Salut! Durere și suferință! Are impresia că viața ei nu are sens, că moare o parte din viața ei. Lacrimi, iar unele din cauza unui asemenea impact emoțional, ajung de la depresie la suicid sau la demență, înnebunesc, ajung pe la psihiatrii și psihologi și mai trăiesc doar cu medicamente. Iar unele, trec mai departe, învățând să trăiască cu durerea în suflet pentru tot restul vieții. Funda?
Dar de ce întrebi asta?
Daca ii moare singurul si propriul copil nu cred ca o s-o mai intereseze de nimic altceva, iti dai seama plansete, tristete din pacate poate si suicid...
Unele se imbolnavesc, altele înnebunesc; depinde, ca nu toate mamele își iubesc copiii cum o fac alte mame cu aceeași intensitate, unele își bat joc de copiii lor, sau invers; copiii lor își bat joc de mamele lor. Simt o mare pierdere, ca cea mai iubita persoana de pe aceasta lume nu mai exista, și nu o mai vede acolo unde o vedea mereu; mai exact sub același acoperiș.
Trauma, soc emoțional asta simt toate mamele care își iubesc copiii, greu de tot își mai revin, depinde de genetica lor, unii nu fac fata la o trauma majora înnebunesc, altele trec peste, dar foarte greu. La fel nu va mai fi niciodată cum a fost inițial. Unii părinți au ales metoda extrema de a își curma zilele, deci vorbim de mai multe variante care pot fi luate în calcul, pe unii de exemplu ce nu ii doboară ii fac mai puternici.
Ca o parte din ea moare.
Cade in depresie, sufera enorm... uenori moare si ea la scurat vreme, de durere.
M-am intanit acum 2-3 ani cu mama unui fost coleg de scoala.
Primul ei copil murise intr-un mod groazanic, strivit de bara unei hute..Invatatoarea ne -a dus sa il vedem.Imi amintesc disperarea acei mame care si-a piedut copilasul cand avea doar 8 ani. Zicem ca din vorba in vorba am adus vorba de copiii, a adus vorba de copii si a povestit de copilul ei.Mi-am dat seama si mi-am amintit si eu de acel eveniment desi trecuse 40 de ani.O MAMA nu isi uita niciodata copilul pierdut.