Depinde si de motiv...eu de exemplu sunt cam predispus la a face tampenii si chiar ma intreb uneori daca nu ar fi mai bine sa raman doar eu si sa nu-si piarda nimeni timpul cu mine.
O persoana nu se naste sa serveasca pe cineva.Nici societatea, nici parintii, pe nimeni.Astea sunt doar prostii, niste idei bagate in capu' oamenilor.Fiecare ar trebui sa aleaga singur ce vrea sa faca si cum.Fiecare are puterea de a decide.Ce faci? Ii multumesti pe altii si tu ce? Eu am facut chestia asta, m-am oprit si regret ca am facut-o.De fapt, nici n-am facut-o.Am incercat sa o fac dar am spus si mai sus, sunt predispus la a face tampenii si asta a facut totul si mai naspa.
Incerci, reusesti, se cere la fel.Incerci,nu reusesti, esti tratat ca naiba.Dai-i dracu', nu merita. Faci ce vrei sa faci si gata.
Majoritatea "liberilor","democratilor"...etc or sa-ti spuna de indatoriri, or sa aiba o parere negativa...etc.Acum uita-te la username-ul meu.E pus din apreciere pentru respectivii.Concluzie? Valorile societatii, mai ales alea legate de deciziile importante in viata personala mi se par de *****.
Mda...am scris astea si m-am uitat pe la raspunsuri.Mi-am adus si eu aminte de aia cu cana de apa, medicamentele...etc.Exact cum am spus : mentalitatea cum ca existi sa-i servesti pe altii pe baza faptului ca "eu am fost asa, si tu trebuie sa fi nu stiu cum cu mine". Stii ce? Decid in functie de cum m-ai tratat. Daca cineva m-ar creste doar ca sa fiu acolo sa ajut la ceva nu as da 2 lei pe acea persoana.Nici nu poti spune ca a incercat.A incercat doar pentru beneficii. Urasc persoanele astea.
E decizia lor și în general aceste persoane nu prea sunt sufletiste, nu se atașează de alte persoane, cred că e mai bine să nu se reproducă că într-o asemenea societate un om bun, cu suflet este o raritate.
Deci tie ti se pare ca aceste persoane nu se pot atasa de nimeni doar pentru ca nu le place casatoria, viata de familie, locuitul impreuna? Si astfel ar trebui sa nu se reproduca pentru ca "doamne fereste" vor face chipurile copii la fel de putin empatici?
Păi dacă nu le place viața de familie e logic că nu se atașează de cineva.
Cum sa fie logic? Nu e vorba de atasamente, e vorba ca oamenii prefera mai multa independenta, iar stilul lor de viata (in mare parte profesional sau artistic) nu le permite sa se ocupe de o viata de familie peste tot intalnita, iar totodata nu agreeaza tot felul de obiceiuri sociale precum nuntile care li se par destul de exagerate, botezuri si alte din astea. N-are nicio treaba asta cu faptul ca asemenea oameni nu-si iubesc parintii sau fratii, ori ca nu li se induioseaza privirea la contactul cu un copil mic, eventual nepot sau ruda; sau ca nu pot avea o relatie relativ stabila cu cineva in masura in care si-ar permite.
Exista si lucruri mai fericite in viata decat iubirea de cuplu, convietuirea in doi sau sa ai si copii. Nu vad de ce ar insemna asta ca asemenea oameni n-au „suflet bun". Adica tocmai un lucru atat de comun care aprinde si mai mult egoismul, poate chiar narcisismul din oameni, ceea ce numai bunatate radiaza.
Sunt pur si simplu oameni care isi fac rostul lor in societate si sunt apreciati pentru ceea ce fac, si nu pentru ca au familii.
Avem viziuni diferite, nu are rost să te contrazic.
Nu e vorba de viziuni. Sunt lucruri care chiar se intampla in jurul tau. Tu esti cel care nu accepta sa vada si altceva.
Apropo, ia sa te uiti la Best Exotic Marigold Hotel. Mai ales al 2-lea...tot asa cu viziunile, numai ca aici vedem cum e la niste pensionari, pe care ii uneste varsta si diverse circumstante, dar tot gandesc diferit in unele privinte.
Este o decizie pur personala, care ii priveste. Mie una, nu mi-ar placea sa mor batrana si singura. Macar sa am sotul langa mine, copii, nepoti. Dar e o mare pierdere de timp sa le schimbi mentalitatea.
Cine a zis ca ar trebui sa le-o schimbi? Te nasti singura. Mori singura.
O da! Filozofie pura! Ideea era alta: ca are cine sa-ti deschida usa, sa iti aduca o cana cu apa, un medicament, ai cu cine schimba o vorba, ai in jur oameni care te iubesc si pe care ii iubesti. Da, ai sa spui ca asta pot face si vecinii si prietenii, dar mai apropiati ca membrii familiei, nu o sa fie nimeni. Familia e importanta. Bineinteles, pentru cei care au fost educati in spiritul familial. Pana la urma e o chestie de educatie. Si ca sa-ti raspund la intrebare, personal mi se par niste persoane egoiste. De multe ori, nici nu cred ca e convingerea lor proprie, ci mai mult un trend, un spirit de turma, au auzit asta de la diversi, li se pare ca a sunat cool si "mama, ce independent sunt eu, ce altfel sunt". E total nepotrivit sa auzi astfel de lucruri de la unul de 14-15 ani. Ce maturitate emotionala poate avea ala, incat sa ia astfel de decizii radicale? De asemenea, mi se par niste persoane care nu sunt in stare de nimic si ca sa nu recunoasca faptul ca nu sunt responsabili, il iau in brate pe "dar eu nu vreau sa ma casatoresc si sa am copii niciodata". Caci, bineinteles, e mai simplu sa te tarai de unul singur prin viata, sa te muti de pe un pat pe altul, sa ai grija numai de pielicica ta, decat sa ai grija de un copil, sa formezi un om, un caracter, sa faci lucruri din altruism, din dragoste, sa simti ce inseamna o relatie oficiala, sa ai drepturi, dar si obligatii. Iar la batranete ajungi ca babele alea nebune, care strang gunoaie in casa, si dau anunturi la ziar sa caute familii care sa le intretina. Un singur lucru e cert : Vor regreta. But, what do I care?
Insa daca nu vrei sa le schimbi aceasta mentalitate, de ce iti pui intrebari? De ce te preocupa chestiunea?
Nu stiu de ce de la prima ta fraza am citit direct „sa aiba cine sa-ti dea cu o cana in cap"
Totul ne este ingaduit dar nu totul de folos. Unora le este frica de aceste lucruri datorita unor traume, altii pur si simplu fug de responsabilitati. Numai ca ma intreb eu ce vor face aceste persoane la batranete, in cazul in care vor ajunge acolo, daca nu au copii si/sau un partener de viata? Dar fiecare gandeste pentru sine si daca nu isi pun astfel de probleme este alegerea lor. Singura parere pe care o am in legatura cu acest gen de persoane este ca nu mi-as dori un astfel de partener.
Ce vor face aceste persoane ajunse la batranete? Ce fac si celelalte care au copii si asa-zis partener de viata.
Atâta timp cât nu rănesc pe nimeni, le respect decizia. Au o viață și merită să și-o trăiască precum doresc.
Și în plus oameni sunt diferiți, și unii știu ceea ce e mai bine pentru ei și pentru cei din jurul lor. Sunt mulți bărbați agresivi care au familie și se comportă groaznic,, mai rău ca animalele..sau aceea care au un servici ce nu le permite timpul să fie alături de soție și copii ajutându-i doar prin sprijin financiar, ceea ce după părerea mea este o familie puțin detașată, chiar dezbinată.
Unii fac asta din inițiative egoiste pentru a fi iresponsabili, iar alți o fac cu bună știință, din toate punctele de vedere
Pai eu sunt cam una din ele, și cu cîteva luni eram super convinsă ca este corect, și eu consider ca de ce să mă mai căsătoresc ca peste citiva ani să divorțez sau să trăiesc toată viață nefericită? Eu consider ca căsătoria este ca un lanț ce te ține pe loc și eu de exemplu nu am nevoie să fiu legată pe tot parcursul vetii de un om ce mai devreme sau mai tîrziu pur și simplu ma va privi de libertate?!
Daca se intampla sa fie ceva, s-o intampla! N-are rost insa sa facem ceva sub presiuni sociale, cum ca toata lumea fericita e o lume casatorita, cu viata de familie, una perfecta ca in filmele americane.
Mie mi se pare un pacat ca un om caruia ii place sa fie singur, deci are timp sa se ocupe de sine, sa se intruiasca, sa devina tot mai bun, la un moment dat, sa nu lase pe nimeni in urma sa. Caci oamenii rai si fara minte tot fac pe copii, atunci cei cu minte macar un copil de ar face...altfel ne vor napadi toti oamenii nebuni si inraiti si din cei drepti nu va ramane nicunul.
De ce sa faci un serviciu oamenilor inraiti, ignoranti, increzuti s.a.m.d?
Da, ma gandeam si eu la asta. Oamenii astia chiar ar trebui sa se reproduca cu prioritate, iar restul numai in urma unor testari amanuntite.
Ar fi interesant asa
anonim_4396 întreabă: