Ce sa fac daca sunt exagerat de timida? Jur ca de 4 ani de zile nu pot sa ma schimb, desi am incercat. Toti vorbesc intre ei, iar eu stau mereu tacuta. Pana anul acesta m-am izolat in ultima banca, dar acum nu se mai poate. M-au mutat in prima banca si parca ma simt prost sa tac mereu. Cu o persoana pot vorbi, dar cand sunt mai multe ma intimidez. Pur si simplu asa s-au obisnuit colegii cu mine, si cand spun ceva si eu, un banc sau mai vorbesc si eu un pic, nici macar nu ma baga in seama. Indiferent ce as face nu ma baga in seama. Va rog, spuneti-mi ca nu o sa ramana asa. Viata o sa ma ajute sa ma maturizez, cu speranta asta traiesc. Toata vara am stat in casa, nu am deloc prieteni, toti se rugau de mine sa ies, dar nu aveam cu cine. Toate vacantele sunt la fel, plictisitoare. Si sa nu imi spuneti sa fiu indrazneata dintr-o data, pentru ca e imposibil. Am fost si la psiholog, dar degeaba. Trebuie sa incep cu lucruri marunte, dar nu stiu cu ce. Am 18 ani, e ultimul an petrecut cu acesti colegi si chiar sunt cativa cu care ma inteleg bine, chiar daca eu vorbesc atat de putin. La facultate o sa fie mult mai rau daca nu fac acum ceva. In timp de toti zic ca facultatea e frumoasa, eu nu o sa am deloc prieteni. Simt ca e cea mai dificila perioada din viata mea, si simt ca nu am facut deloc bine ca am impartasit problema mea cu atatia oameni pentru ca nu toti ma inteleg.

Ai facut foarte bine ca ti-ai deschis sufletul in fata noastra.Pe acest site sunt numai oameni buni(caci trebuie sa fii bun ca sa-ti doresti sa-ti ajuti semnii). Eu te inteleg foarte bine, caci si eu am avut aceeasi problema.Bine,in czul meu a fost vorba de un complex de inferioritate din cauza unor probleme de sanatate din copilarie.Si eu am fost la psiholog si sa stii ca m-a ajutat.Acum depinde si de competenta psihologului, dar si de client(cat de mult colaboreaza cu psihologul). Dar stii ce m-a ajutat pe mine cel mai mult? Credinta. M-am rugat foarte mult, mi-am pus nadejdea in Cel de Sus, si am facut foarte bine.Acum ma simt foarte bine. fa si tu asa, si vezi cum te simti.sa nu te astepti la o schimbare rapida, caci, dupa cum ai spus si tu, nu se poate.Mult succes! doamne ajuta!

Mai baga-te si tu in seama asa in grupuri si gaseste ceva de vorbit si daca nu te baga nimeni seama baga-te tu...doar ai 18 ani...profita de anul asta cu colegii tai cat mai ai timp si nu sta deoparte.mergi,mai plimba-te cu prietenii tai.intr-un fel te inteleg ca si eu sunt mai timida la scoala si stateam tot timpul in bank si acum am intrat la un liceu bun, unde mi-am facut prieteni... sper sa iti treaca timiditatea asta a ta. sper ca te-am ajutat la ceva.succes.

Nu mai fii timida! Ai incredere in tine! Nu este deloc bine ce faci tu, incearca sa vezi aftfel viata, mai ai doar un an si termini liceul, ai si tu o amintire frumoasa alaturi de colegii tai? Trebuie sa ai incredere in tine si vei vedea ca in viata ti se vor deschide multe usi.Nu ai de ce sa te inchizi in tine, nimeni nu iti face nimic! Fii libera! Iubeste viata! Iesi in cluburi, poate iti faci si un prieten, iesi cu colegii in parcuri, sa beti un suc. Ia initiativa si invita-i tu sa iesiti! Sper sa inveti sa vezi viata cu alti ochii ca pana la urma o viata avem! Si trebuie traita la maxim!
Succes!

Trebuie sa incepi sa te impui! avand in vedere ca acesta este ultimul an impreuna cu colegi tai actuali la facultate nu vor mai tot ei deci trebuie sa te faci remarcata. Eu una seman cu bunica si sunt tupeista dar sa stii ca nu tot timpul am fost asa... ma asturasem sa i vorbesc de una singura pentru ca nimeni nu ma baga in seama... de exemplu i-am zis unei prietene un banc ea a fost foarte amuzata de el si am zis ca asa vor fi si ceilalti colegi...insa nici nu m-au bagat in seama cand am zis bancul i-ar apoi cand aceasta fata l-a zis toti radeau cat de tare puteau m-am simtit groaznic... dar uite ca acum nu mai sunt asa... iseea este ca chiar cei care nu te plac pentru ce esti sau pentru ca esti mai timida din falul tau de a fi nu merita sa fie numiti prieteni. tu fi tu insuti la facultate si totul va fi ok pentru ca sigur iti vei face prieteni

Buna, te inteleg... din pacate mai sunt pers mai timide...incearca sa vb incetul cu incetul, fa cv care sa te scoata in fata si imprieteneste-te cu ei, vb mai mult, chiar daca e mai dificil dar fa acest efort, bafta...

Sincer, eu m-am ingrozit cand am citit intrebarea asta. acum sa vad ce te pot sfatui sa faci: ia cateva jucarii de plus (sau daca ai animale acasa si alea sunt bune), puneti-le in fata si incepe sa porti o "discutie" imaginara cu ele (tu spui ceva si tu raspunzi). astfel, te vei obisnui sa vorbesti cu mai multe persoane de fata. la facultate nu ignora niciun om care incearca sa se apropie de tine: cum nu va cunoasteti, ei nu vor stii nimic despre tine. Nu uita ca prima impresie se schimba foarte, foarte greu (vorbesc din experienta...). Ai zis ca sunt cativa colegi cu care te intelegi bine. Incearca sa tineti toti "o conferinta". Si asta te va obisnui sa vorbesti in public. In fiecare seara inainte sa te culci, imagineaza-ti ca vorbesti in fata unui intreg norod. Astfel sunt sanse mari sa iti ramana in subconstient si sa dezvolti involuntar (poate chiar in timpul viselor) capacitati de comunicare. In fiecare dimineata cand te scoli, spune aceste cuvinte: "Toate le pot face intr-unul domn Isus Hristos" (daca esti ateista, incearca: Toate le pot face prin puterea Universului). Ai un iubit? Daca nu, te anunt ca o astfel de relatie intre doi oameni creaza conversatii zilnice, prieteni noi si socializare. Incetul cu incetul, o sa scapi de problema. Primul pas in rezolvarea ei este intotdeauna constientizarea existentei unei astfel de rau! Nu uita un lucru: Daca spui o prostie, nimanui nu-i pasa. O sa rada 2 minute, dupa aia mergeti mai departe. Tu ai zis ceva! Daca cineva incepe o discutie, la care tu chiar ai o parere sau esti informata despre subiect, vorbeste! O sa se bucure ca mai e cineva cel putin interesat de subiectul sau. Incearca sa te mentii deschisa la nou si palpitant. Mult succes in infrangerea acestui demon!

Si eu sunt exact la fel.Fiecare cuvant pe care l-ai zis aici mi-se potriveste si mie.Intotdeuna mi-am zis...de maine ma bag si eu nu mai stau ca proasta sau.acum la liceu...sigur o sa imi fac prieteni.trebuie sa vorbesc cu toti, imi spunem in minte si iata ca. a trecut a 4-a zi de boboc la liceu si eu nu am facut cunostinta decat cu o fata...toti se simt in largul lor...chiar si unii.care par mai timizi vorbesc macur cu cineva in clasa/...numai eu nu...nu stiu parca ma coduce cineva...imi conduce gandirea, vorbele si faptele.Si eu ma rog in fiecare zi la Dumnezeu.Doar el ma poate ajuta. Dar odata si odata tot o sa reusim...noi astia timizii...eu am incredere. Dumnezeu o sa ne ajute!

Am fost la fel o lunga perioada de timp. Vorbeam cu persoanele apropiate, pe care le cunosteam de multa vreme, dar cu cele noi sau daca eram intr-un grup amuteam. Pana cand, la fel, la intrarea in facultate, am zis ca e cazul sa schimb ceva. Desi tu zici ca nu ai putea sa faci schimbarea dintr-o data, pe mine asta m-a ajutat. Am inceput sa ma bag in seama cu oamenii care mi se pareau interesanti (desigur, ulterior ma razgandeam in privinta multora, dar ca sa iti faci cativa amici, e necesar sa vorbesti cu de 3-4-5 ori mai multi oameni, ca sa ii poti selecta). Uneori in grupuri se intampla ca o replica sau un gluma sa treaca neobservata, sunt convinsa ca nu ti se intampla doar tie. Asta e, mergi mai departe. La inceput, de-abia scoteam cuvintele si eram convinsa ca o sa spun numai tampenii, insa ce am observat repede e ca dupa ce iti faci curaj sa spui primul cuvant, restul vine de la sine. Si ce am observat la ceilalti e ca, daca tu pari a avea incredere in tine, oamenii chiar or sa creada ca ai, te vor trata diferit si chiar ai sa capeti incredere in tine. Uneori, nici oamenii care par siguri pe sine, realizati si impliniti, nu sunt chiar asa si iti poti da seama de asta discutand cu ei. Suntem atat de speriati unii de altii, desi toti avem nevoie de comunicarea cu alti oameni.

Si eu am fost foooarte timida, si inca mai sunt, nu la fel ca in anii anteriori, dar inca mai sunt...si toate astea datorita unui complex asupra felului in care arat.
Multa lume imi spune ca sunt draguta si ca sunt o persoana foarte agreabila, cu toate astea continui sa nu am incredere in mine, ceea ce ma afecteaza mult
Iti spun foarte sincer... datorita neincrederii in mine am distrus 2 relatii frumoase si am pierdut totul cu asta...si eu sunt in stadiul in care nu mai am prieteni(o parte m-au tradat, altii pur si simplu au disparut ca magarul in ceata.pe altii i-am pierdut datorita neincrederii... e foarte greu sa depasesti momentele astea...mai ales ca te simti singur... k simti k nimeni nu te intelege si ca sa fie totul si mai frumos nici nu ai curaj sa vorbesti cu cei apropiati, sau in public...
esti la o varsta foarte frumoasa si trebuie sa incerci sa iti autocontrolezi timiditatea asta. pur si simplu nu o mai lasa sa ia amploare...incetul cu incetul incearca sa prinzi curaj si incredere in tine... o sa te ajute sa privesti lumea cu alti ochi si te vei simti si tu mai bine.
Asa cum s-a mai spus...ai zis o prostie? nu esti nici prima nici ultima! amuza-te si tu pe chestia asta si treci mai departe increzatoare ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. incetul cu incetul o sa iti fie mai bine, mult mai bine...si gandeste-te ca deja un prim pas l-ai facut, faptul ca ai apelat la TPU si ai avut incredere sa te deschizi in fata unor oameni care te vor ajuta(chiar daca doar prin simple sfaturi) face mult sa stii!
Multa bafta si sa auzim de bine .

Eu te inteleg
Sunt exact ca tine. Daca nu vorbesc, toti imi reproseaza asta, si ma iau drept timida, ciudata, speriata.Cand vorbesc nimeni nu ma asculta, vorbesc pentru mine.Sunt inexistenta.In clasa mea, vorbesc doar cu prietena cea mai buna, colega de banca.Noroc ca o am pe ea, ca altfel n-as vorbi cu nimeni in toate pauzele.Pentru ca nimeni nu ma baga in seama.Si eu incerc di greu sa nu mai fiu timida pentru ca am numai de pierdut.Toate colegele se laudau la cate chefuri au fost, cati rieteni si-au facut... iar eu... taceam. n-aveam nimic de povestit despre vacanta mea plictisitoare si monotona.Mai mereu cad in depresii.Sincer,daca asa a fost sa fim, timide, nu putem schimba prea multe.Am suferit si inca vom mai suferi mult din cauza asta, si noi nu vom putea face nimic.Lumea e foarte rea, si te catalogheaza repede.Ba te fac batjocora lor, ba te ignora ca si cum n-ai exista.Asta e, viata merge inainte cu bune, cu rele. Sfatul meu este sa-ti gasesti si tu o prietena mai apropiata.Si,poate intr-o zi va iesi si soarele pe strada ta, asa cum dupa noapte vine zi, va veni si ceva frumos in viata ta.Nu e timpul pierdut. Poate la facultate vei socializa mai bine, poate vei mai gasi o persoana care sa aiba acelasi caracter ca al tau.Nu te lasa batuta.Fii puternica! succes!

Timiditatea poate fi nimicita. Incearca sa te pui in evidenta. Cind comunici cu cineva vorbeste clar si tare ca sa te asculte si mai ales sa te inteleaga ce spui. Nu te izola singura pe tine participa la toate festivitatile, incearca sa-ti faci o prietena pentru ca mai apoi la sigur o sa te imprietenesti si cu mai multe. Nu sta acasa, ieshi oriunde nu ar fi, la o primblare, la un suc, disco orice ar fi. Iar cind vei pleca la facultate, acolo vor fi colegi noi, chiar din prima zi vorbeshte cu toti, incearca sa ai limba comuna cu toti, ca nimeni sa nu observe ca esti timida. Si odata cu aceasta tu singura vei uita ca cindva puteai tacea fara sa comunici cu cineva.Mult succes!

Off, Doamne! eu sunt in aceeasi situatie, chiar mai rau as putea spune. M-am mutat de un an in Italia cu familia si sincera sa fiu nu mi-am facut niciun prieten, nici printre fete si cu atat mai putin printre baieti. Cand eram in Romania eram mai deschisa, dar aici mi-e pur si simplu frica sa vorbesc. Toti ma privesc asa d ciudat si parca am frica de ei. Cat am fost in vacata in Romania am mers la un psiholog si acum fac un tratament antidepresiv pentru ca sunt si cu nervii la pamant. In timpul verii imi facusem atat de multe planuri despre cum va fi anul asta la scoala, ca o sa-mi fac prieteni, dar degeaba. Nu am curaj sa ma bag in seama. Ma rog des la Dumnezeu sa ma ajute sa scap de timiditatea asta. Stiu ca doar El ma poate ajuta.
sper ca tu sa gasesti o solutie la aceasta problema. si sper ca si eu sa ma vindec.

Sugestiile mele: sa nu crezi ca cei care spun ceva spun mereu lucruri interesante. Se spun multe banalitati, important sa fie umpluta tacerea. Pe de alta parte pe mine m-a ajutat sa citesc tot felul de chestii, si daca eram intrebata ceva, chiar daca nu imi venea pe loc, ma gandeam ce as fi putut spune si apoi se ivea contextul sa spun.
Alt principiu al meu: nu trebuie sa reusesti (deci nici sa ai frica de esec) trebuie doar sa incerci. Daca ai incercat sa te bagi in seama si nu ai reusit, ai 50% la din punctaj. Ai incercat.
Si apoi mai ai timp. Eu am inceput sa devin mai putin timida la inceputul anului 3 la facultate, deci timpul nu e pierdut.
Domnul sa te ajute si pe tine si pe celelalte fete de pe aici.
Este o carte, Daca vrei sa mergi pe apa, trebuie sa cobori din barca. Asta e ideea, faci actiuni curajoase oricat ti-ar fi de frica. Eu la primul loc de munca stateam 2 ore tremurand langa telefon cand trebuia sa vorbesc cu cineva important, dar nu m-am lasat. So, nu trebuie sa reusesti, trebuie doar sa incerci.

Sunt si eu de genu sunt chemat in multe locuri cu prieteni dar imi este parca rusine desi i cunosc de mik copil problema este ca ne lipseste increderea in noi oricat am inkercat la mine nu functioneaza a mers doar cu persoana pe care inca o iubesc dar din pacate ea ma uitat iar de atunci mam inchis mai mult in mine. sa stii ca si eu la scoala eram ultimu la toate gasesteti un baiat[iubit] cu care o sa vezi ca o sa ai mai mult curaj dar nu unu care schimba fetele ca tigani cai ca te-ai ars, i povestesti secrete si... iar el rade seara cu prieteni de tine. life sucks

Nu trebuie sa disperi, trebuie sa incerci sa ai incredere in tine, chiar daca ai trecut prin esecuri, cu siguranta ai invatat ceva, iar data viitoate vei incerca sa faci mai bine, nu trebuie sa te dai batuta, sunt convinsa ca sub timiditatea ta se ascunde o persoana deosebita...si eu am probleme cu timiditatea, insa incerc sa fac progrese, acum intru in anul doi la faculta, nu te descuraja vei reusii...multa bafta in continuare, si capul sus orce ar fi...ileana cristina MM si studenta la arad... te pup

E bine asa?(rebeca)

Buna tuturor cei care sunt timizi, eu as propune, daca sunteti din bucuresti sa ne intalnim undeva si sa vb.ar fi tare, poate asa ne-am mai dezgheta. tin sa spun ca si eu sunt in aceeasi situatie cu alexandra.astept raspuns

Eu te inteleg pentru ca, din pacate ma aflu in aceeasi situatie.Si mie mi se potriveste tot ce ai spus tu.Nu vreau sa raman asa toata viata, as vrea sa ma pot schimba.Cred ca CRISTY are dreptate :hai sa ne rugam si noi! Sa mai scrii, te rog!

Salut! SI eu sunt exact in situatia ta! Deci nu esti singura... Am inceput de ieri sa merg la psiholog. Ma tem ca nu o sa ma jute cu nimic asta si ca o sa dau banii degeaba, mai ales ca am o situatie financiara mai modesta. Tu cat timp ai mers la psiholog si cum a fost? Eu sincer simt ca nu o sa ma schimb niciodata si imi urasc viata...