Ce parere aveti despre conditiile din centrele de plasament,ce parere aveti de ce vor ajunge acesti copii, avand in vedere ca la implinirea varstei de 18 ani sunt "izgoniti" din centre si ei vor trebui sa o ia de la zero. Plus ca daca sunt adoptati, sunt adoptati pe criterii (copilul sa aiba cel mult 3 ani,sa nu fie rrom,sa nu aiba cine-stie-ce boala fizica/psihica),alese chiar de catre parinti! Acesti copii nu au nici o sansa,fara sa fie adoptati cat mai rapid,nu sa astepte cu anii prin centrele de plasament. Noi suntem,alaturi de Rusia,singurii care nu permitem adoptia de catre cetateni straini care iubesc copiii, si ii vor in familia lor. Ce parere aveti?
Argumentati!
Multumesc anticipat.

Nu sunt izgoniti la 18 ani. nu mereu. ei trebuie sa plece cand isi termina scoala. am un cunoscut dintr-un centru de plasament care are 20 de ani! si e in clasa a 12-a.

Tara noastra nu este la fel de dezvoltata ca Rusia din niciun punct de vedere. Autoritatile noastre nu se implica in primul rand din punct de vedere financiar. E greu ca om matur sa o iei de la 0 intr-o lume ca a noastra, daraminte pentru un copil. Daca nu sunt ambitiosi cei care au locuit intr-un centru de plasament, nu au nicio sansa. Daca legile in tara noastra ar fi altele poate ca situatia s-ar schimba.

1.Eu mereu pun in balanta conditiile din inchisori, mai ales mancarea, cu cele din orfelinate. Nu stiu cate de mare e suma alocata unui copil dintr-un orfelinat, insa cea a unui detinut e undeva in jur de 1500-2000 ron parca.
2.Copiilor alora nu li se ofera niciun viitor, nicio sansa sa realizeze ceva in viata, nimic. Daca nu sunt adoptati, raman acolo pana la 18 ani apoi sunt dati afara. Nu au o pregatire profesionala, nu stiu sa faca ceva anume(intr-un domeniu), practic nu se pot intretine. Putini sunt cei care reusesc sa se descurce fara sa se apuce de furat, cersit, talharit etc. Nu sunt ajutati sa se integreze intr-o societate in care chiar si cu pregatire, e dificil sa te intretii, daramite fara. Ca sa nu mai vorbesc de cei care au probleme psihice.

Da e trist ca sunt copiii lasati in voia sortii dar as vrea sa va corectezi la ceva.Da dupa impliniri 18 ani si terminarea scolii vor fi dati afara din sistem dar va asigur ca unii din copiii isi aleg destinile inainte te a fi dati afara din sistem.Iar alti care au probleme psihice sunt ajutati in continuare de institutia respectiva care le ofera o suma de bani in functie cat de grava e boala respectiva inclusi si cei cu handicap grav.Problema se pune in alta parte ca sunt prea multi copiiii dati la protectia copilului nu se gaseste o solutie si plus institutia din cate stiu eu nu mai pot face fata.O alta probleme macar sa fie parasiti de o familie buna.Stiu spun de parca as fi un om fara inima.Dar ca majoritatea copiii sunt veniti din familii sa zic eu distruse la propriu. Facuti din betie, droguri, saracie multa violenta.Iar pe ei ii afecteaza dar si pe noi ne va afecta din cauza ca multi vor o viata mai buna si stiu si ei ce ii asteapta si ca nu prea au ce sa faca cu viata lor.Decat sa stea pe strazi prefera sa fure sa dea cuiva in cap. Peste cativa ani va spun cu siguranta ca ne va fi foarte frica de ei.De ce spun din cauza vom avea si noi la randul nostru copiii sa spun eu sanatosi psihic si fizic.A-ti observat in ultima vreme ca pe zi ce trece ca generatia nostra avand 13-19 ani sunt foarte bolnavi si nu ma refer la un ficat la o inima bine si asta sunt incluse dar ca suntem bolnavi adica suparati fara motive stima noastra de sine este foarte scazuta. Un exemplu :cineva ne spune ca suntem frumosi/frumoase, iar el/ea spune ti se pare sau ce prost sunt si nu sunt bun de nimic.N-am avem curajul sa ne spune ce avem pe suflet si daca am spune am fi judecati din cauza asta nu avem curajul asta.Nu stiu daca e potrivit cuvantul 'curaj" Dar ideea ar fi sa fim mai deschisi unii cu alti.
Aici e problema! Sunt multe probleme care sunt incluse depinde de familia unde sunt plasati la familii si de el.El isi alege viata.Si daca chiar vrea sa faca ceva in viata poate cu mullta munca si seriozitate.
"Dincolo de cuvinte" doar atat

Da, ai dreptate la ce zici mai sus.
Cei care implinesc 18 ani si vor fi izgoniti ar trebui sa li se acorde o instruire sau iasa de acolo cu ceva sigur, o slujba ceva.
Si cu adoptia maximum 3 ani, de ce? Copilul se adapteaza la orice familie pana ajunge la inceputul adolescentei cand isi da seama care e situatia lui.
Trist, dar adevarat.

Va spun eu din experienta proprie ce inseamna centru de plasament...O mare rusine pentru Romania! O mare rusine pentru parintii care i-au abandonat pur si simplu ca pe o povara propriile lor identitati, cum ar putea sa ii mai priveasca in ochi vreodata? ...Ma numesc Adrian Simion, am 29 de ani, sunt din Iasi si in prezent lucrez in Olanda la o companie de protetice ca si orderpicker.Pana sa ajung in Olanda am mai fost plecat in Anglia prin restaurante indiene in bucatarie la spalat vase, asa am inceput, mai tarziu ca ospatar.Parintii mei au divortat pana sa implinesc varsta de un an, in urma procesului eu si sora mea geamana am ramas cu mama iar ceilalti doi frati au ramas cu tata.Ea neavand unde sa ne creasca si conditiile de trai ca sa ne ofere o viata buna a decis ca Statul e singura optiune pentru noi la vremea respectiva, asa ca in primul an de viata am aterizat la orfelinat.Au fost multe lucruri frumoase aici, toti copii primeam cadouri de sarbatori, participam la diferite programe educationale, coruri, aveam tv, imi aduc si acum aminte niste trupe romanesti de acum 25 de ani.Doamnele educatoare erau ca niste mame adevarate, primeam foarte multa atentie din partea lor.Nu a durat prea mult fericirea mea ca la varsta de 7 ani a trebuit sa fim relocati la un alt centru de plasament pentru a fi educati in continuare in clasa primara.Aici la centrul de plasament din "Bogdana" Bogdanesti jud. Iasi traiul a fost mai dificil.Aici am aterizat in grupa F13 in aceeasi camera cu un baiat mai mic ca mine cu un an din comuna Miroslava.Eram foarte multi copii aici de diferite varste ca nici nu mai stiu cati eram.In fiecare an veneau altii noi iar in total cred ca eram mereu cam in jur de 100. Aveam program de somn,de tv, de mancat, de cct, de scris, de invatat, scoala, de baie si de joaca.Eram programat sa traiesc o viata de rutina.Nu mi-a placut de loc aceasta experienta de 8 ani cat am stat acolo.Veneau aia din sat la scoala la noi, exista multa violenta si discriminare in randul copiilor.Cei din sat erau mai jmecheri pana l-am si batut pe unu o data si las mai bate o data.Era care pe care acolo, legea junglei pana si educatorii erau boxeori.Se fura din rechizite, din alimentele destinate copiilor, din alocatii din tot. Unele mai ramaneau gravide, altii mai mureau. Aveam un psiholog acolo care nu stiu pe ce lume traia, mergea cu ochii inchisi la problemele adevarate ale copiilor.Aia nu a fost altceva decat o viata de cusca.Inchisoarea copiilor.Cum bagi un caine la cusca sa nu mai latre asa si cu copii aia.Partea ce mai nasoala e lipsa de profesionalism in privinta integrarii sociale.Aici nu inveti nimic de la nimeni.Aici ori esti spartan ori mori.Te muta de colo colo ca pe un caine in lant si la urma trebuie sa fii cineva.Ce-ti doresc eu tie dulce Romanie! Sa darami toate centrele de plasament.Sa iti iubesti mai mult copii ca si ei la randul lor sa te iubeasca pe tine.La scoala ma plictisea ora de limba rusa desi eram un elev bun nu ma atragea mai nimic altceva decat matematica care nu eram atat de bun decat daca voiam si aveam chef de impresii, copii de acolo pun foarte mult accent pe impresii, in schimb invatam destul de bine, aveam capacitatea de invatare si memorare dar mai mult ma jucam pe afara sau faceam altceva.Mi-am luat o data o pusca cu bile si am spart tot lambriul din camera impreuna cu colegul meu care nu mai raspunde la mesaje, sa insurat.Toate ca toate, am ajuns la oras la liceu! Aici s-a rupt filmul.Aici era cu totul si cu totul alta lume,alte reguli,alte legi, alti oameni, supetmarketuri, tramvaie, autobuze, libertate.Dar cu ce pret libertate daca nu te poti bucura de ea? Daca nu stii cum sa fii liber. Daca nu ai pe nimeni in spate decat un sistem care doare iti plateste facturile.Am pierdut multi ani din viata incercand sa gandesc in afara custii.Modul in care mam format la plasament ma lipsit de multe abilitati profesionale si sociale pana in prezent.Sunt momente cand am stari anxioase si stres oricat de buna mi-ar fi ziua nu mai zic atunci cand nu e.As avea mai multe de zis, cunosc prea multi copii din centre care au ajuns pe strazi sau mai rau.Sunt unul din supravituitori.Trebuie sa inchei aici! pentru cine vrea sa imi scrie in privat ma gasiti la simon.ady94@gmail.com. Numai bine!