Ce facem cand ne simtim singuri in doi?
Desi locuim impreuna,ma simt foarte singura langa el.O dimineata normala(pentru noi)arata asa:ne trezim,ne pregatim pentru munca si "fugim"! Niciun pupic, nicio imbratisare! E atat de deprimant.In timpul zilei, ne sunam ne intrebam ce facem si c-am atat.Seara,cand ajungem acasa:ori ne certam, ori gasim ceva de facut si nu avem timp pentru noi.
De ce sunt capricornii asa badarani? Dupa o anumita perioada uita de persoana iubita.Ce fel de iubire e asta? De 1 si 8 martie nici macar nu s-a gandit la mine.Ce as putea sa gandesc decat ca:gata! s-a mutat cu mine si nu mai are niciun interes sa fie dulce,atent, etc Ma simt data la o parte din viata lui.

Spui pa!?

Pai incearca sa vorbiti, sa deschizi subiecte, sa ii spui cum stau lucrurile, ce ai vrea sa se schimbe intre voi

Impune-te si spune-i ce ai pe inima. alta solutie nu prea e.
Indiferent de ce o sa se intample, macar o sa ai sansa la o viata alaturi de cineva care te merita si te-ai simti si tu mai bine.

Intreaba-l daca e indrogostit de alta persoana, cu siguranta exista ceva intre voi, sau schimbati comportamentul asa cum vrei tu sa fie, vei vedea daca va acepta sau nu. Daca nu se schimba si el, e timpul sa cauti pe altcineva. Dragostea e inpermanenta parerea mea si e vizibila.

Nu cred ca mai merge! Ori el are pe altcineva! Dar cum am mai vazut raspunsuri ....Incearca sa vorbesti cu el...

De cat timp stati impreuna.Imi dau seama din cele spuse de tine ca nici tu nu faci niciun pas.A i incercat dimineata sa-l trezesti cu un pupic si sa ii spui:"buna dimineata"? La voi in relatie lipseste comunicarea, fapt ce ar trebui remediat ce este o baza comunicarea intr-o relatie stabila. Bafta!

Un subiect delicat...Parerea mea (daca mai conteaza ) este ca nu trebuie sa te lasi. Asa sunt barbatii, mai badarani. Cand se vad cu caii in caruta nu le mai pasa. Dar cum ar fi daca ai face tu pasi spre el, sa incerci tu sa reinflacarezi ce a fost intre voi? Trebuie sa si vorbiti, dar sa fie si fapte. Fa-l sa se simta bagat in seama. La noi nu a fost chiar la fel, dar am avut si eu tendinta sa o las moale. Eram obosit de la munca, devenise rutina, aproape ca nu mai aveam ce sa ne spunem, o aveam si pe cea mica si ne ocupam de ea tot timpul, dar am ajuns amandoi la concluzia ca daca nu ne implicam nu o sa ajungem departe si nu am vrut sa esuam in casnicia noastra. La noi a functionat. Dar am vrut amandoi asta si numai dupa ce am discutat pe subiectul asta. Acum il avem si pe cel de-al doilea copil si provocarile sunt mai mari, dar vrem sa mergem inainte ca doar de aceea ne-am casatorit ...pana cand moartea ne va desparti Succes mult!