Daca te ajuta din strainatate, bine face. Si pe mine tatal ne-a parasit pe amandoi si m-ama a plecat sa munceasca la Hunedoara. Am fost crescut de bunici si n-am murit. Faceam prostii multe, unele premeditate, altele din greseala. Bunica ma batea de ma usca. Astazi, daca ar mai trai bunica i-as pupa mana. Datorita ei am ajuns om. Mama traieste si o iubesc. Si-a sacrificat viata pentru mine. Am inteles ca-i greu si n-am cerut sa ma ia cu ea unde a lucrat. Mi-am vazut de ale mele. Esti majora! Ia-ti viata in maini si descurca-te! Nici mama ta n-a avut pe mama ei sa o ajute acolo. Du-te singura si descurca-te!
Întotdeauna am fost de părere că o dată ce faci un copil iti asumi.Da,pot sa fiu de acord cu faptul că iti duci copilul pe vacanta la bunici, cu faptul că vin bunici sa aiba grija de tine pana isi rezolva mama o treaba in oras.Dar niciodata nu voi putea susține pe cineva ce isi lasa copii in grija cuiva si isi pun palma in fund.
Nu sunt de acord nici macar cu ideea ca unul dintre părinți sa lase responsabilitatea asta pe deplin in grija celuilalt, dar sa il lase pe la neamuri.
Ok, pleci o lună, două dar i-ati omule copii cu tine ca de aia i-ai facut.
Frumos pentru o mama sa isi late copilul pentru un barbat...nu prea le-as spune mame la acestea.
Tu probabil o iubești pe mama ta și vrei să mergi să locuiești cu ea.Iți lipsește.
Dar ea nu te vrea.
Ironia face ca la 18 ani fetele și băieții să-și dorească o evadare, mai ales dacă părinții au fost mai severi.
Soluția ar fi căsătoria prin care să-ți implinești dragostea ce ți-a lipsit in familie.
BiancaMel întreabă: