Nu aveți bani de stat imoreuna, in schimb ai bani de țigări. Eu as reface calculele.
Avem unde sa stam impreuna,dar nu cred ca un pachet de tigari face cat chiria, taxele, mancarea, hainele, pregatirile de sarbatori etc la un loc.Hai sa nu mai incercam sa ne luam de un viciu a unui om aiurea, ca sunt multi ce nu fumeaza neaparat de bine.Cum sunt multi ce nu fumeaza si tot nu se ajung.
Si stam impreuna dar el e plecat la munca.
Iti induci singura stres si panica!
Opreste-te si accepta realitatea, ca nu a murit nimeni!
Sunt sanse ca baiatul ala sa se sature de atea urlete si probleme pe care le creezi, iar intr-o zi sa-ti spuna ca i-a ajuns si vrea sa va despartiti.
Nu stiu cati ani ai, dar mie imi pari undeva la 13-14 ani, ca numai un copil se poate comporta atat de imatur.
Ma rog, doar o persoana labila psihic s-ar mai putea comporta asa, iar daca tu esti adulta... atunci chiar ai nevoie de un psihiatru, pentru ca asta, nu-i un comportament normal.
Nu te saturi de un om, mergi si stai langa el.Nu imi sti toata povestea ca sa ma judeci atat de aspru, eu nu cred ca ii este nimanui usor sa traiasca cativa ani o iubire imposibila si dupa cand insfarsit reusesc sa fie impreuna si bine sa fie din nou nevoiti sa stea unul fara altul.
Nu neg ca am ceva probleme si fix chestia asta ar trebui sa ridice un semn de intrebare, nu ai fost in locul meu, nu ai stat atata timp singura asteptand si sperand ca intr-o zi o sa fie bine iar ziua aia sa nu mai vina.Nu stiu daca stii cum e cand in sfarsit reusesti sa ai tot ce iubesti sa ti se de-a cu portia si pur si simplu sa stai in loc din pricina unor hopuri peste care nu poti sa treci.Stresul ti-l poti provoca singur atunci cand te legi la cap cand nu te doare nu cand ai o relatie si niste situatii ce sunt normale in viata unui om si cu care ai probleme constant.
Am 24 de ani si vreau sa fac si sa intemeiez o familie, dar nu la sute de km distanta unul de altul.E drept ca am si probleme si de aceia am nevoie de cineva langa mine, sa pot sa vorbesc si sa spun ce ma doare dar cred ca nu ai citit ce am scris ca tin in mine sa nu il stresez dar ma sufoc, ma doare, innebunesc ca ma simt singura, ca nu am un umar pe care sa plang nu am cui sa intind o mana sa il ajut.Ca m-am saturat de convorbiri scurte de seara la telefon si de dormit si mancat singura.Ma macina si ma framanta ca vreau si eu sa ma bucur cu cineva de rahatul asta de viata asa cum e ea si greu usor cum e sa depasim impreuna nu separat.
Daca tu crezi ca a te satura de singuratate si de a vrea sa ai omul iubit langa tine seamana a boala recomanda-mi tu un psihiatru.
Pai,poate ar trebui sa lasi tigarile si putin cu putin sa strangeti si sa va mutati impreuna daca asta iti doresti.
Cat despre prieteni, incearca sa iesi, sa cunosti lume noua...
Nu stiu cati ani ai...esti studenta, lucrezi?!
Cred ca nu stai numai in casa...adica si daca mergi la magazinul din cartier sa-ti iei tigari, tot gasesti pe cineva cunoscut si poti incepe o conversatie...
Fii mai deschisa! Nu iti pune-n minte ca e greu, ca nu mai poti sau ca nu mai vrei... orice este posibil!
Depinde ce iti doresti!
Cred ca trebuie sa iti simplifici treaba.
Una la mana, un baiat daca te iubeste, merge si pe luna pentru tine. Crede-ma. Faptul ca el nu vrea ca voi sa stati impreuna imi pune niste intrebari. Sunt baieti care merg sute de kilometri doar pentru a-si vedea iubita. Nu confunda sexul cu iubirea. Daca ai deja relatii sexuale cu el, foarte rau. Cel mai probabil el se plictiseste si nu isi da interesul. El, ca baiat trebuie sa daca un pas, sa te ceara in casatorie. Nu cred ca ceri prea mult sa va vedeti o data pe zi. Cine iubeste cu adevarat isi da interesul.
Doi la mana, te consumi degeaba. El daca te iubeste face orice sa fiti impreuna, sa va intalniti cat mai des sa fii fericita. In dragoste nu merge cu " stai iubito ca am treaba, sunt la servici". Astea sunt vrajeli de doi bani.
Trei la mana, foarte multe fete pun botul la vrajelile golanilor care umbla numai dupa sex. Prea multi baieti pun botul la femeile imbracate ca pe centura....si zic ei ca e dragoste si o relație serioasa.
A si eu un var care are o fetita. La un moment dat a vrut sa plece in Germania dupa bani multi. Sotia i-a interzis vehement la modul: daca pleci me despartim. Fetita are nevoie de tata. Singuratatea ta se va transpune in copilul tau. Ce crezi ca poate naste o relatie in care te simti singura? Singuratate. Um copil singur va avea probleme. Stiu o colega de facultate care a trait singura toata viata, cu tatăl mereu plecat. A dat-o in schizofrenie. Gandeste-te bine la viitorul tau. Insista. Daca el nu te asculta pe tine, atunci pe cine sa ai asculte? Mai mergeti pe la biserica...
Vin si stau pe la ai mei ca degeaba stau singura in chirie, dar simt ca ma sufoc aici si imi vine sa plang.Nu pot de fata cu ai mei ca nu le pot spune ce probleme am eu, ca ei nu inteleg lucrurile astea si plus ca nu vreau sa stie toate problemele mele din cuplu asa ca mai ies afara ma mai plimb pe aici printre blocuri pe unde sa nu ma vada vecini si ma mai descarc si vin in casa ca noua da in sufletul meu ceva se rupe.
Din cate am vazut sunt considerata exagerata si bolnava, dar toti stiu sa judece fara sa se puna in locul meu.Toti il compatimesc pe el si nu spun ca lui nu ii e greu si il inteleg, de aceia incerc pe cat pot sa il menajez dar totusi cand esti singur, nu ai nimic, suferi, esti trist si nu te mai poti concenta la nimic, te doare ceva si nu ai cui spune cred ca e mai rau decat ca ai facut azi cu 20 de lei mai putin la munca sau ti s-a stricat ceva la masina.
Mai cred cu tarie, ca ti-ar trebui un servici, sa mergi zilnic la munca si sa-ti obosesti creierul si trupul, ca sa nu mai vezi atatea probleme si sa nu te mai simti singura.
Te-ar ajuta sa iesi din stresul pe care ti-l induci.
E greu in dragoste pentru ca nu mai urmam niciun principiu, nici cat cei de acum 3000 de ani. Este normal sa suferi daca te implici cu totul in relatie. Dar fi tare. Multi aleg sa stea singuri, ca mine. Mereu m-am implicat in relatie si fizic, in speranta ca va fi bine. Dar mai rau suferi cand tu dai tot si te insala sau se poarta urat.
Pai... Sincer, stiu ca e greu, dar pune-ti in gand ca intr-o zi totul va fi bine, si bineinteles alaturi de prietenul tau. Stii cum e, tot raul spre bine Fii optimista si nu lasa suferinta/dorul/alte lucruri sa te doboare, gandeste-te ca esti puternica si daca prietenul tau te iubeste cu adevarat (ceea ce ma gandesc ca e 100% adevarat) nu ar dori sa te vada asa cum esti in momentul de fata. Discuta cu un membru al familiei, sau o persoane pe care stii sigur ca te poti baza si ca nu te-ar trada niciodata. Sau pur si simplu vorbeste cu Dumnezeu, cere-I ca totul sa fie minunat, sa se indrepte greselile si necazul sa nu isi mai faca aparitia. Crede intr-o minune, incearca sa faci ceea ce iti place. Daca de ex iti place sa te plimbi, sa asculti muzica si simti ca asta te alina, fa-o! Nimeni si nimic nu poate sa-ti stea in cale! Incearca sa nu provoci rau cuiva prin suferinta ta. De ex ma gandesc ca si prietenul tau sufera dupa tine, incercati sa va incurajati ca o sa va mutati impreuna candva, dar nu la nesfarsit. Trebuie ca el sa-ti dovedeasca (sau cel mai probabil ti-a dovedit) ca iti este alaturi. Intalniti-va! Iubirea dintre voi nu consta doar in a locui in aceeasi casa, ci in aceeasi inima! Eu cred ca, "puterea asta a iubirii", va lega ceva si mai strans intre voi si, daca e sa fie, veti reusi, cu Bunul Dumnezeu alaturi, sa va remediati situatia financiara si sa reusiti sa aplicati planul. Eu iti urez mult Succes, o relatie cat mai buna si sper, ca peste ceva timp, sa imi dai mesaj despre ce s-a mai intamplat intre voi doi si daca ati reusit. A, si probabil nu il stresezi... poate e stresat din acelasi motiv ca si tine. Nu fi chiar exagerat de insistenta, ca sigur v-ati mai spus unul altuia, cat de mult va iubiti si, repet, daca e sa fie, va fi cu voi amandoi! Sper ca sfatul meu sa fie de ajutor, nu stiu daca e cel mai ok, dar sper, din inima, sa te ajute si pe tine, si pe prietenul tau.
Noi avem unde sa stam impreuna, doar ca trebuie sa platim utilitati, sa ne luam mancare sa etc si atunci e greu.
As vrea sa il pot convinge sa vina acasa dar nu pot pana nu stam mai bine financiar.Nu il presez si poate si de asta imi simt sufletul greu ca nu ii spun ca imi e greu si ca as vrea sa fie in fiecare seara macar langa mine.
Nu stiu daca e normala reactia mea, dar cu cat timpul a trecut si noi suntem tot departe ma simt tot mai trista, tot mai fara vlaga, am palpitatii si intepaturi la inima sau in piept, nu mai am pofta de mancare si forta si ma abtin nu zic nimic.Intr-o zi am cedat pentru ca nu am mai putut nici sa stau langa o cratita cu mancare din cauza starile mele psihice si fizice si am plans.Ma linistit ca o sa fie bine dar in sufletul si mintea mea nu este asa simplu.
E bine ca este cu tine in momentele grele! Asta inseamna iubirea. Veti reusi, crede-ma! Stiu ca e greu, dar incearca sa nu te mai consumi, sa nu patesti ceva rau din cauza asta. Nu iti recomand pastile sau ceva, iti recomand sa fii pozitiva! Imi imaginez ca iti este enorm de greu, dar impreuna, veti putea invinge teama!
Esti puternica, cred in Bunul Dumnezeu si in tine!
El tot trebuie sa plece iar eu raman acasa si chestia asta ma omoara.As vrea sa putem sa fim impreuna, sa stea cu mine macar seara si cred ca altfel as privi viata.