Si mie mi se intampla atat de des...
Uite hai sa-ti povestesc "Povestea de familie" a mea.
Tatal meu are o sora, cumnata mamei mele...soacra lu` mami [bunica-mea ] nu a putu s-o suporte...in niciun chip.Interesant este ca nu se da, astfel ca tatal meu, sa ramana mereu ganditor, si bineinteles cateodata de partea lor.
Automat el fiind la mijloc, mereu s-au iscat certuri, mami spunandu-i ca soacra-sa are cv cu ea, el tinandu-i partea lu` bunica mea ...
Si eu la randul meu am plans. le vedeam pe prietenele mele, si ma intrebam "oare acestea chiar nu au fost vreodata nefericite, nu plang niciodata din cauza cerurilor dintre parinti?".ma inselam amarnic.fiecare avea tristetile ei.
Uite gandeste-te la citatul "Altul ar da orice sa traiasca...." si nu mai fi suparata, asta trece. o sa vina alta zi, mai insorita.etc!
Decat moartea, mai bine prefer o cearta strasnica a parintilor.asta e. fuse si se duse!
Ce te-a determinat sa plangi? parintii tai sunt plecati :-/ sau ce?
owww haide esti fetita mare :-j
mami si tati o sa se intoarca ei;) gaseste-ti altceva de facut si o sa vezi ca timpul zboara mai usor...;) uite vezi? la disperata/disperat ce ai fost ai scris o intrebare si pe TPU :)) e bine... :-? subconstientul lucreaza :-?
eu cred ca asta e motivul pentru. care plangi :-?
xoxooo, mary :)>-
Gandeste-te ca altii traiesc in batai crunte si certuri, se poate mai rau sa stii! Nu plange ca nu rezolvi nimic. Daca parintii tai sunt atat de inconstienti incat se cearta in preajma voastra, a copiilor, atunci nu se merita sa versi o lacrima. Nu se justifica o asa atitudine din partea unui parinte, nu plange, fii puternica ca vei trece peste greu intr-o zi. Eventual daca poti sa-i calmezi cand ai ocazia, fa-o. Eu te inteleg, am trait 14 ani in batai si m-am facut frate cu durerea incat n-o mai simt. Curaj! iti trimit o-mbratisare mare mare
Euletitia întreabă: