Imi plac mult raspunsurile colegilor si sunt chiar suprinsa de raspunsurile lor.
Intr-adevar, parintii au un rol deosebit, si nu trebuie sa - se ajunga la discutii, interdictii sau compromisuri..." Ori cu mine, ori cu mama ta ".
Daca e vorba de un partener imatur / dependent de parinti sau invers daca e vorba de parinti posesivi / gelosi sau care nu te plac si incearca sa te indeparteze atragandu-si copilul inapoi la ei... Atunci nu merita sa iti faci viata cu persoana respectiva... E o lupta si un stres pe care le vei purta mereu.
Mereu tata si mama ar trebui sa fie mai importanti decat o partenera sa un partener. Fara ca asta sa influenteze insa relatia cu partenerul sau partenera. Dar pana la urma, partenerii mai si pleacă, parintii rămân.
Dacă schimbăm 30 de parteneri de la 15 ani și până la căsătorie, cum facem?
Ne tot separăm de părinți, ne întoarcem dezamăgiți, iar plecăm aroganți, iar ne întoarcem "cu inima frântă"?
Părinții au timp limitat în viața noastră. Relațiile nu sunt atât de importante.
Un partener bun nu pune limite vizavi de relația cu părinții.
Eu cred ca aceste iubiri ar trebui sa fie diferite, din păcate în ziua de azi tot mai mulți sunt dependenți de mama și tata si atunci normal ca nu mai știu cum sa coordoneze lucurile.
Pe părinți trebuie sa ii respecți, iar de ajutat sa ii ajuți în funcție de cât pot și îți permiti.La fel și invers.
Dar trebuie sa fi conștient ca exista o limita.Adica niciodată nu îți pui partenerul jos și părinții cu tine în pat, ca exista repercursiuni.
Familia te mai ajuta sau te iubește pentru ca simte sau pentru ca nu are încotro.Dar partenerul dacă te iubește și respecta, om staind fiind, nu o face din obligație.
Sa ramana cu tata si mama.
Altceva, nu mai e de zis.
Eventual fa-i cadou o suzeta, un biberon, o paturica etc...
Depinde cum stau lucrurile, am observat doua cazuri:
1) cel mai intalnit caz este cel in care unul (sau amadoi) din parinti este extrem de posesiv, iar partenerul este manipulat sau nu de parinti (unii aleg partenerul/a)
2) am mai intalnit si cazul in care partenerului doar i se parea ca sotul/sotia este de nedespartit de parinti. Se exagera si asta a dus racirea relatiilor in cuplu.
Parintii nu au ce cauta in relatia cu partenerul/partenera. Odata ce ti-ai facut propria ta familie alaturi de cineva - aceasta e cea mai importanta. Partenerul si copiii sunt cei mai importanti, parintii sunt pe locul 2.
Nu stiu dacă ai observat, dar tot mai multe femei gândesc asa si tot mai mulți bărbații fac invers, iar după se întreabă de ce au rămas singuri, sau după ce le placa frații surorile în treaba lor și părinții le mor sau ceva, e buna oricare pica numai sa nu fie singuri.
Eu vad altfel lucrurile
O mama și un tata mai ales daca au fost oameni mișto normal că îți ocupă un loc special în inima și dragostea pentru partener e alta dar daca îmi văd partenerul că se lasă influențați de părinți atunci e cu totul o altă mâncare de pește.
Oricum in sufletul tau mama si tatal tau vor ramane mai importanti decat partenerul dar sa nu se ajunga la discutia in care ajungi la un ultimatum si esti nevoit sa alegi una din doua variante sau cumva o interdictie vice-versa
Frate iti spun sincer partenerul e un străin. În rest părinții sunt cei ce ți au dat viata..Nu se poate compara
Dacă părinții tăi sunt buni ai mare grija sa nu ii minți pentru a ascunde niște chestii nasoale făcute de un necunoscut. În momentul ala îți bați joc și de tine și de părinți. Mai ales dacă ești fata!
Va mulțumesc pentru răspunsuri!
Și eu sunt conștientă că o parteneră sau partener este o persoană străină și mama și tata sunt cei mai importanți, trebuie sa ii iubim și să îi respectăm, deoarece ei ne rămân tot timpul alături și ne iubesc condiționat.
Dar toți ne facem alianțe prin căsătorie și devenim parte din ambele familii, dar când tu de la început se vorbește să te rupi de familie doar pentru că ești fata și situația lor a fost de divorț la părinți, cum vi se pare?
Nu mi se pare corect!
Intr-un fel este normal sa ii consideram pe parintii nostri mai importanti fata de un partener care se considera un strain pana sa-l cunosti, insa nu este ok sa se arate foarte mult acest lucru incat sa se ajunga la discutii, partenerul tau se poate simti dat la o parte, poate fi ranit si in general este ok sa echilibram relatia cu timpul petrecut cu parintii cat se poate de mult si parintii nu ar trebui sa fie implicati in relatie
anonim_4396 întreabă: