N-am aplicat pedepse fizice prichindeilor mei. Nu i-am pedepsit nici cu interdictii severe. Am incercat de mici cu sensibilizarea si se straduiau sa nu greseasca pentru a nu-si supara parintii si a-i face de rusine. Mi-am facut intotdeauna timp pentru ei si preocuparile lor, a contat mult comunicarea, tratarea lor ca persoane care trebuie responsabilizate in tot ceea ce fac, discutarea deschisa fara amenintari si cearta a tuturor problemelor lor, inducerea increderii ca am timp oricand pentru ei, ca orice ar fi suntem impreuna.
Daca il inveti sa comunice, sa ii pese de tine si de el, va asculta, va face doar mici greseli inerente varstei si va sti sa nu le mai repete. Familia este in mare parte raspunzatoare de tot cee ce face si este copilul si cum il cresti asa il ai.
Depinde de varsta prichindeilor.Pedepsele sunt graduale, in functie de greselile facute, de gravitatea lor.In general, cand prichindeii gresesc, de vina sunt. tot parintii. Cu un copil, trebuie sa faci educatie 24 de ore din 24 cum se spune. Daca atunci cand e mic, treci cu vederea prea usor peste greseli, le va repeta, stiind ca e nepedepsit.Asadar,pedepse adecvate varstei, privarea de dulciuri, jucarii, desene animate, de tot ce-i face placere. Daca e mai maricel, copilul este pedepsit cu mici activitati, de exemplu sa-si faca ordine in jucarii. O greseala fundamentala pe care o fac azi parintii, este aceea de a-i oferi copilului tot ce-si doreste, lucru total gresit. El trebuie invatat, ca trebuie sa merite acel ceva.Copilul trebuie facut responsabil pentru faptele sale.Altfel.se transforma in mici tirani.Am uitat sa spun: copilul nu se naste cu notiunea de greseala. el nu stie ce e bine sau rau, el invata. Daca parintii nu intervin la momentul respectiv, copilul va profita, ca de, asa e omul.
Da, copii mici sunt niste manipulatori, si le reuseste in cea mai mare parte. Este conditionarea speciei, esentiala pentru supravietuire, ca parintii sa aiba grija de copii lor si sa fie afectiv vulnerabili la "masinatiunile" celor mici. Dar este un drum cu doua sensuri, cei mici sunt dependenti de cei mari, nu doar material ci si afectiv. Cum zice @GogosikaInfuriata, cand sunt mici, arata-te doar bosumflata, fa asa cum ar face un copil cand este suparat, si vor incerca sa faca tot ceea ce trebuie ca sa te imbuneze. Cand este mai mare, smecherii de felul acesta nu mai functioneaza, dar atunci intelege si el mai usor ce inseamna sa greseasca si ca afecteaza relatia voastra. Asta doar daca nu-i un rasfatat, care devine nepasator la sentimentele parintilor lui.
Cand gresesc fetele mele, le dojenesc pur si simplu, nu-mi place sa le "ating". In general, amenint cu pedeapsa dar nu pot intotdeauna sa o si aplic.
Proverbul: "Bataia e rupta din rai", acum se considera neadecvat si intr-adevar nu aceasta este metoda prin care te vei face ascultat de copii tai, indiferent de varsta pe care o au, sunt mici, marisori, adolescenti ori tineri. Cu bataia poti sa-i faci sa se teama de tine dar nu este sigur ca nu vor mai repeta "nazdravania" pentru care vrei sa-l pedepsesti.
Eu am 2 copii, care au trecut prin fazele de "prichindei" de mult si imi amintesc ca atunci cand faceau cate o boacana ii certam, le precizam ce au gresit si de ce consider ca este rau ce au facut.
De regula, intelegeau mustrarea si nu era nevoie sa-i pedepsesc si in alt mod, insa eu am fost un parinte fericit, intodeauna am fost si prietena copiilor mei, sunt si acum de altfel si le-am spus ca, indiferent ce au facut, mie trebuie sa-mi spuna adevarul pentru a sti ce am de facut si ca, nu-i bine sa aflu de la altii purtarea lor necorespunzatoare, daca s-ar fi aflat intr-o asemenea situatie, pentru ca pe mine minciuna ma "pune pe jar".
In alta ordine de idei, imi amintesc ca, fiul meu avea vreo 3 ani si ne-am dus intr-o alimentara si era lume multa si am tot cumparat noi cate ceva de mancare dar si lucuri pe care si le-a dorit insa, la un moment dat, cand a mai cerut si altceva i-am spus ca nu-i mai cumpar.
A inceput sa planga si fiind lume mai multa i-am tot explicat pe soptite sa nu mai planga pentru ca ii deranjeaza pe ceilalti, el a continuat "spectacolul" si i-am mai spus:mai copile ai idee fixa? la care el a continuat sa planga zicand da, am idee fixa si cum lumea s-a saturat de plansetele lui, ne-a cerut sa mergem i
la casa sa platim. M-am aflat intr-o situatie jenanta din aceasta cauza si mergand acasa i-am explicat ce a gresit si ca, el trebuie sa ma asculte cand ii spun ceva si daca va mai face la fel si alta data, o sa-i scriu lui Mos Craciun (era in preajma sarbatorilor) ca lui sa nu-i mai aduca nimic pentru ca nu m-a ascultat.
Au avut efect cele spuse si circul nu s-a mai repetat, ii drept ca am evitat sa-l mai duc prin pravalii deoarece pierdeam mult timp pana ce depaseam "raioanele" de interes pentru el.
Nu-i bine sa-i bati pe copii dar nu-i bine nici sa le faci toate voile pentru ca, risti sa ai in casa un mic "tiran", care va sti sa-ti exploateze sentimentele.
Imi aduc aminte ca nici eu n-am prea luat bataie de la parinti doar ca, uneori, mai stateam la colt si se aplica "politica tacerii", nu mi se mai vorbea si nici eu nu aveam voie sa vorbesc si sigur ca tineam minte ca, a doua oara sa nu mai repet nazdravania.
Despre faptul ca nu te asculta copilul cand ii ceri ceva, metoda este simpla, faci si tu acelasi lucru, cand el iti cere ceva nici tu "nu-l auzi" si asa invata "politica vantului", sa nu-si ude proprii papuci.
Se mai aplica si alte metode acum nu-l lasi la calculator, la programul lui preferat de televizor, nu-l lasi sa mearga la joaca, ii reduci" banii de buzunar" etc.
Buna tema pentru discutie BRO, sunt multi parinti tineri care se confrunta cu probleme de comportament ale copiilor lor si este bine daca mai invatam unii de la altii cate ceva pentru ca "un manula de educatia parintilor" nu s-a editat, care sa aiba raspunsuri la toate problemele ce apar in viata curenta a unei familii cu copii.
Sa aveti copii buni, ascultatori dar si voi sa-i ascultati pe ei, pentru a vedea ce-i preocupa si pentru a le putea canaliza preocuparile pentru activitati constructive adecvate varstei lor.
Eu cu fetita mea fac asa:daca a gresit intr-o situatie fara precedent, atunci ii explic ca va fi pedepsita data viitoare cand mai face asta. Daca a fost avertizata si totusi a gresit, atunci o pedepsesc, si anume nu o las la tv o saptamana, doua zile, depinde de gravitatea faptei.Tv-ul este punctul ei sensibil, deoarece are un serial preferat si nu pierde nici un episod.
Arata-te suparat/a pe prichindei Nu le raspunde cand te intreaba ceva, lasa-i sa vina la tine si sa te intrebe ce ai lamine functiona de fiecare data, si daca nu ma baga in seama incepeam sa plang
PUPICI
La prichindei poti sa le mai dai cate o pedeapsa care sa o simta, dar ce faci cu astia de 15-17 ani? Daca gasesti raspunsul, spune-mi si mie.
Eu inca nu am princhindei dar cand o sa am daca imi vor gresi ii voi rasplati . ce mama naibii un copil sau... doi. o sa am
Bataie? Niciodata, nimic nu se rezolva cu bataia.
Amenintari? Nici prea dure, usoare, pentru ca incerci sa te apropii de copil in general, nu sa-l sperii si sa-l faci sa-i fie frica de tine, pentru ca atunci dispare increderea.
Daca il pedepsesti, pedepseste`l, dar nu prea dur.De exemplu, il pedepsesti interzicand lucrul lui preferat o perioada de timp ( 2-3-4 zile) dar nu 3 saptamani cum fac alti parinti.
Cea mai inconfortabila pedeapsa ? Dupa parerea mea discutiile despre consecinte.Gen "si sa stii ca daca. puteai sa.si era grav.si nu o zic ca si cand tu nu ai sti, doar mai repet si eu." asta ii scoate din minti pe copii, ii lasa fara replica
Parintii mei nu ma pedepsesc, doar ma cearta cand fac ceva, ca sa zic mai grav.Si in general nu prea fac tampenii asa de mari ca sa aiba motive
Pe mine mama ma pedepseste (execeptand faptul ca uneori tipa si de obicei vorbeste printre dinti ) nelasandu-ma la calculator. Problema e ca, desi mai intai incepe cu amenintarile, cand zice "esti pedepsite" nu zice cat timp zice "pana zic eu ca ai voie la calculator" si numai zice vreodata ca am voie sau nu, abia dupa vreo luna imi iau inima-n dinti si deschid calc .
Incercati putina severitate si rasplarta de buna purtare ps o prajitura sau ceva fundha pls
In general, comportamentele nedorite se descurajeaza prin pedepse, prin privare de anumite privilegii; asta nu inainte de ai prezenta copilului unde a gresit sub forma... daca tu faci (explicarea comportamentului nedorit) atunci se intampla (prezentarea consecintelor), pentru ca ai facut asta esti pedepsit (explicarea pedepsei, a modului in care se pune in practica, durata). Pe de alta parte poti incuraja comportamentele dorite in aceleasi situatii prin recompensarea, prin aprecierea acestora (nu materiala) prin gesturi, prin vorbe, prin exemplul nostru propriu sau prin exemplul unor eroi din povesti cunoscute, prin exercitiu repetat, prin explicatii. In alta ordine de idei trebuie avute in vedere si,, greselile" pe care le facem noi in educatia lor. Prin felul nostru de a ne comporta cu piticii le putem induce comportamente iar mai apoi sa nu fim de acord cu ele. Dintre aceste,, greseli" putem enumera pe scurt: promisiuni nerespectate, amenintarea doar verbala cu pedeapsa, recompensarea materiala pentru un fapt anume, nerecunoasterea faptului ca unele comportamente sunt o problema, sa pretinzi ceva ce copilul nu poate face, sa fii preocupat doar de hrana si imbracaminte fara sa-i stii sufletelul si trairile, sa nu pretinzi nimic de la copil (trebuie sa ii pretinzii ceea ce poate el sa faca). Bafta!
didi220499 întreabă: