Am o relatie destul de buna cu mama ne intelegem bine, dar nu pot sa zic ca este cea mai buna prietena a mea
Cu siguranta nu! SI app buna intrebare
ma cert mai tot timpul cu ea.Nu ma intelege in majoritatea timpului.
Apar discutii din toate prostiile.Sunt momente in care vb cu ea despre pr meu si d astea dar la sfaturi e varza.
dar tu cu m te intelegi?
Nui deloc cea mai buna trebuie sa stii cum s-o faci sa fie buna cu tine da nu reusesc
Da, mama este prietena mea de suflet. Pot vorbi absolut orice cu ea, am spart orice bariere intre noi. Ma pot mandri cu relatia pe care o am cu ea, stie cand sa'mi fie mama si cand sa'mi fie prietena.
Mama mea nu a fost cea mai buna prietena a mea, dar a fost cea mai buna mama din lume care m-a ajutat si mi-a dat toata dragoste ei Ar fi minunat sa te intelegi bine cu mama deoarece putine sunt mamele care stiu sa fie bune prietene, si daca nu o pretuiesti acum o sa iti para rau mai incolo. Mama e Dumnezeu in ochii unui copil.
Pentru mine mama e cea mai buna prietena. Ma inteleg foarte bine cu ea si vorbim despre orice, chiar orice.
Eu ma inteleg destul de bine cu mama mea si vb APROAPE orice mai putin despre subiectu legat d sex . Credk comunicarea mama-fiica este cea mai importanta pentru ca dk ai o problema numai ea te poate ajuta. Nu te baga intotdeauna pe prieteni
Da e cea mai buna.
chit ca uneori tipam una la alta nu vorbim cu zielle si ne inchidem telu in nas dar cand vine vorba de problemele mele sau ale ei. uitam de toate.si daca gresesc imi e aproape si nu am cearat/bate. uneori mai tipe. dar ii trece...repede ca isi da seama ca a gresit si ii pare rau...cam asa e in rel mea
Nu e chiar cea mai buna prietena a mea.
Am o relatie destul de buna cu ea, dar se poate si mai bine.
Cea mai buna prietena... nu cred. Mama e mama. si ma inteleg super bine cu ea, nu ne certam aproape niciodata, dar sunt si lucruri pe care le tin doar pentru mine
Sincer mi-ar face placere sa-mi fie o prietena buna, dar din pacate nu e asa. Ea are alte conceptii in legatura cu timpul liber, iar eu altele, si de aici ies certurile interminabile dintre mine si mama. Si mie cum nu imi place sa fiu tinuta sub papuc, pe langa faptul ca nu o ascult, mai ies si in cursul saptamanii, si pe ea o enerveaza la maxim.
Mai tot timpu ne certam, si amandoua avem un orgoliu puternic si niciuna nu vine sa zica ca ii pare rau. Si de aici iti dai seama ca eu si mama suntem ca soarecele si pisica.
Bye:*
Da, intotdeauna cand am avut nevoie de un sfat i l-am cerut ei, chair si despre baieti. stiu ca este singura persoana din lume care nu ma va sfatui de rau. mi-as dori ca mama sa fiu ca si ea.
Cu mama niciodata nu am avut o relatie buna, nu am vorbit niciodata deschis, nu am putut sa ii spun ce am pe suflet, greutatile mele, tot ce ma apasa, sau bucuriile mele, sa se bucure si ea cu mine, intotdeauna am avut o relatie rece, vorbim doar strictul necesar, nu ne povestim uneia alteia nimic. Ne certam, dar acum eu evit lucrul asta, daca incepe cu scandal, o las, nu o contrazic, doar o aprob. Intotdeauna a fost dura si stricta, a stiut ce vrea de la viata. Mereu s-a sacrificat pentru a imi fi mie bine, si stiu ca ma iubeste neconditionat, in ciuda la tot. Poate cu timpul relatia noastra se va imbunatatii.
Nu a fost niciodata prietene mea desi mi-as fi dorit, cu mama imi era frica sa vorbesc pentru ca era destul sa dechid dura sa ma pocneasca, asa ca m-am lipsit mi-am cautat refugiul in alta parte.
Mama este prietena mea chiar daca au fost cazuri cand nu i-am spus chiar toate evenimentele din viata mea, ori pentru ca erau prea intime ori pentru ca s-ar fi suparat.
Salut. Depinde mult de varsta... Stii?
Cand eram copil ma intelegam cu mama. In adolescenta ne-am batut "cap in cap". In "prima tinerete" (18-20 de ani) mi-am dat seama ca mama ma aprecia dar trebuia "sa faca pe dura". SI apoi am devenit cu adevarat cele mai bune prietene. Din pacate a plecat din lumea asta inainte sa pot impartasi mai multe cu ea, dar si asa, mi se pare ca am evoluat f mult intr-un timp f scurt, deci a fost bine in final.
Ce ma enerva la culme era ca ma sunau prietenele ca sa intrebe daca e mama acasa, pentru a veni... la ea, in loc sa vina sa palavrageasca cu mine! Doamne ce ma puteam oftica! Mai tarziu am inteles ca, de fapt, eu si mama eram cazuri rare, vorbeam ore in sir despre subiecte pe care prietenele mele nu puteau aborda cu mamele lor. Am apreciat-o pentru ca a vazut ca nu suntem deloc la fel, si m-a incurajat sa imi vad de drumul meu desi nu i-a fost usor, fata de ea insasi, in primul rand.
Da e cea mai buna prietena ii zic tot ce fac, vorbim despre orice este cea mai buna I love my mom :X
Eu nu pot zice ca e cea mai buna prietena, fiindca gandim cu totul diferit...niciodata nu am s`o inteleg pe ea! dar nici ea pe mine), tin la ea fiindca e mama mea, o iubesc, vorbesc cu ea, da nu este cea mai buna prietena
anonim_4396 întreabă: