Ce fac daca iubitul meu e genul de baiat extrem de atasat de familie(parinti, frati/surori, veri/verisoare, etc)?
In cei 3 ani de cand suntem impreuna ne-am atasat foarte tare unul de altul si ne iubim extrem de mult sau cel putin eu il iubesc extrem de mult.Intotdeauna au fost probleme(parintii mei s-au bagat mereu, distanta de 200km, gelozia, etc) intre noi dar lucrurile s-au rezolvat de fiecare data pana acum...De multe ori prietenul meu ma lasa balta pentru iubitul surorii lui(prefera sa stea de vorba cu el, etc), pentru varul lui, etc
Eu de fiecare data am evitat sa plec undeva unde stiu ca l-ar deranja.Simt ca ma considera un "obiect" pe care-l are cand vrea.
Problema nu e ca e atasat de rudele lui ci de faptul ca cere multe de la mine si imi ofera putine.
1)Vrea sa ne casatorim. Daca ma casatoresc cu el ar trebui sa renunt la parintii mei pentru ca ei nu vor fi de acord
2)De multe ori imi impune lucruri.Nu am voie sa vorbesc cu fosta mea colega(e adevarat ca ea a incercat sa ne desparta dar ma deranjeaza ca el imi impune). Nu am voie sa ies cu colegele mele care sunt mai putin cuminti(asa sunt c-am toate). De exemplu:a venit fratele meu cu un prieten de al lui acasa si prietenul meu mi-a zis sa ma inchid in camera sa nu se dea tipul ala la mine.
Simt ca ma pune pe ultimul loc in viata lui si azi iar a fost plecat undeva si a avut telu inchis.Eu m-am enervat si i-am zis ca relatia noastra s-a terminat si dupa ce o sa il uit o sa imi refac viata pe care el mi-a distrus-o, cu un tip pentru care o sa fiu numarul unu in viata lui.Nu imi place stilul lui de viata. I-am zis si nu face nimic. Spune ca eu sunt de vina.
3)Prietenul meu e mereu plecat, eu daca as pleca asa el s-ar supara pe mine.

Locul pe care-l ocupi acum in sufletul lui, il vei ocupa si mai tarziu, dupa casatorie.Asfel de oameni nu se schimba! Cred ca ai luat o decizie buna, erai in relatie o toleranta si nu o iubita in adevaratul sens al cuvantului!

Te intreb pe tine, cum de inca rezisti si ai rezistat atata timp?
Esti micul lui robotel.L-ai invatat cam prost si nu ai stiut sa te impui de la inceput.

Multi barbati,pun imediat dupa ce le arati,iubirea,monopol pe femei,te considera obiectul lor, papusa lor cu care nu are nimeni voie sa se joace, proprietatea lor pe care nimeni nu are voie nici s-o observe.pacat,.multe femei accepta jocul lor, si de atit de multe ori relatia nu duce la nimic bun.eu daca asi fi din nou la virsta ta, nu mi-as pierde nici 1 minut cu asemenea exemplare,eu nu zic ca barbatul nu tr sa-si apere prietena(sotia),dar nu sa o sufoce, daca asa a inceput de acum, ma intreb cum v-a reactiona peste 10 ani? stiu iei,parintii tai, de ce nu-l vor, si au dreptate.acum tu hotarasti.e bine sa asculti de cei cu experienta,crede-ma pe cuvint, mult noroc, si trezeste-te la realitate

Cum a spus si ellssa, ma mir ca ai rezistat deci nu zic ca nu te iubeste ca sunt convinsa ca da, dar e o persoana ft ciudata si se pare ca nu prea sunteti pe aceeasi lungime de unda.ai nevoie sa iesi cu fetele pentru ca el e departe, daca nu iesi cu fetele macar daca ar vorbi cu tine mai des putin dar spui ca mereu are de stat cu alte persoane.ar fi greu sa te desparti de el, dar ti'ar trece.deci acum gandeste'te cum e mai bine.sa tot fi trista cu cineva si sa simti ca nu esti apreciata, sau sa iei iei inima in dinti si sa ai puterea sa inchei aceasta relatie si sa recunosti ca iti face mai mult rau decat bine? E decizia ta dar gandeste'te ca o viata ai si nu merita irosita >

Cred ca ar trebui sa te mai gandesti daca intr-adevar merita sa stai cu o asemenea persoana, din ce spui nu prea pare sa te puna pe un loc fruntas, chiar si tu ai observat asta, eu zic ca nu iti acorda suficienta atentie, si nu tine cont de parerile tale si de ceea ce vrei. Mai gandeste-te daca merita sa te certi cu parintii tai pentru o persoana care nu iti acorda tot ce iti trebuie!

Pai daca v-ati despartit foarte bine, treci mai departe

Ne-am certat dar nu ne-am despartit! De fiecare data cand ii zic ca ne despartim el merge mai departe chiar daca il jignesc sau ii vorbesc urat.
De multe ori si eu m-am gandit la faptul ca nu ma considera prea importanta pentru el, dar stiu ca ma iubeste. Poate daca ne mutam impreuna lucrurile vor sta altfel mai ales ca ne despart 200 km.
Lui i-am vorbit deschis despre ceea ce simt si ceea ce cred dar ele crede ca sunt geloasa si imi spune ca sunt copil.E adevarat ca de multe ori cand e plecat are treburi care ii imbunatatesc viata dar pe mine ma deranjeaza pentru ca mereu am avut ce am vrut si nu a trebuit eu sau vreunul din membrii familiei mele sa fiu/fie plecat a/i.Nu pot sa inteleg stilul lui de viata.
Pentru ddxbb nu ai de ce sa iti ceri scuze, am scris aici toate astea tocmai pentru a primi sfaturi si sa ma gandesc la ce voi face.
La inceput nu mi-am permis sa ma impun, totusi e viata lui si avem abia 3 ani impreuna.Nu puteam dupa un an sa ii zic sa faca ce vreau eu.
Pentru Honeybunny chiar nu am nevoie sa stau cu fetele.Sunt la scoala si imi e de ajuns timpul petrecut cu ele, eu vreau sa comunic mai mult cu el dar mai tot timpul are treaba si ma enerveaza.
Pe mine nu ma deranjeaza faptul ca ''pune stapanire pe mine'' pentru ca nu o face in mod exagerat, ci faptul ca vreau sa fie la fel si pentru mine si pentru el.Nu sunt genul de persoana care sa agreeze relatiile din ziua de azi cand fiecare e plecat in alta parte si se inseala reciproc.