Este adevărat ca oamenii confunda adevărata iubire cu nevoile lor de fapt. Nevoia de a nu fii singur de a avea pe cineva, nevoia de a fii în rândul lumii, nevoia de stabilitate, iubirea asta e egoista. Cele mai multe relații cam asa funcționează, mulți sunt doar dependenți. Presiunea societății face ca lucrurile sa se întâmple așa. Nici oamenii nu au capacitatea sa iubească cu adevărat, efectiv atât pot, nu au deschiderea sufleteasca necesara. Dar asta nu înseamnă că nu există și iubire adevărata, fericire. În plus oamenii fac greșeala sa considere ca fericirea ți o poate oferi doar un partener. Nu este adevărat, fericirea vine și din noi și din modul cum ne trăim viata cum o percem și faptele noastre.
"În plus oamenii fac greșeala sa considere ca fericirea ți o poate oferi doar un partener." - Aplauze! Bravo! M-ai lasat prost, aproape ca mi-am pierdut cuvintele Iaca ce nu sezi tu binisor asa o viata intreaga fara nici un partener, fara sex, fara nici o atingere, fara nici o vorba buna de la cel de langa tine, fara sa ai cu cine iesi din casa, cu cine face orice alte activitati in doi, fara sa ai cu cine avea o discutie privata, cu cineva care sa te inteleaga, adica asa, daca poti sa-ti imaginezi (cel mai probabil nu) sa excluzi absolut tot, fara nici o scapare, absolut fara nici cea mai mica exceptie, inclusiv efectele, toate ramificatiile implicate in aberatia absoluta pe care ai putut sa o debitezi si apoi sa tragi inca odata concluzia in baza careia ai putut enunta asa "revelatie"... I-auzi na ma ce prosti, auzi la ei ce inchipuiri fantasmagorice au ei tupeul sa-si imagineze in prostia si naivitatea lor. Un partener, :O Uau! Cata prostie pe asa oameni. Da lasa ca-ti aduce fericirea catelul si pisica. Iti aduc banii fericirea si statutul social. Stai colo cu c**ul pe bani in tronul tau de narcisist autosuficient, care n-are nevoie de nimeni si nimic si te simti bine, implinit, fericit. Pana la moarte! Hai vino acum cu replici destepte si cu ocolisuri, cu relatii pasagere, cu relatii cu beneficii, cu "vai da' trebuie intai sa investesti in tine ca doar cu tine ramai si doar tu contezi in final" si alte agareli de astea Raman interzis la asa enunturi geniale si ne gandite o secunda. Vorbim asa sa ne aflam in treaba, sa dam la numar pe inventar, eventual sa mai para si ca stim ce vorbim, sa parem inteligenti si cu experienta de viata. Mama ce obicei prost. Si cica sa mai ai ce discuta cu oameni cu asa gandire, cu asa mentalitati f*7*73 si jegoase. Individualism spurcat, prost inteles. M-apuca greata si jalea. De fapt, stai, nici nu mai are ce sa ma apuce ca deja sunt de mult trecut de ultima picatura de ani buni. Si eu acum vorbesc de fapt aiurea, e adevarat, deja nu mai are de unde sa mai vina atata jale si scarba si tot restul, deja sunt amortit, nici nu mai am vreo reactie la asa ceva, stramb putin din nas si din gura si merg mai departe. Inca un strop in oceanul de prostie, nu se mai cunoaste. Ce e singurul fapt cert, e ca nu mai e cale de intoarcere, asta e mentalitatea de la noi din tara si ca tot ce-i rau, asta la noi la Romani prinde si acolo ramane. Vesnic. Toti suntem a dreaqu' numa' destepti si autosuficienti mah in tara aia sa-mi bag P**@...
Eu am fost fericita si cu prietenii, am amintiri foarte frumoase, si cu familia, si in alte situatii. Am avut perioade si cand nu am avut relatie dar aveam prieteni, ma distram, descopeream lucruri noi, oameni noi. Si iubitul (partenerul) iti ofera momente frumoase dar nu doar el si uneori iubitul poate a plecat dar ceilalti au ramas. In plus daca esti un om pozitiv, si te bucuri de orice lucru frumos gasesti mai usor motive de fericire. Fericirea vine din noi nu ne ofera nimeni fericire.
Ai evitat exact subiectul, cum am și anticipat în scris, clar, nu insinuat, nu pe ocolite, ci direct. Deci ai răspuns exact ca un politician, evitând esența, punctul de pe "i"... Acum elimină iubitul ăla al tău din peisaj complet (101%,poate e mai ușor de înțeles) și orice ține sau ținea de el sau altul, sau alții și gândește-te că până în ziua de azi nu ai cunoscut personal și intim pe absolut nimeni. Nici măcar pentru o secundă. Din orice motive ai vrea tu să-ți imaginezi posibil... Ia acum și fii fericită imaginându-ți că nimeni nu vrea să aibă de-a face cu tine pe motivul ăsta. Asta așa, doar ca bonus. Sau, spune-mi cu certitudine că ai sta liniștită de acum încolo fără să mai intri în absolut nici o relație. Și asta în condițiile de mai sus, în condițiile în care nu ai fi avut până acum absolut nici o tangență cu nimeni. Spune-mi tu mie acum că ai trăi liniștită și fericită. Poate din a doua îți iese. Fii tu fericită doar cu viața ta socială, profesională, dar fără viață personală. Aaa, nu îți poți imagina, asta-i altă poveste. Nu îți poți imagina, fiindcă ai avut și poate încă ai, știi că se poate, nu prea dai doi bani pe ceea cu ce ești obișnuită. Dar în schimb vorbești aiurea. Aici e problema, ignoranța și superficialitatea. Mari probleme. Mici pentru tine, mici că nu pe tine te afectează. Sau așa crezi tu.
"Fericirea vine din noi nu ne ofera nimeni fericire." - Așa-i? Ia să te ignore pe tine toată lumea și să nu dea un scuipat pe tine să vedem de unde mai iese atâta fericire din tine. Să vedem cum îți pierzi tu toată voința și motivația și toată starea aia de bine, care ironia sorții de fapt îi face pe oameni să te observe și să aibă interes față de tine, să vezi tu puțin așa cum te afunzi în gânduri, te distrugi psihic și te trezești la realitate. Să vezi atunci cum îți piere ignoranța și toată autosuficiența asta ipocrită... Nu știu cum p**@ mea se face că ai scris un post întreg în care îmi explici cum te-au făcut prietenii, familia, iubitul, cățelul, pisica și tot așa să te simți bine și fericită, că să termini cu "fericirea vine din tine, nu-ți oferă nimeni fericire", deci, de fapt nu ai nevoie de nimeni, așa-i? Dar toată fericirea ta constă în experiențe care includ oameni. Nu știu oare chiar așa târziu o fi de nu mai văd eu să citesc? Sau am citit cel mai tâmpit, ignorant și lipsit de orice logică post din ultima lună, poate și mai bine? Eu sper că ești somnambulă totuși și mi-ai dat reply dintr-un episod de mers în somn Mi-e imposibil să cred că ceea ce citesc nu sunt niște cuvinte puse împreună de un chat bot cu 1 bit putere de procesare. Ori, cred că tu de atâta fericire ai făcut scurtcircuit. Alte explicații nu am.
Mai lucreaza si tu un pic la tine si vezi ca pe undeva mai gresesti si tu in atitudine. Nu i asa greu sa te placa cei din jur daca esti de gasca, de treaba, nu faci pe desteptul si nu ai atitudine naspa. Daca iti faci amici e mai usor sa iti faci si prietena. Daca vrei sa scapi de virginitate sunt si femei platite care te ar ajuta, nu incurajez asta dar daca te ajuta sa ai mai multa incredere si sa nu mai fii asa pornit de ce nu. Eu consider ca daca suntem pozitivi atragem oameni pozitivi, conteaza energia care o trsnsmitem, de asta zic ca vine de la noi. Intrebarea initiala era despre iubirea adevarata din care reiese ca intr adevar nu prea exista decat in putine cazuri, cei mai multi stand cu cineva din anumite temeri, nevoi, nu pentru ca ar iubi cu adevarat
Așa-i? Să mai lucrez eu la mine, nu? Că fetili' noastri' e ignorante și le doare-n p1zd@ de altfel, știu ele mai bine ce fac și cum se distrug și pe ele și pe cei din jurul lor. Dar eu să "mai lucrez la mine". Am o atitudine de kkat dară, nu-i așa? Răspuns clasic de femeie igborantă. Hai ia zii, cam ce să mai lucrez la mine, să-mi fac câteva zeci de prieteni falși, da, cu care să mă distrez și să mă simt bine în nu știu ce bază și eventual să mai vină băiatu' și cu vreo mașinuță scumpă, vreo căsuță colo asigurată și mai ce? Nu femeie ignirantă, să fiu băgat în seamă pe valoarea mea socială și materială nu mă interesează și atitudinea mea este un rezultat, un rezultat la ce mi s-a oferit la schimb. Nu-s eu sclavu' și papagalul nimănui, nu știu cum să-ți explic. De ce trebuie să vin eu cu totul și o tută, o zdreanță ignorantă doar să vină la bine, doar să profite? Atitudinea mea a fost normală ani de zile, atât că nu m-a făcut nimeni să mă simt bine, nu mi-a dat nimeni apă la moară. Să fac schimbare în atitudine? Da, asta fac, de un an și ceva, schimbare în atitudine. Vă văd și interacționez cu voi exact cum meritați. App, nu mai sunt copil la 24 ani prin fața blocului să-mi fac prieteni de distracții, nu mai sunt nici la vârsta respectivă și nici încredere în oameni nu mai am să-mi fac eu prieteni. Și într-o țară străină mai ales. Vorbește gura fără tine și ignoranța e la maxim, ma iei de prost probabil tu. Să-mi fac amici, auzi... crezi că asta am eu timp de făcut, crezi că de asta stau pe internet și caut să mai fac ceva în situația în care este imposibil. Femei plătite? Am plătit destule, merci, nu m-a ajutat cu nimic, nu am văzut nimic acolo decât niște scârbe triste care mai mult de p**@ și bani nu știu nimic în viața asta. Gata, am încheiat capitolul ăla, bani arși de pomană, bani arși din disperare. Ba mai mult rău pot să zic că mi-am făcut decât bine când am văzut câta scârbă și ignoranță există și de-o parte și de alta. Vorbești aiurea iar. Tu crezi că asta îmi dă încredere în mine și mă face să mă simt bine, să mă simt om? Să-mi bag p**@ prin niște cârpe pe bani? Nici pe departe, la așa specimene mai de kkat mă simt, nu mai bine, dar ce să înțelegi tu, tu trăiești în ignoranță și multe văd că nu prea înțelegi. Se vede că trăiești în minciună și printre oameni falși și speriați. Consideri tu că dacă ești pozitiv atragi oameni pozitivi? Mama ce revelație, să mori tu? Chiar crezi? I-auzi. Și de unde mă tot pozitivismul ăsta? Din ignoranța și prostia care te înconjoară de o viață? Nu cred. Întrebarea inițială era despre iubirea adevărată? Așa și? Nu vezi că oricum mentalitatea pe care o ai îți interzice să înțelegi măcar așa ceva? Că tot vroiai înapoi la subiect. Ești superficială și ignorantă, ai impresia că știi multe dar vorbești numai din c*r, pe baze fără nici o legătură cu realitatea. Tu vezi doar realitatea ta și cum s-ar aplica la tine, în circumstanțele tale. Văd că tu îmi dai exemple din viața ta și îmi spui mie cum să fiu. Totuși ignori faptul că eu nu am trecut nici prin viața ta, nici nu sunt ignorant ca tine. Îmi spui mie să investesc în mine, să fac eforturi etc. în condițiile în care voi nu sunteți în mare parte în stare să faceți ceva nici pentru voi. Dar aveți pretenții, aveți orgolii. Eu în schimb trebuie să fac totul pentru voi. Bine că voi și apreciați de altfel, bine că voi trageți doar la masculi aroganți între timp, știi, "ăia care se simt bine". S-a aprins un beculeț acolo? Nu? Încă, nu? Atunci mai bine taci din gură. Taci și vezi-ți de ale tale, nu mai veni cu sfaturi la mine. Stai comodă acolo în viața ta, în ignoranța ta ieftină. Eu unul știu cine sunt, de ce și ce vreau.
Eu ti am zis de bine. Nici nu ma cunosti dar iti dai cu parerea despre mine, eu nu te am judecat cu nimic, nu cred ca toate femeile pe care le ai intalnit sunt asa cum descrii tu. In ziua de azi sunt toate genurile de oameni, sa stii ca sunt si baieti materialisti care se uita la asta cand cauta o fata, dar eu nu vorbesc de materialisti ci de oameni normali. Tu crezi ca esti mai bun ca alti oameni? Atunci incearca sa atragi binele. Nu te ajuta cu nimic sa stai suparat. Parerra mea e ca sunt mereu solutii si niciodata nu e prea tarziu pentru nimic. Depinde ce iti doresti si ce alegeri faci
Hai, jet, nu mai agita atmosfera pe-aici, nu mai raspunde aiurea doar sa dai la numar, sa faci puncte. Nu te mai da tu capra altruista si moralista, ca toate sunteti o apa si-un kkat la baza, nu mai f*t3 capra-n gura. Du-te si mai minte boschetarii de pe strada, ia-i pe ei cu solutii de astea minunate, vorbeste-le lor frumos. Du-te si zi-le sa se simta bine, intreaba-i de ce nu muncesc, zi-le sa zambeasca la interviu, poate-i angajeaza cineva. Si sa-si ia si niste haine scumpe sa fie prezentabili. Mai lasa-ma in p*l@ mea cu "nu te-am judecat" si cu idei si vorbe fara nici o valoare, fara nici o relevanta in viata reala. Nu te cunosc eu? Ce sa cunosc la tine? Nici nu-mi trebuie, cunosc modul asta de gandire, cunosc felul in care raspunzi, de acolo am dedus tot ce-i relevant. Cunosc la tine faptul ca vorbeste gura fara tine si nu stii ce vorbesti. Aia mi-e tot ce am nevoie sa cunosc. Vorbesti cand de fapt fix in p1zd@ te doare, vorbesti fara rost. Mai bine taci in p*m din gura si vezi-ti de realitatile tale. In fata faptului implinit, in realitate, ai fi aia care m-ai privi in greata, cu dezinteres si mi-ai zice sa ramanem prieteni, sau mi-ai zice ca ai prieten, sau mai stiu eu ce alte p*l@ mea motive-n lume, sau pur si simplu m-ai lua cu scarba si aroganta, sau ijn ras ca "ce am facut pana acum", sau mi-ai da peste bot cu de alea "ca uite de asta nu te vrea nimeni, ca nu esti ca toti, nu faci cum iti spune lumea" sau altele. Pai nici nu vreau sa fiu in p*l@ mea "ca toata lumea", nu vreau ca ma apuca greata de ce vad in jur, ma apuca greata de atata ingamfare, si atata minciuna si atata falsitate. In realitate tu ai viata ta si treburile tale, stii tu ce-ti place si ce vrei. Asa sunteti toate-n p*l@ mea, nu mai manca kkat din gura. Ce aud? Ce-i aia? Generalizez? Va bag pe toate-n aceeasi oala? Ca nu toate sunteti la fel? Mai sa-mi bag p**@, da' ce ghinionist mai sunt eu ma, numai peste alea rele si proaste am dat eu ma, ce chestie. De altfel sunteti numai bune si painea lu' Dumnezeu peste tot, nu alta... De aia vorbeste gura fara voi si nu intelegeti nici o p**@ cand deschideti gura sa mancati un kkat. De aia e plin forumul asta numai cu intrebari stupide si care practic iti provoaca greata si disconfort psihic in momentul cand vezi atata prostie, atata ipocrizie. Sa ma simt eu bine? Sa "nu fiu suparat"? Bagami-as p**@-n ea de viata, suparari am eu? Asta crezi tu? Nu ma, fii tu fericita si toate cele, ca ai fi avand cu ce. Nu stiu si nici nu ma intereseaza cu ce ai tu si ce te face fericita, dar daca te face, e treaba ta. Eu unul n-am cu ce. Eu unul nu am fost tratat ca om. Nu in cadrul cel mai important. Eu nu sunt vazut ca "material de relatii", nu stiu sa mint frumos, nu stiu sa ma laud, nu am povesti si promisiuni frumoase, evident sunt ignorat. Degeaba sunt eu om in societate si pe plan profesional, degeaba sunt apreciat ca imagine, daca nu sunt apreciat ca om. Sa fiu fericit? Hai sictir! Ia in continuare si scrie aberatii cand de fapt vorbesti fara nici o baza reala. Vezi ca realitatea ta nu e absoluta, e doar diferita, e doar a ta. La fel si a mea. As argumenta ca e total, absolut diferita de a ta. Asa ca jet cu "vorbele tale de bine", si jet cu ideile tale jalnice. Sunt satul de ani si ani de zile de auzit aceleasi si aceleasi minciuni de la voi. Stiu ce aveti in cap, stiu ce va place, stiu "la ce picati". Si mi-e jale. Jale cu "J" mare. Jale si cu voi, jale si cu jegurile de oameni la care puneti botu'. Hai pa, nu-mi mai raspunde aiurea in tramvai. Nici barbat nu esti si nici in masura sa-mi spui tu cine sunt ce vreau si cine ar trebui sa fiu si sa vreau si ce sa fac nu esti. Esti doar o alta consumatoare de TPU care crede ca are raspunsurile la ea. Mars!
Pai zi tu solutia atunci. Asa esti de agresiv tot timpul sau doar aici? Tu ce ai vrea sa zic ca viata e grea si nu e corecta? Si care e solutia? Crezi ca daca jignesti femeile pe TPU viata ta e mai buna? Eu cred ca daca esti un om sanatos fizic si psihic ai sanse sa fii ok. In rest considera ce vrei nu are rost sa mi raspunzi in aceeasi maniera nu cred ca te am suparat cu nimic. Daca te am deranjat imi pare rau dar tu ai fost cel care a comentat primul era normal sa ti raspund si eu
Le jignesc doar pe alea care vorbesc aiurea in tramvai sau alea care sunt proaste si insista in prostie. In felul asta poate poate, slabe sanse cu tangente spre zero absolut, poate macar altele care mai citesc pe aici cate ceva, alea care inca n-au stricat-o inca, sau inca mai sunt recuperabile, isi vor vedea prostia inainte sa o faca. Poate macar vreuna se va mai trezi la realitate. Si sa mai zici ca nu sunt optimist... Solutie zici? Nu, solutii nu vad, pentru mine meciul e pierdut, nu vad nici o solutie. Nu vad nici una sa fie de asa natura, in as asituatie incat sa aiba ce discuta cu mine si sa aiba vreun interes sa se complice cu situatia in care ma aflu. Nu, solutie nu exista. Exista doar un semnal de alarma pe care il trag in speranta ca se va mai trezi careva la realitate. Mai sunt ca mine, mai sunt multi. unii dintre ei chiar si aici pe forum. Poate pentru aia mai sunt sperante. Aia macar sunt acolo in loc si inca nu au ajuns poate la 35 de ani. Poate se vor trezi si aia si poate se vor trezi si altii, poate in situatii si mai grele. Sa vada lumea-n p**@ mea ca "asa nu se mai poate"... Ca s-a intors tara aia cu c**ul in sus, ca a ajuns un cotet plin cu lepre si cu pretentii, un cotet murdar si urat mirositor cu talente si iluzii, unde nu mai exista viata sanatoasa, normala, nu mai exista conceptii sanatoase, exista numai "destepti" si "destepte", ne sapam groapa unii la altii si ne doare-n p*l@ de cei din jur. Ne-a innebunit Facebook-u' si telefoanele mobile, bolizii si averile, imaginile fantastice din reclame de pe la televizor si telenovele. Suntem bolnavi de individualism neinteles, de narcisism si ne asteptam sa fie totul bine, ne intrebam de ce nu mai exista relatii sanatoase in tara aia, de ce vedem numai imagini perfecte pe conturile de FB. Pai de aia-n p*l@ mea, ca totul e doar o minciuna in care ne complacem, de aia nu mai avem ce vrem, nu mai avem nimic trainic, sanatos. Ca ne complacem in minciuna si ne mintim si singuri si fiindca majoritatea credem ca tot ce-i aparent e bun, e real, e ideal. Nu e, e stricat, e putred. Si nu vrem sa vedem. Ne e mai degraba frica de cum ne vede societatea, de mentalitatile proaste si rigide care s-au instalat ca un cancer. Ne dam oameni destepti, care stim ce vrem si cu o identitate puternica. Cand de fapt ne mintim singuri si urmam valul de prostie si inconstienta, ne e frica sa nu cumva sa iesim din "normalitatea" zilei de azi, ne pasa mult de imagine. Halal normalitate am ajuns sa avem. Apreciem doar ce ne este permis sa apreciem, actionam doar in defensiva, nu cumva sa iesim din tipare. Suntem numai moralisti cu totii, in schimb relaitatea si morala aia nu au nimic in comun, nu are nici o treaba sula cu prefectura. Am ajuns o tara de "imagini", o tara de oameni imaginati in p*l@ mea. Te deranjeaza ca sunt eu acid si te atac? Stai in banca ta atunci, nu mai interactiona cu mine. Simplu. Ma intrebi daca imi face viata mai buna? Dar tu daca te arzi si tipi iti faci viata mai buna? De ce nu taci in mortii tai si gata, la ce tipi cand te arzi si ustura!?!
Ma intrebi daca asa sunt agresiv si in viata reala? Crezi ca ar avea vreun rost? Crezi ca mi-ar aduce vreun rezultat? Nu. Nu mi-ar aduce nici un rezultat. Mi s-ar intoarce spatele si-atat. Aici macar mai citeste unul altul de curiozitate, sa vada care-i treaba. Aici macar ramane scris tot ce-am avut de spus. In realitate? In realitate ai fugi in secunda doi daca as incepe sa "ma iau de tine", doar vai, nu esti tu obligata sa ma asculti pe mine, sa-mi auzi tu mie tampeniile, nu ai tu ce auzi, nu te intereseaza. In realitate nu mi s-ar permite sa-mi terimin prima idee. Asta ar fi rezultatul in realitate. In realitate ai fugi si sa intri in vreo discutie cu mine, in realitate nu as fi interesant. Te-ai uita scurt, rapid sa-mi apreciezi starea materiala, mi-ai pune doua trei intrebari de "viata buna", dupa care ti-ai gasi repede iesirea din discutie cu o scuza banala si penala. Asta ar fi in realitate. Prima impresie si pa. Mda, cine mai e si ala, ce o vrea de la mine, lasa ca am eu caruta cu prosti acolo bine pusi, in rezerva, care de-abia asteapta sa le dau atentie. Stau catelusii la coada dupa mine. lasa-i acolo bine sa-mi dea atentie, doar eu sunt importanta, eu am o p1zd@ intre craci si fac dce vreau din ei, am de unde alege, la ce sa ma opresc eu sa mai ascult si prostiile lu' ala. Eh, nu are experienta, nu are bolid, nu e interesant, ce-o mai vrea oare si ala de la mine? Lasa-l acolo sa stea mult si bine. Lasa ca i-o asculta alta proasta prostiile, eu, eu n-am timp de asa ceva. Sub nivelul meu de dama si cucoana elevata.
Crezi tu ca am sanse "sa fiu ok" ca sunt sanatos fizic si psihic? Crezi prost. Am 35 de ani in spate care sunt exemplul viu si-ti demonstreaza contrariul. Iar vorbesti pe c*r fara sa stii ce vorbesti, iar vorbesti aiurea. Nu desteapto, nu ma face nimic ok ca am doua maini si doua picioare si un cap ca toata lumea. M-ar fi facut ok sa am in spate o viata traita ca un om normal cu toate bune si cu rele care sunt in viata. N-am avut asa noroc, n-am avut asa mediu in care sa le am pe astea.
Stai cuminte ca nu rezolvi tu nimic cu bunele tale maniere, nu sunt alea de ajutor, alea sunt semne de viata buna, semne ca esti bine merci si fara neajunsuri, inseamna ca "ai timp de asa ceva", atat. Nu reprezinta nici pe departe ce fel de om esti si cat gandesti. Ce te reprezinta ca om sunt doar faptele si alegerile dein viata ta, alea te reprezinta ca om si-ti dau sau nu valoare. Pana atunci poti sa vorbesti tu pana-ti amorteste gura, ca vorbesti degeaba, vorbesti fara rost. Nu ai o solutie, nu ai nici un interes, nu are rost sa vorbesti. Mai ales din moment ce nici nu stii despre ce vorbesti. Ca "nu ai fost pe-acolo" ca sa stii.
Am comentat eu primul? Am comentat in p*l@ mea la o abjectie ordinara, inepta, venita dintr-o minte proasta, ignoranta, care nu stie ce scoate pe gura. E ca si cum ai spune ca unii oameni cred ca iti trebuie mancare ca sa traiesti fericit unui copil de ala de prin India sau Africa, aia de ii mananca mustele si mor la nici 10 ani de foame si conditii infecte. Da, alea au fost si conditiile mele sociale, personale de a ma dezvolta, ala a fost mediul meu, infect. Fara nici o sansa, fara nici un ajutor. Si mai vine si cate-o gura proasta pe aici sa-mi spuna mie ca ceea ce astept in disperare de o viata e doar un c@c@t neimportant. Ca doar de, ea e cu burta plina si a elevat-o viata buna si p*l@. Pai si normal sa comentez si sa ma iau de viata ta, ignoranto! Si normal sa ma iau in p*l@ mea de tine cand ma stiu ca imi lipseste o conditie de baza, o conditie de a fi om, o conditie de trai pe care ar trebui s-o aiba toata lumea, fara exceptie, o conditie nu banala, ci parte din viata de om normal. Dar nu, n-am cu cine, p1zd@ voastra e de aur, este un obiect de pret, trebuie muncit si platit pentru ea. Nu poate intra oricine in discutie cu voi. Nu daca nu are "experienta" pe dinainte si aroganta si toate mincuinile si laudele la el. Va mai plangeti ca sunteti tratate ca niste obiecte, va mai plangeti ca aveti relatii toxice. Sictir bagami-as p*l@ prin capul vostru toate. Cineva care ar da doi bani pe voi va provoaca greata, il tratati cu dispret si scarba, nu e bun. Voi sunteti comode si meritati doar ce e mai bun. Hai ca deja m-am plictisit si de tine. Da-mi mai repede ignore si tu si mai lasa artificiile. Nu-mi mai zice mie ca n-are rost sa iti raspund. Nu avea rost sa imi raspunzi tu in primul rand si mai ales era bun daca evitai din prima sa scrii asa abjectie ordinara din start. Nu, clar ca nu e nici o solutie si sperantele sunt doar minciuni, e clar cu asa mentalitati ce debiteaza asa enunturi ignorante.
Prima întrebare n-are nici o logică. Pur și simplu e ceva frumos, favorabil, atât. Îți dă o stare de bine, te simți mai bine și fizic și psihic și fiziologic. Te simți acceptat, îți diminuează predispoziția de a simți stress, anxietate, se produc schimbări hormonale, mecanismul de recompensă/motivație din creier este activ, etc. Suntem ființe sociale prin definiție, deci așa functionăm corect, eficient. E ca și cum ai avea o dietă sănătoasă. Te simți pur și simplu bine, acceptat, împlinit ca om și energic. Ce ar putea să nu fie frumos în asta?
Întrebarea 2 - Fiindcă trăim într-o societate defectă, dezbinată, nesănătoasă, cu mari influențe artificiale și proaste, fanteziste, unde există diferențe prea mari în statutul social și material, unde nu se promovează nimic sănătos, unde este mult stress și lipsă totală de încredere. Așa că majoritatea aleg să intre în relații prezentându-se și acceptând imagini false și minciuni, superficialitate, din frica de a nu se abate de la standardele idioate promovate în ziua de azi care au ajuns la stadiul de normalitate, din frica de neacceptare. Nu mai există nimic real, nu mai există încredere, nu mai există comunicare și înțelegere, individualismul este prost înțeles, etc. În baza asta majoritatea au primele experiențe proaste și evident prima impresie își pune amprenta pe individ. Individ care mai departe va pleca în viață cu așa set de valori și le va propaga mai departe în următoarele relații. S-a ars o dată cu ciorbă, mai departe suflă și-n iaurt. Deci nu mai tu încredere, nu mai tu comunicare, nu mai tu implicare, încredere, doar frică și protejare de ce-ar putea fi mai rău.
Da, poți spune că iubirea condiționată este falsă.
Sacrificiul "suprem", indiferent la ce te-ai referit cu asta, e clar că nu mai există din moment ce nu mai există relații sănătoase și un ecosistem sănătos.
Fețe triste vezi din același motiv, fiindcă nu există relații sănătoase, în mare parte toate relațiile astea fericite de fapt sunt doar de fațadă, doar compromisuri, în care fiecare se minte pe el, își "minte" partenerul și minte tot ce-l înconjoară că totul e bine și frumos, doar de aparență, doar să nu pară slab, să nu îi dea partenerului motiv de îngrijorare, din frica aia de neînțelegere și neacceptare, din frica de a nu rămâne singur, știind că e greu să mai găsească în altă parte și ceea ce măcar are la moment. Dar de fapt, toți în sinea lor își doresc mai mult, toți vor să se ridice la standardele mincinoase și fanteziste care sunt promovate peste tot și fals prezentate de toată lumea, așa doar de aparență.
Da, clar că ăștia mai tineri sunt încă mai energici, încă nu au dat de dezamăgiri și încă nu au dat de responsabilități și greutățile vieții. E logic.
Da, e jalnic ce ai văzut la semafor, e standardul promovat în societatea noastră, acolo suntem împinși să ajungem. Acolo se ajunge din lipsa de încredere, dezamăgiri, lipsă de comunicare, sărăcie, așteptări iluzorii și așa mai departe.
Și să încerci să ocolești toate cele de mai sus, probabil în 80 de cazuri din 100, ajungi cel mai probabil ca mine, adică fără nici un fel de experiență, singur și fără încredere în nimeni.
Iubirea este diferita, intrucat nu toti oamenii iubesc la fel, nu toti au aceleasi asteptari de la persoana iubita, deci iubirea exista in functie de perceptia fiecaruia.
Eu inteleg prin iubire conditionata acea iubire care exista atata timp cat sunt prezenti factorii care au condus la acest sentiment. De exemplu, te iubesc atata timp cat esti alaturi de mine si ma ajuti atunci cand am nevoie; daca vreodata m-ai ignorat sau nu ai putut sa ma ajuti, avand motivele tale, atunci nu te mai iubesc. In aceasta situatie, la baza iubirii conditionate se afla asteptarile pe care le am de la partener: sa fie alaturi de mine la bine si la greu, sa ma pot baza pe el etc.
Iubirea neconditionata este acea iubire de genul ``te iubesc doar pentru ca existi``; ei bine, acest gen de iubire nu cred ca exista in multe situatii, mai ales in relatiile de cuplu, deoarece toti oamenii au niste dorinte si nevoi in cadrul relatiei, iar ceea ce face ca respectiva relatie sa continue este indeplinirea si satisfacerea acelor nevoi. Nu stiu si nu cred ca exista persoana care sa iubeasca o alta doar pentru cà ``exista``, gen: te iubesc, chiar daca nu mi-ai dat niciun semn de o saptamana, chiar daca m-ai abandonat la greu, chiar daca am avut nevoie sa ma asculti cand simteam nevoia sa vorbesc despre problemele mele, dar tu erai cu ochii in telefon etc.
Probabil, iubirea neconditionata exista doar intre parinti si copii.
In ceea ce priveste intamplarea descrisa de tine, e posibil sa fi fost doar o interpretare de-a ta si nu neparat sa fi fost reala. Poate ca tipul respectiv a avut o zi grea, o problema, nu ai de unde stii.
Mergand pe varianta ta, totusi e posibil sa fie vorba despre iubire, dar uneori, oamenii au nevoia sa fie singuri, iar partenerul nu le ofera aceasta libertate si sunt ``lipiciosi``: asta poate sugera o lipsa de comunicare intre parteneri, care nu isi comunica nevoile si dorintele. Poate ca el avea nevoie sa fie singur cu gandurile lui, dar partenera ``il sufoca``.
O alta ipoteza poate fi si ca nu exista iubire si doar niste beneficii obtinute in cadrul relatiei. Presupun ca asta stiu doar partenerii respectivi, sau poate ca nici ei nu constientizeaza asta.
Citind asta, mi se pare că ești încă un copil care se interesează prea tare de acest fenomen "iubirea", va veni și vremea ta când te vei îndrăgosti și apoi te vei gândi "De ce am crezut așa ceva despre asta?".
Asta deja e clar că nu poți avea iubirea supremă de la persoana cu care ești pentru că este nevoie de timp, începeți să fiți un cuplu pentru că vă simpatizați reciproc, cu timpul această simpatie începe sa evolueze în ceva mai mult.
Cred că acum degeaba scriu asta dacă nu ai avut parte de așa ceva, o să vezi ce înseamnă dragostea când mintea și comportamentul se va maturiza, nu spun asta cu nici un fel de rău, nu te mai gândi la așa ceva pentru că deja o să înceapă să devină stresant pentru tine și o sa îți pierzi încrederea în băieți/fete când vei începe o relație.
Peace
EmaS întreabă: