Ce parere aveti despre persoanele care nu vor sa isi intemeieze o familie, si nici sa aiba copii.
Alegerea fiecaruia ce vrea sa faca. Eu consider ca nu trebuie neaparat sa ne dam cu parerea adica nu stim de ce persoanele respective aleg asta, poate ca au motivele lor. Nu are sens sa spunem ca sunt egoiste nestiind ce se intampla de fapt si care e motivul pentru care nu vor sa isi intemeieze o familie, banuiesc ca trebuie sa aiba un motiv si daca nu au pana la urma este viata lor si nu avem de ce sa ne bagam. Nu pot sa am o parere despre asta, si sunt persoane care poate acum pentru ca sunt tineri nu vor copii dar poate mai tarziu isi vor schimba parerea. Depinde de fiecare si nu cred ca ar trebui sa ne punem si sa ne gandim de ce nu vor si etc. ( VIATA LOR ALEGEREA LOR )
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Ce părere să am? E treaba lor, nu mă bag, și eu îmi văd de treaba mea.
Nu suport oamenii care pur și simplu nu-și văd de viața lor personală.
Poti sa argumentezi te rog? Eu ma numar printre persoanele care nu vor sa aiba copii. poate ma voi marita, dar copiii nu prea sunt in planurile mele
Personal nu vreau copii.
Sunt o grija mare, iar eu nu prea sunt genul care sa aiba grija.
Oricum, si daca as dori copii, pana la varsta de 30-35 n-as face, mai intai am nevoie de o situatie financiara foarte buna, si dupa eventual.
Insa, eu sunt mai mult petrecaret, imi place sa umblu pe aici pe acolo, nu cred ca as putea avea grija de un copil.
Am văzut chiar ieri un reportaj despre asta și cum s-a zis și acolo, există persoane care văd viața cu alți ochi și consideră că nu trebuie neapărat să aibă copii pentru a se simții împliniți sau așa ceva. Ba mai mult, deși vârsta ideală pentru a face copii e până în 24 de ani, se consideră că părinții de la 25 de ani în sus sunt mai educați, responsabili și maturi pentru a avea grijă de un copil.
Fiecare e liber să aleagă pentru el.
Da, bineinteles ca pot sa argumentez. Din punctul meu de vedere un copil trebuie adus pe lume intr-un mediu stabil pe plan financiar. Eu nu pot sa stiu ce se va intampla in viitor dar presupun ca dupa cum stau lucrurile nu vom avansa nici ca persoane nici ca locuri de munca. Azi muncesti maine nu. Eu inca invat, am si lucrat. dar nu am multa experienta in acest domeniu. Revenind, un suflet este o responsabilitate, eu nu pot sa am grija nici de mine dar de un copil? Care are nevoie de anumite ingrijiri. Nu zic ca nu vreau sa am deloc, poate intr-un viitor voi avea, niciodata nu se stie. Nu am facut intrebarea cu un dublu sens, in niciun caz, nu am nimic împotriva a personelor care au copii sau care vor sa aiba. Imi pare si rau ca unele familii nu pot avea copii. si dumnezeu le da la anumite familii care nu merita. Nu am vrut sa jignesc pe nimeni in niciun sens. Am vrut doar sa imi exprim parerea si sa vad ce gandesc si alte persoane poate de diferite varste.
Intr-adevăr e frumos sa ai o viața liberă, lipsită de griji. Dar e mai frumos atunci când vezi ce ai realizat cu viața ta, atunci când vezi ce copii frumoși ai si ce partener de viața ai.
Deci, tu nu vrei sa faci copii pentru ca inseamna o responsabilitate in plus pe care nu vrei sa ti-o iei, desii, o farfurie de mancare vei manca si un pat de dormit vei avea, dar nu vrei sa le imaprti cu copilasul tau sa nu cumva sa ti se para ca te vei infometa, nu?
Mentalitate egoista, venita din partea unei persoane goale, superficiale si imature.
"Nu vreau sa ofer nimanui nimic, doar ma gandesc la mine si persoana mea, iar daca mie imi este bine, nu-mi pasa de altii" - cam asta ar fi definitia unui egoist, intr-un mod simplist, care ti se potrivetse ca o manusa.
Ma rog, am mai spus, selectia naturala isi va face treaba si in cazul tau, nu vei avea mostenitori si odata cu disparitia ta, egoismul va pierii si el. Deci, 1 egoist mai putin pe pamant!
Poti sa-ti spun totusi 1 singur lucru: nu vei fii niciodata o femeie fericita si implinita!
Nu exista fericire mai mare pe pamant, aia pe care nu o poti impartii cu cineva!
Bucuria de a avea un sufletel conceput de tine, din dragoste si pasiune, da sens vietii tale, da sens zilei de azi si de maine, iti da aripi si putere sa razbesti in viata de dragul lor, a persoanei iubite si a copilasului creat din dragostea voastra... doamne, cate as putea sa-ti scriu despre asta, daca as putea sa-ti arat cat de mult pierzi...
Dar, este alegerea ta si decizia tot a ta!
Stai cuminte ca nu ma afecteaza decizia ta deloc, am deja 2 copilasi, adulti deja si sper intr-un viitor apropiat, sa am si nepotei, pentru ca nu-mi concep viata fara un sufletel mic alaturi.
Mi se pare ca ai cam luat-o personal. Nu sunt egoista, nu ma cunosti. Eu nu am spus ca nu ar fi minunat sa am copii intr-un viitor. Te cred, ca e minunat si iti doresc sanatate si tie si familiei tale, eu am spus doar ca nu cred ca voi avea pentru ca nu sunt capabila sa am grija nici de mine, am 24 de ani si vad in jurul meu fete care la varsta mea au familie, le admir! Chiar mi-as dori si eu. Dar repet ca nu ma simt capabila, poate fiecaruia ne vine acel gand de maternitate, nu la toti e la fel. Poate mie imi vine acest sentiment mai tarziu, asta nu inseamna ca sunt goala cum spui tu si egoista.
Poate ca are mai putina relevanta ce credem noi si este mai interesant cat de fericita este o astfel de persoana, cat de pregatita este sa traiasca in felul acesta, ignorand o mare parte dintre nevoile sale afective, cum ar fi nevoia de solidaritate, incurajare, suport, activitati comune, etc.
Este drept insa ca nu orice cuplu poate sa asigure satisfacerea unor astfel de nevoi, si atunci alegerea de a fi singur capata ceva sens. Cu toate acestea, daca exista oportunitatea unei relatii in care exista compatibilitate, iar temerile si opiniile preconcepute ne impiedica sa intram intr-un cuplu, cred ca situatia este una dramatica, iar de multe ori persoana respectiva nici macar nu poate percepe dramatismul ei, fiindca si-a cladit un mod de a fi prin care se auto-sustine sau chiar accepta ca lucrurile nu pot sta altfel.
O viata impartasita este o viata mai in contact cu umanitatea noastra si merita sa nu ne resemnam cu singuratatea, sa exploram mereu oportunitatile. Oricum, nu este niciodata prea tarziu sa ne facem o relatie si oamenii se casatoresc si la varste mai inaintate. Atunci insa, este mai greu sa faci copii si cineva trebuie sa accepte ca a ratat o sansa a tineretii sale.
Nasol! Sa ai 24 de ani si sa declari ca nu esti capabila sa ai grija de tine, asta te plaseaza pe un loc destul de nasol in "ierarhia sociala", ori inca te intretine mami si tati si tu nu trebuie sa-ti bati capul sa ai grija de nimic?
Sper sa te trezesti intr-o zi la realitate si sper sa nu fie prea tarziu pentru tine!
Bine iti multumesc pentru sfat, nu ma cunosti sa spui ca ma intretin parintii. Si mai cred ca ai si o mare problema, orice subiect ai aborda, ai niste idei "patrate" adica daca tu crezi ca un anumit lucru e intr-un anumit fel o tii pe a ta, si nu cred ca e chiar asa. Eu doar mi-am spus parerea si mi am aparat punctul de vedere si tu ai inceput sa imi spui ca ma intretin parintii, ca sunt goala pe dinăuntru si ca ma plasez pe un loc destul de jos in "ierarhia sociala". Ei bine nu imi pasa de ierarhia sociala, eu nu stau cu lumea din societate, stau cu familia si cu prietenii mei. Asa ca nu stiu care dintre noi doua e mai prost plasata, tu care gandesti dupa parerea mea destul de inchis, sau eu. Care respect si parerea ta, si parerea vecinului dar nu simt la fel.
Este alegerea fiecaruia ce vrea sa faca cu viata sa si nimeni nu are dreptul sa judece alegerea facut de altcineva, mie imi fac impresia de oameni libertini care nu vor responsabilitati asa de mari cum ar fi un copil, repet este alegerea fiecaruia.
-
anonim_4396 întreabă:
7 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
