Ce faceti? Cum va merge? Vreau sa va rezum un pic viata mea si va rog sa cititi deoarece am nevoie de pareri si daca doriti si sfaturi!
Dupa ce m-am nascut am locuit cu parintii mei intr-un fel de cartier numit Doaga pana la 3 ani.De la 3 ani m-au dus la tara la bunica mea deoarece eram cu starea financiara mai proasta asa ca parintii s-au hotarat sa plece in Italia.Mama a ramas insarcinata si a venit in tara sa nasca.Eu aveam 4 ani pe-atunci. Dupa ce l-a nascut pe fratele meu am locuit timp de 2 luni in actualul meu oras pana sa-l boteze. Dupa botez s-au intors in Italia.Fratele meu avea 2 luni iar eu 4 ani.Cat am locuit la mamaia a fost frumos,aveam prieteni, eram deschisa si comunicativa, eram un copil normal si fericit.Ce era ciudat este faptul ca de fiecare data cand tata se intorcea din Italia si venea in vizita la noi eu ma ascundeam de el. Fugeam si nu voiam sa-l vad.Nici eu nu stiu de ce. Oricum,eram sarguincioasa la invatat, curioasa, iar mamaia desi ma mai altoia cu varga cateodata stia cum sa ma ia.Cand ma chinuiam foarte mult la o problema de mate,imi spunea,,Gata,Cristina,ca s-a facut seara, mai incerci mama dupa film, ca ai mintea mai limpede".Si chiar asa era.Imi amintesc ca pe la 23 si ceva s-a sculat mamaia din pat sa-mi zica(,)ca stie sa rezolve respectiva problema.Era perfect, o iubeam nespus, ne intelegeam foarte bine dar a venit si timpul sa ne despartim.La 8 ani dupa ce am terminat clasa a II-a am plecat in orasul in care parintii mei au construit o casa timp de 5 ani.Am plans tot drumul, am fost trista saptamani intregi si dupa o luna mama s-a intors inapoi in Italia.In gandul meu imi ziceam,,si tu m-ai parasit".Noi am ramas cu tata caruia nu-i pasa decat sa vorbeasca ore in sir cu nu stiu ce prieten, pe mess, sa fumeze Camel si-atat.Ne cumpara dulciuri(nu stia sa gateasca decat cabanosi cu oua)si ce-i drept nu ma puteam plange dar imi amintesc un moment in care fratele meu a vomitat pe parchet(la cata inghetata i-a dat)si l-a certat l-a injurat mai sa-l bata si va dati seama ca avea 4 ani atunci...eu eram mai plinuta de fel si el imi tot zicea nu vezi ca esti cat calu'?!, iar eu aveam doar 8 ani....cand faceam o glumita de genul,,mi-e frica sa sar de-aici(de pe o banca din parc),ca cine stie ce se intampla"...iar el a venit cu replica,,la cat de mare esti il omori pe-asta"(se referea la fratele meu fiindca era in fata mea.A inceput sa aiba probleme cu mama si imi tot zicea lucruri rele despre ea, o injura, o barfea pe mama la toti huliganii lui de prieteni si se tot auto-victimiza in timp ce mama se chinuia sa ne trimita bani.Nu ma ajuta deloc la teme, nu mi-a verificat tema niciodata nu-si dadea interesul pentru situatia mea de la scoala.Imi spunea,,esti mare,tu singura trebuie sa te-ajuti, eu cand eram ca tine faceam tot in casa fara sa-mi zica mama si invatam si foarte bine etc".In fine, acum 2 ani mamaia a paralizat nu se mai poate misca....am plans foarte mult pentru ea, m-am infometat cateva zile crezand ca asa Dumnezeu o s-o faca bine si stateam in genunchi in fata icoanei dar degeaba... aveam 10 ani si ceva...In fine, acum am 12 ani peste o luna 13 iar tata vorbeste de vreo 3 luni cu o,,doamna"de pe Facebook de fapt cred ca sunt sunt mai multe dar...ce sa-i zici...el ma injura pe mine toata ziua, ma face de tot rahatu' spune ca nu fac nimic fiindca nu ies din casa, si nu stiu