât părinții, sau nu prea și-o iubit asa mult mama, în schimb și-o iubit tatăl, asa și mame care nu o ținut la fel de mult la un copil, la defavorizat în detrimentul altui copil; din punctul meu de vedere psihologic este o pierdere grea și dacă,, excludem /includem relativitatea pe care am precizat-o".
E e pierdere indiferent despre cine e vorba.Dar cred ca e mai rau sa iti moara copilul fiind mai tânăr decât mama.
Nu exista termeni de comparatie...
In 2000 parintii mei si-a ingropat copilul.Iti dai seama durere pe intreaga familie, parintii mei, copii ei, surori, prieteni, colegi de servici....Era tanara doar 38 de ani
In 2012 a murit mama si cu toate copiii ramasi erau majori durerea a fost la fel de mare
Ai fi suprinsa, dar cel mai rau e sa iti moara cainele.
Daca nu crezi, intreba-i pe ăștia iubitori de animale.
Nu trenuie sa-i cauti, sunt peste tot.
Copilul 1000000% nu-i doresc asta nimănui este cea mai mare frică a mea
În principal copilul, deoarece ai fi mult mai atașat de el...dar și momentul în care îți moare un părinte e cam la fel, destul de sfâșietor...
minnie91 întreabă: