Cei care nu aveți prieteni cum vă trăiți viața? Ce faceti toată ziulica? Cum decurge o zi din viața voastră de zi cu zi? Cum ucideți plictiseala? Cu ce vă ocupați? Ce va face fericiți?
Sunteți mulțumiți de viața voastră? Mai credeți în prietenii adevărate?
Cum vă vedeți în viitor? Tot solitari? Sau cu familie?
Munca innobileaza. Iti cauti job pana gasesti, iti faci curat in casa, iti faci mancare, cumparaturi, mergi la biserica, daca iti permiti la un teatru, o expozitie, uneori un concediu, citesti. Eu deja nu mai am timp de altceva doar cu astea. Mai mult decat atat ar fi sa invat o meserie noua din cele care ma intereseaza.
Multumirea de sine vine atunci cand vezi ca faci lucruri bune, ca ajuti oameni, ca ti-a iesit ceva bine, nu cand tot primesti sau iei cu japca etc.
Starea de bine e o stare la care poti avea acces oricand, relaxat fiind, fara pastile, droguri sau alte de-astea. Doar se intampla. Spontan. Te duci undeva si ai o clipa de liniste, fara ganduri rele, in care te gandesti "ce bine e aici, n-as mai pleca". Dragut este ca asta se poate intampla oriunde. O poate declansa un peisaj frumos sau un miros placut, de aer curat, de pajiste la munte de exemplu. Apoi poti avea starea aceea si in alte locuri.
Prietenii vin si pleaca, partenerii vin si pleaca, familia vine si pleaca, viata vine si pleaca. Viata, desi nu suntem multumiti de ea si avem parte de dezamagiri adesea, este despre a invata sa fii impacat cu toate astea.
Răspunde
Mie nu îmi mai aduce nimic relaxare și fericire 
mai ales că am jucat la păcănele și mi-am dat singur had shot ( trauma )
Din cauza singurătății, a depresiei, anxietății m-am refugiat în porcariile astea, m-au distrus și stricat imaginea de om exemplu în zona și nu numai! 2 ani jumate doar aici mi-am găsit refugiul.
Din păcate de la neurotransmițători vine fericirea,eu cum am depresie gravă nu îmi pot găsi relaxare nicăieri doar în cripta râd dar nu e rasul meu,nu știu ce să îmi caut de munca că m-am saturat de fabrici,magazine ( lucrător comercial) m-am saturat de români, de țigani de tot, orice ma plictisește, banii multi îmi aducea fericirea dar nu îi mai primesc am primit ultimatum că nu o sa mai primesc nimic și că trebuie să muncesc în condiția in care eu sunt damblagit de la depresie și anxietate, insomnie, cum cred că nu o sa pot că nu prea sunt bun de munca că am.fost crescut în puf cred că o să ajung la suicid că ajutat financiar nu o sa mai fiu. Doar Dumnezeu ma mai poate salva, totul e împotriva mea dar mi-am făcut cu mâna mea cu jocurile de noroc m-am luat dups prieteni acum 2 ani și de atunci am devenit dependent! Sper ca karma sa le-o inntoarca și lor. Cred că eram mai câștigat dacă nu aveam niciodată prieteni decât așa progenituri eu greu mă impac cu ceva asta e problema mea,nici cu mine nu sunt împăcat că sunt tăcut,apatic și plictisitor și că nu sunt sociabil,mai am momente cu unii oameni dar în general sunt asocial,nu mă acept pe mine așa cum sunt,așa eram și înainte când nu aveam depresie gravă și aveam prieteni,gagici absolut totul,mă distram zi de zi,eram fericit,deși cu munca nu am realizat nimic că am primit totul de-a gata,așa am fost educat de către cei care mă ajutau mereu,acum cu depresie,anxietate și insomnie nu mai am toate astea și trebuie să mă descurc singur fara parinti fara nimic,și puternic nu sunt că m-a doborât depresia,aceasta pe oricine poate doborâ și să îi distrugă viața,e foarte greu sa lupți cu așa ceva singur sa nu ai sprijin moral deși de ceva vreme am pe cineva care mă sprijină,încearcă se chinuie dar luptele mele cu depresia sunt uneori titanice. Deci,nu compara viața ta cu a mea,pe mine foarte puține lucruri mă fac fericit,bunătatea oamenilor care nu mai exista m-ar face fericit 
m-am autoeducat sa fiu corect,cinstit,cu intenții bune,sa nu fiu pervers,machiavelic, sa fiu sincer, sa nu fac rău la nimeni sa nu denigrez pe nimeni, și vista mea și autoeducarea mea e în antiteza cu felul oamenilor de a fii, oamenii sunt serpi, monștrii și mie îmi vine greu sa mă impac cu asta și să realizez cu nu toți sunt buni cum sunt eu! Ce e ciudat este că și eu eram până la 14 ani așa,eram bătăuș,pe toți din clasa ii băteam,eram violent,agresiv,dur,culmea e că fetele din clasa vorbeau cu mine,unele erau atrase,de când m-am cumințit și depresia m-a acaparat și anxietatea și alte probleme și de când am început să învăț bine la școală,odată cu cumințirea,că până atunci eram praf la învățătură și bătăuș,acum sunt vulnerabil și sensibil deși pot deveni cum eram daca vreau dar nu vreau că am un simt etic,de morală ieșit din comun,și nu pot fi ca alții deși eu nativ sunt un om agresiv,dar depresia și anxietatea m-au cumințit in ultimul hal,mai bine eram ca înainte rău și bătăuș și fără depresie,anxietate decât așa,orice as da sa scap de stările astea și nu pot,ceva e defect la neurotransmițători,la chimia creierului,ogramada de tratamente antidepresive am încercat și degeaba,cred că de abia când mă voi acepta pe mime însumi ca nu sunt așa cum mi-aș dori extrovertit și sociabil de abia atunci e calea spre a-mi găsi liniștea,sa ajung la o stare relativ de zen,măcar parțială.
Deci,e greu sa găsești în lucrurile mărunte ce le-ai menționat liniștea când știi că viata ta e vraiște. Creierul meu se gândește numai la sinucidere nu la lucrurile pozitive dar așa se manifesta depresia nu e o stare e o boala asta multi nu o înțeleg la fel ca și cancerul,daca nu e tratata corespunzător te distruge poți să fii și cel mai cool tip din lume, cel mai bogat, cel mai faimos. Pe unde mă duc la lucru și vad oameni sociabili sufăr, mă ia dracii, cum niste inculți pot și eu nu pot care eram premiant și olimpic la engleza, care apropo nu o mai știu nici 30%, sunt praf deci, uite ce face depresia! Așa că e greu sa o înțelegeți daca nu treceți prin asa ceva, zic eu că o am de 17 ani dar eu cred că o am mai de mult desi am doar 32 de ani,țin minte că deodată brusc mi s-a schimbat starea deși aveam prieteni,ieșeam din casă zi de zi mă distram brusc a aparut și de atunci niciodată nu am mai fost la fel deși mai aveam momente când eram foarte ok că pe atunci nu era așa avansata,deci nu ai cum sa lupti de unul singur cu așa ceva și fara bani fara părinți,fara nimic,ceea ce reușesc eu nu au putut nici zeci de mii de psihologi sa lupte atâția ani cu așa ceva, deci eu sunt peste nivelul lor ca putere psihica și aia aveau de toate nu nimic ca mine, și au cedat în fața depresiei. Nu există și nu va exista tratament care sa vindece depresia fiindca nici oamenii de știință nu cunosc mecanismele bolilor psihice, nici psihiatrii, absolut nimeni, când se vor afla atunci bolile astea vor fi vindecate complet fara remisie.
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Am 3-4 prieteni buni, și vreo 3-4 grupuri de prieteni tipice cu care ies ori la film ori la club ori să facem chestii random.
Sunt ITst pe scurt. Mă face fericit să cânt la pian sau să merg cu mașina seara cu gagici.
Sunt mulțumit cu orice chestie aș avea și muncesc ca să-mi fie mai bine.
Da, prieteniile adevărate pot ține o viață.
În viitor mă văd la casa mea și cu familia mea.
Răspunde
Ești tare! Ești un tip fericit 
Îți știu povestea că te știu ca și user,știu că nu ești paralel cu viața
Eu sunt așa din cauza mediului din copilărie și nu știu dacă o să mai mă schimb,fiindca ei m-au educat cu bătaie,alcool și scandaluri monstru day by day,chiar mă mir cum deși cu problemele mele sunt așa de linistit și nu am preluat de la ei acele bătăi frecvente sa le aplic multora care merita deplin, cum de sunt singurul din familie care nu bea nu are vicii,nici măcar țigară,cafea! Până să nu apară blestematele astea de păcănele care mi-au distrus viața! Numai că pe probleme de relaționare am defecte,aici m-au afectat bătăile dintre părinți! Că de băut nu simt deloc sa beau deși sunt varza asta e chestia șocantă pe care nu o pot intelege daca sunt așa de nefericit de ce nu m-am refugiat în droguri, alcool ca majoritatea și ptefer sa indur așa problemele si multi spun că aș fi copil că nu sunt bărbat dar de fapt eu sunt soldat de elita, războinic, duc lupte extreme și nu mă afund in beții sa scap temporar de stările astea morbide, din punctul asta de vedere sunt un om foarte mândru că eu cred că doar 5% din 8 miliarde ar putea reuși ceea ce reușesc eu de atâția ani, dar am și eu limitele mele și o sa cedez nu o sa mai pot lupta cu așa ceva. Daca nu aveam problemele astea nu stăteam o zi in casa așa cum făceam înainte, mai ales sa stau pe aici
Da, tu meriti sa ai o familie că faci ceva cu viața ta. Respect.
Man, toată lumea merită să aibă o familie, toți avem problemele noastre de zi cu zi, să nu te gândești că lumea e super happy tot timpul. Și eu am părinți despărțiți, tata alcoolic, eu locuiesc de la 19 ani singur, e adevărat că m-au ajutat foarte mult financiar însă mi-a fost și îmi este greu pe partea emoțională. Dar ce să facem, mergem înainte.
Am prieteni. Dar sunt momente in care vreau Liniste si atunci ma izolez de restul lumii.
Prietenii adevarati ii numeri pe degetele de la o mana.
Poti avea familie dar tot singur sa fii si sa te simti.
Viata e complexa.
Am pățit cu familia dar nu știu de ce!? Din cauza asta am tot luat-o la sănătoasă deși aveam condiții foarte bune,viața faina,simțeam că mi se agravează depresia rău și am ales sa o tai la sărăcie ca deșteptul doar că sunt învățat să fiu singuratic,introvertit. Când nu mai ai nimic o sa afli cine ți prieten și cine nu,chiar poți face unele teste! Tu oricum ai personalitate,ești deștept,șociabil și foarte carismatic,opusul meu nu ai cum sa fii solitar. Ești un om normal nu ești un caz izolat,solitar,ai mereu vorbele și glumele la tine,ești și învățător sau erai deci ai calități, realizări care atrag oameni înspre tine. Familia ți mama și tata dar dacă sunt relativ buni cu tine sau chiar buni că sunt și cazuri când parintii își iubesc mult copiii, aia e familia ta restul sunt așa de umplutura, nici frații nu mai sunt cum erau, depinde de la caz la caz.
Buna intrebare!
Am prieteni dar a existat si o perioada in viata in care nu aveam deloc prieteni.
Prieteniile adevarate sunt foarte rare si mare parte din prietenii ti-i faci din conjunctura.Pai uite daca te muti dintr-un oras in altul automat pierzi legatura cu prietenii tai din oras.
De ce zic ca prieteniile adevarate sunt rare? Uite, am niste prieteni acum dar la un moment dat cand nu aveam o stare de spirit buna sau cand voiam sa vorbesc cu cineva ei nu prea aveau interes fata de mine. Ulterior, au recunoscut si ei ca nu au procedat bine si ca au fost prea distanti.Sau mai este situatia aia in care un prieten se combina cu o fata si nu mai iese cu tine.
Acum nu e bine sa te legi de o anumita persoana, e bine sa iti faci cat mai multe relatii sociale dar fara sa fii implicat cu sufletul ca pana la urma fiecare isi vede de interesul lui.
Vara nu ma plictisesc ca imi gasesc tot timpul ceva de facut, cand vin de lucru ma duc si fac plimbari lungi pe afara.Vara,imi place sa fac drumetii in natura si sa fac trasee cu bicicleta.Sau sa ma duc sa vizitez si alte locuri faine din apropiere.Imi place sa mai merg la piscina si sa mai ies in oras cu un prieten.Cand e frig afara, ma duc sa ma plimb la mall, mai citesc o carte(istorie si literatura) sau ma uit la un serial pe Netflix.Lucrurile care ma fac mai fericit sunt hobbiurile pe care ti le-am enumerat mai sus si sa citesc presa sportiva si politica plus vizionarea unui meci de fotbal.
Eu preconizez ca o sa am o familie dupa varsta de 35 de ani, pana atunci o sa fiu mai mult solitar.
In general sunt multumit de viata mea dar simt ca as putea face mult mai mult cu viata mea.
Am remarcat și eu acest lucru că în momentul în care te simți naspa,rău nu te caută nimeni sau când nu ai bani deloc! Parca te simt de la distanță,ăștia nu sunt prieteni ci pseudoprieteni,prieteni falși de ipostază,de interes de moment,la greu toți se prefac că plouă nu te mai cauta nici o persoană. Lumea și cu mine vorbește când sunt sociabil și vând nu sunt atunci nu discuta nimeni cu mine să mă întrebe cum sunt,cum mă simt,sunt evitat de parcă as fi pe modul invizibil,și în familie se întâmpla de aia tot am tendința să fug dintre neamuri in străinătate că mă simt mai singur decât sunt singur acum la propriu,singur cuc,oamenii pur și simplu nu vorbesc cu tine,eu văzând acest lucru starea de depresie sa agravat rău,mai ales că nu te aștepți de la unii din familie de la prieteni te aștepți dar na. Eu am mai zis și o spun,daca nu ești sociabil nu te place nimeni,te evită toți,bine la mine e de la depresie,anxietate că nu sunt eu așa de tăcut,dar în marea majoritate a cazurilor sunt tăcut că sunt introvertit și al dracu daca cineva te baga in seama in momentele alea,dar daca si bani și chestii sa îi atragă toți vorbesc cu tine!
Se vede după cum ai lăsat acest răspuns că ești optimist că ți-ai găsit pacea lăuntrică,liniștea,eu de exemplu nu pot sa mă acept că sunt tăcut,introvertit și alții cu câteva clase analfabeți și inculți sunt și fac și valuri,îl văd ca pe un blestem dar e de la depresie și aceasta am agravat o cu jucatul excesiv la păcănele. Păcănelele îți distrug viața te face sa te crezi omniscient,de neegalat când câștigi și când pierzi direct trauma și foame
Păi simți că poți mai mult că ai motivație,nu ai depresie,ai șanse să faci orice cu viața ta,chiar sa devii playboy la femei,orice,pe orice plan,ai o vibrație înaltă,vibe bun nu ai întâlnit încă gunoaiele societății sa te schimbe selecția naturală e de partea ta și gena.
Eu in locul tau mergeam toată ziua la agatat sau o iubita ceva,dar oricum ești creativ și ești pe drumul cel bun. Fotbalul imi place și mie dar deocamdată nu avem la ce sa ne uitam decât la ce se întâmplă în Franța. Așa este,dar trebuie sa ai abilități de comunicare și să fii k cu tine daca vrei sa îți deschizi noi orizonturi privind relațiile interumane, sa ai mai multi prieteni, nimeni nu ar sta langa un om sad! Și eu as ieși daca as avea cu cine, cu cineva de bun simt, eu am avut numai hoituri când vine discutia de prieteni, unul nici la multi ani nu mi-a urat sau sa ma anunte sa ieșim s-a dat că a fost beat asa a făcut și anul trecut gunoiul!
Amici,că prieteni putini de pot mândri ca au,ei te vand primii la vrasmasi când nu mai au interese. Daca chiar ai prieteni ești un om fericit,eu cred că iubirea și prietenia adevărata se regăsesc în citate și basme,sunt doar interese multe la mijloc, când ai ceva de oferit atragi, când ești la pământ atunci vezi cine ți prieten cu adevărat și dacă alege sa rămână langa tine și să nu țină cont de părerea lumii. Pai ai calitățile necesare de a avea o familie, esti un tip bine crescut și deștept, vad că dai răspunsuri foarte bune pe aici
Stam, mancam o felie de pizza, luptam pentru obiectivele noastre
Mă face fericita toate lucrurile frumoase și da mai cred in prietenii dar le numesc familie restul sunt cunostinte
In viitor mă văd cu o soț pus pe glume mereu și 2 copilași cum îmi cer tot de pe rafturi când merg la magazin poate mă întorc aici și recitesc asta așa că până atunci trăiască 24 de ani
NU am absolut nici un prieten de la vârsta de 28 de ani de când m-am însurat.
Absolut nici un coleg de muncă NU vroia să mă bage în seamă că credeau toți că sunt ALTFEL decât ei că nu luam șpăgi cum luau ei peste tot unde am lucrat.
Se fereau absolut toți de mine și la telefon așa eram sunat
- cineva mă suna de pe numărul lui și spunea - Vrea domnul x să vorbească cu dumneavoastră
- eu vorbeam cu ăla dar înregistram convorbirea
TOȚI știau că eu înregistrez convorbirile și așa mă căutau la telefon de pe alte numere de la oameni necunoscuți.
Absolut NIMENI din colegi sau alții NU mi-au spus - LA MULȚI ANI - de ziua mea de când m-am însurat.
Puțin peste 40 de ani am terminat cu munca definitiv - NIMENI NU m-a mai căutat.
Anul ăsta am făcut 50 de ani - în afară de nevastă NIMENI NU mi-a spus LA MULȚI ANI, nici măcar copilul meu.
Mă doare drept în DOS de toți și în afară de nevastă nu mai cunosc pe nimeni.
Te înțeleg, lumea asta a devenit prea parșivă, nici mie nu mi-a urat nimeni la multi ani de câțiva ani, nici din familie. Măcar ai o femeie tot e ceva, nu ești singur.
Salut! Deși am prieteni, aka persoane cu care să ies și să îmi pierd timpul, parcă uneori simt că vreau să îmi pierd timpul de unul singur. Am foarte multe activități de făcut. Citesc, scriu, mai repar câte ceva prin casă, vizionez podcast-uri, fac sport, mai răspund aici la întrebări etc. Cât despre prieteniile adevărate: eu consider că o prietenie este "adevărată" în momentul în care poți vorbi orice cu persoana respectivă. Consider prieten persoana care știu că mă va înțelege din orice privință dacă mă duc la ea cu o problemă. Clasific drept prieten un om care știe să asculte, care împarte cu mine anumite interese și pasiuni sau care nu ar avea niciodată intenția să mă sape. Restul sunt doar cunoștințe.
Nu știu dacă pot vorbi în numele fiecărei persoane singure, dar în general nu cred că mă simt vreodată cu adevărat plictisit. Întotdeauna există ceva de făcut - vorbind nu numai despre obligațiile profesionale și cele casnice, dar și de interesele personale.
Eu personal mă simt mulțumit. Totuși, fiecare viitoare oportunitate de a întemeia o prietenie este binevenită. Este statistic cel mai probabil ca un om singur să-și găsească prieteni la un moment dat. (Nu vorbesc de cei care preferă solitudinea.)
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