decat sa stau toata ziua la laptop.Eu am un motiv pentru care fac toate astea, nu am haine.Tot ce am in acest moment sunt o pereche de blugi rupti intre picioare, un hanorac si o pereche de pantaloni de pijama.Cum dracu' sa ies din casa? Pe bune-acuma nici chiloti nu am. Abia 3 perechi.L-am auzit intr-o zi vorbind cu fufa aia la telefon si-i tot spunea aia ca are-o fata, de 17 ani si-i e frica so trimita cu autocarul ca-i blonda cu ochi albastri...iar el i-a spus,,da, e micuta fata, la 17 ani e un copil n-ai cum so lasi singura"...mie-mi zice la 13 ani ca sunt mare si chiar isi bate joc si zice,, esti batrana, la 13 ani, altii muncesc deja si tu....esti un gunoi, o imputita, un copchil al dracului"deci...eu sunt batrana iar fata aia cu ochi albastri si par blond de 17 ani e o fetita.I-a comentat la una din femei,, aveti o printesa, doamna"...pe mine nu ma apreciaza daca fac curat in casa sau cand iau o nota buna dar aia e printesa.I spune fratelui meu care are 8 ani aproape 9 sa nu mai vina in camera mea,sa ma lase-acolo,,in plata Domnului",sa nu mai vorbeasca cu mine sa nu fie ca mine ca,, aia-i nebuna, nu intelege"...eu plang mereu cand aud aceste lucruri.N-am mai vorbit cu mama de 2 saptamani,n-am iesit din casa de cand s-a terminat scoala, asta ma injura, fratele meu spune ca e vina mea ca el stie sa injure... spune ca eu sunt rea...dar ma doare.Ma simt abandonata, ma simt ranita, nici sa ma duc in bucatarie sa iau un servetel sa ma sterg la ochi nu pot...de frica lui.....intodeauna dupa ce ridica mana la mine si pleaca incep sa plang, ma simt de parca-as fi murdarita cu balegar de vaca... vreau sa fiu copil si sa ma simt iubita dar de ce familia mea nu ma accepta?!
Draga Cristina,
Dupa cum scrii sunt convinsa ca stii deja ca situatia actuala nu este din vina ta.
Sper ca ti s-a mai spus deja, dar ai un adevarat talent pentru scris. Si ar trebui sa folosesti asta. A tine un jurnal a fost de-a lungul timpului o buna metoda de auto-terapie si, pentru multi scriitori, un excelent exercitiu. Fa-ti un blog si scrie acolo tot ce te framanta, tot prin ceea ce treci, planuri, vise, orice. Eu una prefer sa scriu cu stiloul pe hartie, dar presupun ca la un blog riscul de a fi descoperit e mai mic.
Draga Cristina, poate ca a scrie e darul tau, si poate, pe termen lung, a te folosi de el va fi solutia ta. Pe la varsta ta am descoperit ca sunt o gramada de concursuri de poezie, proza sau dramaturgie la care am inceput sa particip. Iti recomand acelasi lucru. Pe de o parte se pot face din cand in cand si ceva bani, pe de alta parte castigi stima de sine si experienta. Asa poti fi invitata si la finale sau festivitatile de premiere si poti sa mai calatoresti un pic si in alte orase.
O familie disfunctionala nu e desigur in niciun caz de dorit, dar nici nu trebuie sa insemne o candamnare pe viata, daca perioada ta de formare se petrece in ape mai tulburi. Tu evident ai capacitatea de reflectie necesara pentru a intelege cele petrecute si de a le oglindi critic in scris. Imi trece acum prin minte o carte pe care ti-o recomand "Torturati-l pe artist" - Joey Goebel.
Asta asa, ca strategie pe termen lung - gasitul refugiului in scris. Pe termen scurt recomand si eu sa apelezi la un adult de incredere- de preferinta un profesionist. Cosilierul/psihologul scolii, diriginte, o matusa, un prieten de familie, telefonul copilului.
Recomand si scrierea de scrisori- atat mai tale, cat si tatalui. Incearca sa ai o nota pozitiva, si sa folosesti psihologia inversa - complimenteaza-i si scrie-le cum le multumesti si apreciezi lucrurile pe care se straduiesc sa le faca pentru tine si fratele tau, cat de mandra esti sa ai parinti asa buni, si iubitori, cat te bucuri ca poti sa inveti atatea lectii de viata care o sa te faca sa cresti in a fi o femeie puternica, inteligenta si inteleapta. Dar ca in ultimul timp esti ingrijorata pentru familia voastra.Ca ii iubesti si esti convinsa ca impreuna sunteti toti mai buni si mai puternici. Si n-ai vrea ca din mici detalii sa se raceasca relatia dintre voi, pentru ca inca mai esti un copil si inca mai ai atat de multe de invatat de la ei.
Probabil te gandesti ca nu e adevarat, ca nu crezi cu adevarat toate astea, de ce ar trebui sa li le scrii. Dar o astfel de abordare are sanse mai mari sa fie pozitiv perceputa, sa declanseze resorturile emotionale potrivite si sa-i responsabilizeze si poate rusineze putin.
Scriai ca atunci cand erai mica te ascundeai de tatal tau atunci cand te vizita. Probabil, subconstient, vroiai sa-l pedepsesti pentru ca a plecat si te-a abandonat la bunici. Zicei ca nici nu tu intelegeai de ce il respingeai. Si pürobabil nici el. E posibil ca el sa se fi simtit ranit. Si sa-l fi durut faptul ca el a plecat probabil cu gandul de a construi un viitor mai bun, si a trebuit probabil sa indure destule in strainatate, si sa sacrifice destule. Scrie-i tatalui tau cat ti-a lipsit in copilarie, dar ca intelegi de ce a trebuit sa plece, si te bucuri ca s-a intors, ca este acolo pentru tine si fratele tau, ca sunteti iar o familie, si familia voastra este una puternica, in timp ce atatea altele s-au destramat in conditii similare. Dar voi sunteti puternici, sunteti impreuna si impreuna aveti acum o casa noua si frumoasa pe care ei s-au straduit atat sa o construiasca.
Tu ne scrii noua despre probleme tale, pentru ca simti ca acasa nu poti fi ascultata si inteleasa. Pesemne ca si tatal tau la fel. Deschizand o portita de dialog si aratandu-ti empatia fata de el e posibil sa-i scada nevoia de a cauta intelegere pe internet, la straini probabil la fel de frustrati ca el.
Revenind la asta: probabil pe cealalta fata nici nu o vede neaparat ca pe o printesa. Dar cand incerci sa fii politicos cu cineva spui mai degraba printesa decat "aveti o fiica banala si stearsa, doamna. prototipul de Barbie care va face un bun obiect decorativ pentru barbatul ei". Intelegi ce vreau sa zic? Cum nu trebuie sa iei in serios deprecierile lui la adresa ta, nu lua in serios nici aprecierile la adresa ei. Nu te compara cu ea, pentru simplul motiv ca nu concurati impotriva alteia, deci nu conteaza cat de diferita e ea fata de tine sau tu fata de ea. Cel putin un lucru aveti in comun: un parinte nemultumit care cauta intelegere in afara. Probabil si ea e la fel de nemultumita de ce se intampla la ea acasa...
Cam asta e ceea ce aveam de spus. Vreau doar sa mai subliniez ca poti incerca sa ameliorezi situatia, pentru ca e normal sa vrei sa faci asta, dar ca, la urma urmei, nu e nici vina nici responsabilitatea ta.
Scrie. Scrie-le lor, scrie-ti tie, mai scrie-ne noua.
Imbratisari!
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Eşti un copil frumos, sensibil, inteligent, maturizat prematur din cauza unei vieţi deloc uşoare.
Îmi pare rău că eşti nevoită să treci prin toate astea, Cristina, nu meriţi. Comportamentul şi ipocrizia tatălui tău sunt odioase. Ar trebui să i se retragă drepturile părinteşti.
Sincer, nici nu ştiu ce sfat să-ţi dau. Situaţia e destul de complicată şi delicată.
Discută cu mama mai întâi. Poate va găsi o soluţie ca să locuiţi cu ea (în ţară sau în afara ei) (bunica fiind bolnavă şi ne mai fiind o opţiune).
Sună la Telefonul Copilului http://www.telefonulcopilului.ro/ / http://www.tpu.ro/utilizator/ooym când simţi nevoia să vorbeşti cu cineva şi să te descarci sau când ai nevoie de un sfat şi la Protecţia Copilului, dacă lucrurile nu se schimbă sau se agravează.
Încearcă să nu te laşi afectată de vorbele "tatălui" tău. Este un om cu probleme, care se descarcă pe tine, care îşi înjoseşte şi răneşte propriii copii, în loc să îi susţină şi să îi apere. Clar, nu merită să se ţină cont de părerea lui. Oricum v-ar numi, e irelevant. Ar merita şi închis pentru ce vă face.
Discută urgent cu mama şi cu alţi adulţi, care ar putea să te ajute.
Acest individ trebuie cât mai repede îndepărtat de voi, ca să nu vă mai poată abuza (a făcut destul pe "părinte").
Capul sus, Cristina! La cât de frumos, matur, coerent gândeşti, o să ai un viitor frumos. Nu lăsa ca răutăţile gratuite, până şi a celor din ADN-ul cărora s-a întâmplat să provii, să te atingă. Din nefericire, nu orice donator de spermă poate să fie şi părinte. Tu nu ai nicio vină aici. Capul sus! Mult baftă, răbdare şi curaj!
RăspundeAdultii exagereaza prea mult! Eu, mi-am piredut incredera in ei, cand eram in terapie cu psihoologul scolii si ma descarcam un pic cam mult.....cuvintele mele ajungeau la tata.El stia tot ce zic eu.Am invatat sa tac si sa nu ma dezvalui oricui.Tot ce pot face este sa vorbesc cu persoane necunoscute care nu ma vor cunoase niciodata.Iti multumesc pentru incurajari, si da, uneori ramai uimit cand cineva cu acelasi sange ca al tau te respinge desi din samanta lui ai iesit.
Răspunde
Îmi pare rău că până şi cu psihologul ai avut ghinion. În mod normal, psihologii nu au voie se dezvăluie nimic din ceea ce vorbeşti cu ei în particular. Să nu-ţi pierzi încrederea chiar în toţi, din cauza câtorva experienţe excepţional-neplăcute. Mai sunt şi oameni ok pe lume.
Dar e bună şi ideea de a discuta cu necunoscuţii (te poţi deschide mai uşor în faţa lor şi îţi pot oferi un sfat cât de cât imparţial şi dezinteresat).
Mult succes!
Spune-i lu mata sa ia masuri daca nu apeleaza la protectia copilului asa nu vei fi infometata pana iti croiesti un viitor si vei avea haine mai bune
Foarte tare man 
ai o bere de la mine (y) big up!
Nu fi rau ce ea! Daca ai fi si tu in aceeasi situatie ca ea ce-ai face? Te-ai sinucide? ce sa faca la 12 ani cand toata lumea o uraste? mai ales ca tatal eu zice ca la 12 ani lucra si invata si de toate...acuma sta pe Facebook cu tute si isi injura proprii copii
Atata suferinta la un copil de 13 ani.
Chiar daca mama ta e bolnava. spune-i prin ce treci.Sigur te va intelege.
Ai stat prea departe de parintii tai, poate nu stiu sa se poarte.Nu-i gasesc scuze tatalui tau pentru ce face.
Te sfatuesc sa vorbesti cu adult sa te lase din nou la bunica.Ar fi cea mai apropiata ruda care te-ar putea ajuta.
Apoi cu un asemenea comportment ar putea interveni si protecia Copilului, si ai putea data,, oficial '' in grija ei.In plasament.Ba mai mult ar putea lua niste banuti.
Procedeul insa e destul de laborios si e nevoie de sprijinul unui adult.Si de acordul tatalui ca sa fii data in grija bunicii.Asta daca si ea poate.
Imi poti scrie mesaj privat daca vrei.
Nu! Nu pot sta la bunica din pacate....eu la asta am sperat n toti acesti 4 ani de cand sunt aici dar nu se poate! Bunica mea e bolnava, e paralizata, nu ne poate ingriji! Si nicio ruda, deoarece singurele rude pe care le am sunt matusa mea care o ingrijeste pe mamaia dar are si ea copii si nu poate si mama, atat.
Esti foarte frumoasa si vezi lucrurile sensibil si ai o inima sensibila si o inima ca a ta este absolut pretioasa si esti foarte inteligenta si draguta deci fii tu. ma faci sa ma gandesti la familia mea. stiu cum e sa nu poti inghiti mancarea cand tatal tau nu te vrea si nu te-a hranit niciodata si cum e sa fii detestat si singur cand sta numai in camera lui. intotdeauna a trebuit sa nu am carne pe mine altfel as fi fost dispretuit. am o gramada de comportamete derivate din asta, cum nu cer niciodata nimic, cum mi-e rusine de nevoile mele si mereu trebuie sa nu merit fata de altii care au nevoie. tot ce stiu este sa nu mananc, atunci cand am devenit anorexic tot anturajul lui spunea ca nu e nimic, ca e usor sa mananci, dar niciodata nu am fost crezut ca sufar.
ar trebui sa te retragi in orice consideri o forma a viitorului, arta ar trebui sa fie asa. nu conteaza ca vei fi saraca ca françois villon, esti nepretuita. nu incerca sa te umilesti, nu incerca sa cauti ajutor la psihiatrii, oricat de gratuit ar fi, tatal meu ma crede nebun, abia asteapta sa nu mai ies de acolo pentru ca orice urma de umanitate e considerata nebunie si te vor face sa te simti nimeni sprijinindu-l pe tatal tau. e o situatie ideala sa stai in camera ta, fara medicamente, pur si simplu sa te scufunzi in persoana ta adorabila. iti trimit toata iubirea mea*plans*
Multumesc! Sunt niste cuvinte foarte frumoase, nimeni nu mi-a mai,, vorbit'' asa pana acum!
Stiu cum e. Intr-un fel My mom is a crazy ***.
Me too
Ok... si eu sunt mai plinuta. Chiar vreau sa mai slabesc dar nu pot!
Si mama in loc sa fie ca o MAMA imi spune si ea ca sunt cand ii cer mancare asta pentru ca eu ii cresc copilul de 4 ani,sora mea de dimineata pana seara.II fac mancare dar ce sa spun, supa de copii, iaurturi cu branza si banane, crenvusti fierti, piureuri dar de mancarea mea si a mamei(tata e dus in alta tara la munca) se ocupa ea dar cand se ia cu treburile uita sa imi dea pana seara iar cand cum am mai zis II CER zice ca sunt grasa:O. Deci chiar daca fac haz de necaz mama e chiar rea! ma injura daca nu fac curat si ..defapt stai sa iti dau un exemplu!
Intr-o seara dupa ce facusem curat luna in casa. M-a chemat afara sa bagam puii(da,stau la tara si nu mi-e rusine).Am mers (in ziua aceea ma intelesesem cu ea ca oamenii normali,am strans iarba din toata curtea si alte treburi) si m-am apucat sa prind puii Eu ii prindeam cand a zis ca sa pun mana mai repede daca vreau sa ''crap'' in mine azi( adica sa mananc).Si eu am zis ca nu e cum ca as manca pui toata ziua apoi n-a zis nimic dar dupa ce m-am aplecat la cusca mi-a dat palma zdravana si a zis ceva de genu ''esti proasta si nu faci nimic'' Serios?!? adica ea nu sta deloc cu mine sau sora mea,doar cand ne aduce mancare si cand are de inspectat casa si de m-a certat pe mine ca sunt proasta,mula, curva,*** in cap 
n-am ce zie,, cand eram mica m-a batut cu cablul de aspirator si intr-o iarna cu lemnele deci da.
