Cu parintii este oarteimportan sa te intelegi bine,deoarece ei te indruma in viata,ei iti vor mereu binele si chiar daca imbatraneste tu trebuie sa fi alaturi de ei la bine si la greu asa cum si ei au fost alaturi de tine in momente bune si rele.
Incearca sa o ajuti,sa o intelegi, sa discuti cu ea, sa mai lasi si de la tine cate odata.Pe lumea aceasta numai parintii si cei apropriati iti vor binele sa stii.
Bate-o atunci.
ea imbatraneste si tu imbatranesti.ea are problemele ei tu pe ale tale.
Exista psihologi specializati in relatii intre membrii familiei. Ai putea sa apelezi la unul sau poti sa vorbesi pur si simplu cu mama ta sa te ajute in problemele tale.
O suporti pana cand moare. Si daca dai de scandal pleaca din casa o vreme apoi revi cand se calmeaza.
Ceeasi problema o am si eu.De exemplu am pierdut ieri 40 de lei si a inceput sa zice ca nu sunt bani facuti si munciti de mine sunt ai lu bunica(i-am primit cadou) si ca de ce i-am pierdut.Pai...am luat-o prin cimitir si acolo era multa iarba si noroi, caini si poate mi-s-a bagat o frunza de la vreo floare si au picat.E groaznic nu intelege ca asa sunt unii adolescenti din ziua de azi cu capul in nori.Si i-am spus si lu bunicamea ca i-am pierdut si o zis cu o voce frumoasa si buna ca asta e si se mai intampla.
Incearca sa vorbesti cu ea cu toate ca poate nu te asculta si vorbeste peste tine, poate.Dar fii diplomata ca a 2 zi tot cu ea o sa te intelegi.Tin minte ca o data nu am vorbit cu ea 3 zile stand in camera mea.Incearca sa nu te enervezi ca nervii ingrasa si intra in lumea ta o vreme las-o pe ea. Sper ca o sa mearga!
Sa suparat pe mine ca am tipat la ia.ma sunat sa ma intrebe daca merita sa traeasca, iar eu am zis ca da si m-am enervat
Ah, greu lucru ceri. Nu ne este niciunuia dintre noi foarte usor sa ne intelegem parintii. cel putin pana cand nu devenim si noi parinti. Inainte credeam ca Dumnezeu doar porunceste asa, aiurea, sa ne cinstim parintii, dar in timp am inceput sa inteleg si eu mai multe /
Hai sa-ti spun asta sub forma unei povestioare. Doi copii zglobii si foarte curiosi vor sa se uite peste gardul inalt al unei case foarte frumoase, vor sa vada cum e inauntru. Asa ca, dupa putin timp de gandire, decid ca pentru inceput, unul sa stea jos si sa-l tina pe celalalt pe umeri; iar cand cel de jos va obosi, vor face schimb de locuri. Zis si facut. Copilul de sus a fost asa de entuziasmat de ceea ce vedea acolo, incat nu se putea abtine sa nu strige in gura mare celui de jos despre frumusetile din curtea de peste gard. Cel de jos se bucura auzind asta, dar mai ales se bucura la gandul ca va veni si timpul lui sa vada cu proprii ochi florile, pomii, fantanile arteziene si salciile frumos ingrijite care se unduiau in bataia vantului. De la un timp, cel de jos chiar nu se mai putea bucura de ceea ce spunea cel de sus, pentru ca deja voia sa vada si el cum e, ba mai mult, incepuse sa oboseasca si sa imbatraneasca, si chiar strigatele celui de sus incepusera sa-l deranjeze. In acest timp, copilul de sus incepuse sa se invete cu peisajul si nu i se parea corect sa coboare si sa il tina in spate pe cel de jos, stiind ca el va trebui sa suporte greul in timp ce altul se uita la frumusetile de peste gard, asa ca i-a strigat celui de jos: "Hei, ia taci nu te mai vaicari atata, ca nu faci decat sa-mi strici bucuria. Am o viata de trait, si vreau sa ma bucur de ea, am si eu problemele mele, m-am saturat sa te aud vaicarindu-te de problemele tale si cu cat de greu iti este tie!"
Morala trage-o tu singura... /
anonim_4396 întreabă: