Ce trist fetelor! Oare de ce suntem predestinate la atata suferinta?! Prima si unica dragoste adevarata din viata mea a ales sa-si petreaca restul vietii intr-o manastire.Am aflat foarte tarziu ce vrea sa faca si cand l-am intrebat despre asta mi-a negat totul de teama sa nu-l impiedic sa-si indeplineasca visul.A fost cumplit, nu va pot exprima in cuvinte ceea ce am simtit.Am petrecut cateva luni minunate, ne-am inteles foarte bine si chiar aveam siguranta ca nu ma va parasi niciodata! Mereu il intrebam daca isi doreste a aleaga calea tunderii in monahism, pentru ca avea o oarecare atractie spre Biserica, insa el nega mereu, spunandu-mi ca nu isi doreste asta, ca ma iubeste prea mult sa ma lase. Inevitabilul s-a produs acum cateva zile...nu mai suport sa traiesc in incertitudine si cu numeroase intrebari in suflet ce nu-mi dau pace:de ce a facut asta? m-a iubit cu adevarat? v-a ramane definitiv acolo? voi ce parere aveti? cunoasteti persoane cu o poveste asemanatoare? help me please 
...Va multumesc anticipat!
Ordonare:
Cronologică
Imi pare rau! 
Dar daca asta a ales cred ca ar trebui sa il lasi cu decizia lui.
Răspunde
Buna! Daca omul vrea si asta este dorinta lui. stii cum este trebuie sa i-o respecti. Mai vei gasi baieti nu a fost singurul, si ultimul.
Daca tot vrea sa faca pasul asta, vorbeste deschis cu el si incearca sa-l faci sa nu-si mai doreasca asta. din moment ce are o fata langa el, la ce oare si-ar dorii sa faca pasul asta?
Ceva e dubios, si sa stii fato ca, niciodata nu vei ajunge sa cunosti un om cu adevarat. nu-ti ajunge o viata sa-l cunosti si-ti dai seama mereu dar dupa mult timp cine este de fapt.
Era normal sa nege, deoarece tinea prea mult la tine posibil si nu vroia sa te superi sau sa o iei razna.
Normal ca nu te-a pretuit cu adevarat, daca te iubeste cu adevarat, va renunta cu siguranta la pasul acela fii sigura de asta mai.
Tu incearca sa mai vorbesti cu el si vezi ce se intampla poate este ceva la mijloc si nu vrea sa-ti spuna, ai grija si mai revin-o cu un mesaj sa vad ce ai facut, succes!
Nu te mai uita in urma. Alegerea lui nu are legatura cu tine. Nu mai are nici o importanta de ce a facut asta si nici daca va ramane definitiv acolo. Ceea ce este important este ca TU sa ti-l scoti din suflet si sa mergi inainte. Fii puternica!
Eu sunt de parere ca doar oameni bolnavi mintal fac asta! Acum si eu sunt destul de certat cu biserica, avand chiar orientatii catre francomasonerie.Acum eu cred ca ar trebui sa te obisnuiesti cu ideea asta pentru ca oameni care aleg sa traiasca in manastire de obicei nu prea mai pleaca de acolo niciodata, mai ales daca e si catolic, pentru ca li se impune celibatul(nu au voie sa se casatoreasca, sa aiba o relatie(sexuala sau de orice tip cu o femeie) si mai ales sa aiba un copil!
Sfatul meu este sa treci peste si sa astepti ca sigur va veni cineva si pentru tine!
E optiunea lui, nu ai ce sa-i faci, nu a fost sincer si nici cinstit cu tine, deci nu e un om de incredere si nu ai pierdut nimic, dimpotriva ai castigat libertatea de a merge mai departe si avand in vedere ca ai timp destul inainte, vei vedea ca vei gasi alte persoane care sa iti merite iubirea si va fi totul bine.
Nu trebuie sa privesti atat de tragic 
de multe ori punem fericirea intr-o persoana si aici gresim. Intrebari vei avea tot timpul de pus. Cred ca trebuie sa treci peste, sa te ajuti singura sa te ridici si sa speri intotdeauna la ceva mai bun
In cel mult trei luni vine inapoi, dar cel mai probabil o luna. Trebuie doar sa ai rabdare.
La chemat domnu, o sa gasesti pe altul care te va iubi atat de tare incat nu te va parasi niciodata si acea persoana te cauta cand tu inca te gandesti la ex-ul
Asa am decis si eu sa fiu burlac pe vecie, macar a fost cinstit nea preotu, sa-i zici ca nu ia spaga la oameni saraci
))))))))))))))))))))))))))))))
))))))))))))))))))))))))))))
''Oare de ce suntem predestinate la atata suferinta?!'' - La ce suferință ai fost tu supusă? Dacă erai umilită, batjocorită, bătută asta înseamnă cu adevărat suferință.
El a ales calea Domnului și ar trebui să îi accepți decizia și să te bucuri pentru că nu este nimic rău în asta.
Trebuie sa l lasi. Nu cred ca va reveni. Iar daca va reveni va fi prea tarziu si pentru tine si pentru el.
Treci peste. E alegerea lui. Dacă el e fericit, ar trebui sa fii și TU și sa iți vezi în continuare de viață. Dar ce sa vezi? Suntem oameni și ne căutăm doar interesele la alții. Respecta-l, asta e. Ceea ce numești tu "suferință" este, de fapt "imaturitate" ( asta e strict părerea mea). Succes.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
