Ce parere aveti despre parintii care nu sunt in stare sa le asigure hrana copiilor, care ii invinovatesc tot timpul pentru neajunsurile lor, care prefera sa ceara bani copiilor, care le da doar o data pe zi sa manance, care prefera sa isi arate grande inaintea celorlalti ca au, iar copiilor le striga de mancare si le spune sa pastreze pentru cand vine cineva in vizita la ei, care isi blesteama copiii, care isi lasa baza pe acele suflete nevinovate, dar mai ales care ridica palma la copii si face diferenta intre ei? Ce ati face intr-o asemenea situatie, ma ales daca ati fi si la facultate si ati trebui sa achitati taxa, cu toate ca lucrati, tot nu va ajung banii ca viata e scumpa? Ce ati face? Dar mai ales daca ati avea un prieten si mama v-ar urmari tot timpul?

Inteleg ca lucrezi si spui ca viata e scumpa. Poate si ei fac tot ce pot si nu se ajung cu banii.Nu le i-au apararea dar situatia in care sunt poate ii face sa se comporte asa.De ce nu incerci la o facultate de stat, sumele la particular sunt foarte mari.

Ema,eu as pleca in lumea larga cu asa parinti. Sunt sigura ca esti primul din familie care face o facultate.Adevarul e ca nu stiu cat te ajuta aceasta facultate pentru viitor, cauta-ti o munca pe eurojob si pleaca in lumea larga sau poate reusesti sa rezisti psihic.

Intr-o societate in care majoritatea oamenilor nu-si urmaresc decat propriile interese si castiguri, intr-o societate in care violenta de orice tip este considerata ca ceva normal si chiar necesar, intr-o societate in care aderarea la "principiile" democratiei occidentale devanseaza respectarea individului ca entitate umana, copilul nu-si gaseste locul ce ar trebui sa-l ocupe, atat in "familie, cat si in societate.
Copilul trebuie respectat ca o persoana distincta. Copiii trebuie recunoscuti ca cetateni, la fel ca adultii. Ei au drepturi fundamentale, atat ca fiinte omenesti, cat si ca cetateni ai unui stat: dreptul la o viata particulara, dreptul la intimitate, dreptul la o dezvoltare normala. Pe langa acestea, copiii au nevoi speciale si au dreptul ca acestea sa fie indeplinite (dreptul copilului la protectie, libertate).
Violenta in familie, de natura fizica, psihologica sau sociala, este una din cele mai serioase probleme cu care se confrunta societatile moderne. Calitatea vietii multor copii poate fi inteleasa prin abuzul la care sunt supusi in mediul familial, uneori chiar de la nastere. De asemenea, nu exista indoieli ca multi adulti sunt serios afectati de propria lor nefericire, de relatiile sociale ca rezultat al relelor tratamente la care au fost supusi in propria lor copilarie.
Din aceasta perspectiva, violenta intrafamiliala este denuntata ca fiind un efect al propagarii si mentinerii ideologiei patriarhale, conform careia cel care detine puterea, are drept absolut asupra celorlalti, drept impus si mentinut prin violenta.
Abuzul asupra copilului genereaza traume majore din punct de vedere fizic, psihic, emotional si social. Tensiunile intrafamiliale si lipsa atasamentului intre membrii familiei vor determina aparitia unor sentimente ambivalente, atat fata de familie, cat si fata de persoanele straine. Toate acestea conduc la izolare, agresivitatea, pierderea notiunii de sprijin din partea familiei si a increderii in capacitatea acesteia de a-l proteja, apatia, neintegrarea sociala si compensare prin violenta, delicventa si relationare facila cu persoane dubioase, abandon scolar si chiar parasirea domiciliului cu neintegrare sociala si profesionala.
Abuzul impotriva copiilor este privit in general ca un fenomen legat de mediul familial, de persoanele din familia nucleara sau mai larga menita sa ingrijeasca minorii, sau de inlocuitorii acestora.
Cred ca sti destul de bine despre ceea ce ti-am scris mai sus. Am scris toate acestea pentru cei care citesc raspunsurile la intrebarea ta si sa constientizeze unde duce violenta in familie.
Fiind o tanara care are cultura castigata prin studiu in asemenea mediu, te felicit si te indrum sa-ti termin studiile pentru a-ti creea un drum care sa nu depinda de cei din jur. Sigur vei reusi pentru ca nu vei uita asa de usor trecutul familial. Intr-adevar,este o problema plata studiilor,care nu este deloc mica.
Te sfatuiesc sa-ti gasesti un job cu program de noapte (bar,club) unde sa castigi banuti sufiecienti pentru a-ti plati scoala si existenta. Numai in mainile tale va fi viitorul tau. Eu zic sa te desprinzi de familie si sa-ti traiesti viata decent. Este greu,dar nu imposibil. Trebuie sa fii atenta sa nu cazi in capcanele vietii. Ar fi pacat sa repeti ceea ce se-ntampla acum in familia ta. Nu te grabi sa-ti faci o relatie. Intai asigura-te ca ai un venit din care poti trai singura. Eventual poti porni cu o colega de facultate si sa impartiti greutatile financiare. Va fi mai usor. Dar,fii foarte atenta. Dac ai gasi o camera la camin studentesc,ar fi si mai bina.Dar,in primul rand incearca sa-ti gasesti un job. Parerea mea este sa-ti cauti,asa cum ti-am scris mai sus, un post la un club sau bar, pizzerie...ca picolita,pentru inceput. Daca te descurci bine,vei castiga ceva banuti. Fetele sunt mai norocoase ca baietii. Nora mea lucreaza la lobby bar intr-un hotel si castiga chiar foarte bine servind ceai, cafea si oarece bauturi, fara a-i fi calcata demnitatea in picioare.
Iti doresc mult succes si putere de munca.

Daca eram minor si parintii ma tratau prost mergeam la politie si le ziceam sa ma trimita la un centru de orfani ca acolo e mai bine si odata ce ajungeam major imi cautam de munca.

Acest fel de oameni nu sunt parinti, sunt oameni care uita ca nu copii le-au cerut sa ii aduca pe lume si uita ce inseamna datoria de parinte. Sunt de acord ca este greu sa cresti un copil, dar sa iti bati joc de el nu mi se pare normal. Ma tem ca nu ai ce face decat sa iti cauti un job mai bine platit, sau sa tragi tare la facultate sa nu mai platesti taxa. Asa iti va fi mai usor financiar, cu sufletul...mai ai de tras, astfel de rani se inchid greu...

Exista asa oameni? Doamne...eu cred ca daca as fi in locul acelor copii, as incerca sa imi vad de studii, este foarte important, apoi as pleca unde as vedea cu ochii. Cat despre parinti mi-ar fi mila sa ii abandonez asa in ciuda faptului ca sunt inumani. Cel mai probabil i-as interna intr-un azil de batrani.

Nu cred ca exista asa ceva.nu cred ca exista o studenta care sa accepte si sa indure asa ceva.ar insemna ca face facultatea degeaba, si invata degeaba.