Dupa chestia cu puii, seara vorbea la telefon cu tata si am auzit'' Asa de tare m-o enervat acum, l'as ca ma duc in casa sa ii tin o conferinta'' Cand am auzit, m-am dus si am adormito pe sora mea si am inceput sa plang iar cand a venit m-am prefacut ca dorm numai sa scap de atata ocara pana la miezul noptii. Deci, odata cand a venit o prietena la mine si am inceput sa rad (mai tare) a zis sa tac din gura :_.Si dupa ce s-a dus fata acasa m-a certat din nimic ca rad parca au intrat dracii in mine. si evident a folosit replica '' esti o proasta si nu sti sa faci nimic''. Ok bine ca stiu sa schimb pampers si sa stau inchisa in casa cu un copil mic de la 10 ani ca o mama. Poate la 10 ani voiam si eu sa ma joc cu alti copii dar nuuuuuuuuuuu, eu am un copil de crescut! SI ca sa te mai consolezi sa stii ca nici eu nu am mers la mare sau la munte niciodata, sau afara din judetul meu.O singura data am fost la o piscina, fara mall sau altceva.De patru veri nu am mai iesit cu altcineva decat sora mea in parcul de copii sau la magazin.
Asta e viata. Deabia astept sa merg la facultate, sa-mi iau un servici si sa stau la casa mea, oriunde chiar si la o garsoniera ca sa imi mai reproseze nimeni ca stau in casa altuia si mananc banii lui si ca ma scoate afara. O sa am locul meu Si la fel si tu! Pana atunci fii optimista, inveselestete, asta nu ti-o poate lua nimeni!
Sigur nu e basm? In intrebarea anterioara ai zis ca ti-ai inceput si viata sexuala 
Nu! Nu e basm! Acele,, intrebari'' cu tenta sexuala le-am scris fiindca nu aveam ce face! Cine si-ar incepe viata sexuala la 13 ani? Plus ca am o anumita teama fata de barbati.Stii acel moment cand tatal tau iti da doua palme de continui sa te uiti in gol pentru cateva secunde? Daca nu, eu iti spun ca ramai cu o cicatrice adanca in minte si acest instinct se activeaza de fiecare data cand vezi un om(barbat)nervos.
Cum au zis si alti utilizatori. Mama ta e solutia sau protectia copilului.
Vorbeste cu ea si spune-i tot. Asa cum ne-i spus noua aici.
Mult succes.
Spune-i mamei tale care este situatia din casa, incearca sa vorbesti cu ea si sa o faci sa te inteleaga. Spune-i sa vina acasa fiindca aveti nevoie de ea. Si in tara se pot castiga bani, astfel incat sa aveti un trai decent. Stii vorba aceea: "Banii nu aduc fericirea". In plus pentru ce lucra, daca tu nu ai decat hainele pe care ni le-ai spus? Chiar nu inteleg, in fine, te sfatuiesc cu drag sa vorbesti cu mama ta, iar in cazul in care nu intelege si nu se intoarce la copiii ei, cred ca ar trebui sa apelezi la Protectia copilului.
Mi-e rusine sa apelez la Protectia Copilului! De ex.....cu 2 saptamani inainte de Paste,anul acesta au venit niste doamne de la primarie, chemate de directoarea scolii, la mine acasa.(directoarea e profa de mate, si stie de psihicul meu destul de slab).Ele au incercat sa vorbeasca cu mine, dar eu tineam capul in podea.Nu stiu de ce.Pur si simpu nu pot privi pe cineva in ochi.Pana la urma, s-au decis sa ma trimita la un centru de zi in care iti petreci dupa-amiaza dupa ce vii de la scoala, dar n-am stat acolo decat maxim o saptamana.Ma simteam prost fiindca erau copii de maxim 10 ani.Si pana la urma asta a fost...
Mai intai discuta cu mama ta, sunt sigura ca va intelege. In caz ca nu intelege, cred ca Protectia copilului este singura cale de a scapa de acest chin, asta bineinteles daca iti doresti sa traiesti mai bine.
Imi pare rau! Incearca sa vorbesti cu mama ta. Spune-i ce ai pe suflet doar ea te poate ajuta.
Nu mai ai niciun fel de rude sau familie in zona? Din ce stiu despre protectia copilului prin zona, poti nimeri la mai rau. Mai degraba fugi de acasa la alte rude, daca ai unde...
Unde stai in momentul de fata?
Sunt de acord cu colegii ca in primul rand trebuie sa o suni pe mama ta si sa ii spui ce se intampla. Poate ti-ar fi mai bine in Italia langa ea.
Este de-a dreptul ingrozitor ce ti se intampla. Ceea ce trebuie sa faci este sa discuti cu mama ta si sa ii spui TOT ce se intampla. Daca nu va lua masuri, poti suna la protectia copilului
Imi pare foarte rau.
Cea mai buna solutie este sa o suni pe mama ta si sa ii explici ce se intampla. Sigur ca esti un copil si ca esti iubita, cel putin de fratele si bunica ta. Fratele tau probabil are acest comportament, deoarece ii este frica de tatal tau, sincer, sigur esti iubita. Mama ta probabil te intelege. Fa ce spune tatal tau, cat timp e plecata mama ta. Probabil si tatalui tau i s-au adunat multe probleme pe cap, iar acum se descarca pe copii, fara sa-si dea seama. Vorbeste cu tatal tau. Spune-i ca ai ceva important de spus si intreaba-l daca o sa te inteleaga. Spune-i ce simti. Iti doresc o zi buna! 
Penultima intrebare zici ca ai facut sex pentru prima oara si ai 13 ani? Fato daca esti stresato ai auzit de masturbare si filme frumoase? Sa trecem la subiect. Uni parinti n-au bani de Durex si fac copii, adica toti prosti fac copii si ei macar nu stiu sa-i respecte iti recomand sa te sinucizi sau sa apelezi la protectia copilului. Bafta
E foarte trist, chiar foarte trist aproape mi-au dat lacrimile si imi pare tare rau de tine esti o fata cu un suflet mare si bun si traiesti intr-o mizerie.din cate am inteles tatal tau e mai "sever" dar nu si mama asa e? si daca e asa vorbeste cu mama ta si spune-i tot, spune-i cum esti tratata si poate va face un miracol. daca si mama este la fel atunci invata sa te descurci singura. Draga mea fii puternica si nu mai plange oricat de greu ti-ar fi..sincer daca as fi in locul tau as pleca de acasa intr-un loc indepartat unde sa nu fiu gasita.dar esti mica iar lumea e mare si cruda..gaseste o metoda, stiu ca e greu te inteleg. poate te va ajuta politia..nu stiu ce sa zic..imi pare rau pentru tine..pacat ca nu te pot ajuta. sper raspunsul meu te-a ajutat intr-un fel..ai grija de tine si nu uita..fii puternica
Vorbeste cu maica-ta despre cum e taica-tau, ce face cu tine, spune-i sa vina acasa si sunati la protectia copilului sau politie, stiu ca e usor de spus, dar daca nu faci asta nu se va schimba absolut nimic!
Trebuie sa vorbesti URGENT cu mama ta despre tot ce ti se intampla. Nu mai poti continua asa. Dar dupa cuvintele care le spui despre tine ma face sa cred ca tu nu mai ai incredere in tine. NU ii mai permite tatalui tau sa te trateze asa. NU mai lasa vorbele tatalui tau sa te afecteze, trebuie sa vorbesti cu cineva adult despre asta trebuie sa iti rezolvi problema cumva, e prea mult pentru tine. Sper sa vorbesti cu mama ta. Sper sa fii bine! Succes si nu uita vorbeste cu mama ta!
Ai suferit foarte mult, la arabi e o vorba : daca nu iti place ceva zi cu frumosu, daca nu mai zii odata serios, daca nu roaga-te la Dumnezeu daca nu cu forta! sugerez sa apelezi la protectia copilului
Eu, daca as fi in locul tau, as alege sa ma duc la o casa de copii sau intr-un centru. Poate ca mama ta are probleme mult prea mari si de aia te-a lasat sau poate ca e la fel de nepasatoare ca tatal tau. Sincer, acum gandeste-te la viitorul tau. Citeste, invata cat mai mult. Orice! Fa-ti timp pentru educatia ta. Asa te vei inalta si vei deveni independenta. E singura sansa. Sunt tot cam de aceeasi varsta si te inteleg. Parintii sunt cei care iti distrug visele si uita care le e rolul. Incearca sa faci ceva pentru tine. Nu o lua in nume de rau la chestia cu centrul; pentru mine pare chiar o idee buna. Asta as face eu. Bafta!
Of... Doamne cât suferi! Încearcă să vorbești cu el, să îi explici, chiar dacă te va înjura trebuie să faci ceva pentru că altă măsură nu mai este! Dacă ai un număr de telefon supune-i mamei tale. Mulți pupici și sper să se rezolve treaba.
Mai nu stiu ce sa-ti zic... Oricum trebuie sa incepi sal ignori pe tatal, tau pentru intot deauna o sati puna bete in roate...Analizeaza foarte bine problema, si na, incearca sa te tii de scoala, macar asa ai o sansa mai mare sa treci de situatia asta.Si cum tiau zis si ceilalti, incerca sa vorbesti cu mama ta, dar fara sa afle tatal, pentru ca tiar putea face ceva si mai rau. Sper sa se termine cu bine. Mult noroc.
Mda, ai parte de o copilarie foarte grea, ce sa zic. Nu pot intelege atitudinea tatalui tau fata de tine, ar merita sa fie tras chiar la raspundere.Cred ca nu trebuie sa mai rabzi toate lucrurile estea si sa incerci sa schimbi situatia. Incearca sa vorbesti in primul rind cu mama ta, lamurestei situatia, la sigur va lua ea o hatarire buna daca te iubeste. Cel mai bine cred ca ar fi daca ar veni ea acasa. Ce folos ca lucreaza daca tu tot nu mai ai nici haine. Si te sfatui sa nu te dai la provocarile lui taicatu e clar ca nu te iubeste, si de aceea nu are rost sa pui la inima ceea ce-ti spune el si ce atitudine are fata de tine. Tu nu esti vinovata cu nimic si meriti o famile normala ca multi altii.
Te inteleg stiu cum e...iti spun suna la 112 mai bine sa te duca la casa copilului decat cu jegosii aia da lasa+i domnue in pace apoi si tu cauta domle in cartea de telefoane nr de telefon alu mama ta si vei putea vorbi cu ea scuze de expresii apropo.
Suna la protectia copilului pentru ca este foarte grav ceea ce spui..si sa nu-ti fie teama se va face o ancheta si in cel mai bun caz tatal tau va fi decazut din drepturi si ai putea sa stai doar cu mama ta..sau in cel mai rau caz ar putea fi amandoi decazuti din drepturi si sa fii dusa la un centru de plasament unde vei sta foarte putin timp apoi vei locui cu un asistent maternal pana cand vei putea sa te intorci la familia ta.dar vei putea sai vizitezi sau sa vina ei la tine..totusi vorbeste cu mama ta. daca nu te intelege atunci abia poti suna la protectia copilului..nu-ti fie teama sa suni.
Vorbeste pe Facebook pe ascuns cu mama ta sau suna-l pe bunicul tau si:-) zi
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
