Domnilor profesori, stimati invitati si dragi colegi,
Permiteti-mi a va multumi tuturor celor care ne onorati cu prezenta acceptand invitatia lansata de intreg colectivul clasei a 8 a de a participa la acest fericit eveniment, organizat in cinstea incheierii unei etape, deosebit de importante din viata noastra – scumpii ani de liceu.
Sunt deosebit de onorat pentru ca astazi, am ocazia sa va transmit cateva ganduri, in calitate de absolvent al L.P.S.H., dar in acelasi timp ma simt indatorat fata de dumneavoastra, domnilor profesori si dragi colegi.
Dragi colegi, se spune ca cei mai buni sunt aceia care fac din tine o persoana mai buna, iar voi ati dovedit acest lucru din plin. De aceea, dati-mi voie sa apreciez ca prin simpla mea prezenta aici, mi-ati reconfirmat simbolic, intreaga voastra apreciere, fapt pentru care va multumesc.
Cu aceasta ocazie, tin sa imi exprim intreaga recunostinta si multumire, in numele tuturor colegilor – dumneavostra – dascalilor – neobositi, plini de energii si de haruri, care in tot acest timp, ne-ati indrumat si ne-ati luminat calea, spre un viitor care in mod sigur ne va oferi intreaga sa frumusete si bogatie, fata de cei care ne-au insuflat pasiunea de a rasfoi cartea – scrisa cu grija si credinta, cu dragoste si noblete si care zi de zi, ati incercat a ne face sa intelegem, ca fiecare rasarit de Soare, inseamna o lume zamislita din nou
Inceputul, care s-a dovedit a fi mai mult sau mai putin dificil, pentru unii dintre noi, va ocupa intotdeauna un loc special in cufarul nostru cu amintiri.
Cu certitudine, in aceste momente unice, fiecare ne amintim cu aceeasi nostalgie de cea dintai zi, in care ne-am cunoscut si de toate cele care au urmat pana in clipa de fata.
Un vechi aforism, ne indeamna pe noi discipolii, fie sa va iubim, fie sa nu va ascultam. Probabil ca orice elev din clasa a XII a F– acest grup rebel, care nu de putine ori s-a dovedit a fi unul prodigios, v-a iubit mai mult decat v-a ascultat sau v-a ascultat mai putin, pentru ca v-a iubit prea mult, insa cu certitudine, veti ramane mereu in adancul sufletelor noastre.
Cu un zambet de lacrimi, spunem acum adio, unei parti din viata noastra, pentru a preintampina cu un bun venit, plin de speranta, viitorul imprevizibil pe care cu totii ni-l dorim stralucit.
Totul parca s-a sfarsit mult prea repede, iar timpul, isi cere acum tributul, pe care cu totii i-l datoram. O noua lume se destrama, iar o alta ia fiinta, incepand a-si cauta noile modele de viata.
Acum va rog ca fiecare persoana din aceasta sala sa se gandeasca chiar si pentru cateva secunde, la o amintire placuta, la cei care timp de patru ani, au contribuit la crearea acestui tezaur de amintiri unic, in sufletul fiecaruia. Ochii care va sunt atintiti spre mine, in aceste momente, indreptati-i pentru a va privi reciproc, asa cum s-a intamplat intotdeauna, simtiti mandria si caldura din fiecare privire.
As dori sa inchei discursul meu, cu o maxima care ne caracterizeaza pe noi toti : profesori si elevi, parinti si copii, tineri si batrani : "omul nu este decat o coarda intinsa, intre bestie si supraom, o franghie deasupra prapastiei. Maretia omului, consta in faptul ca este o punte si nu un sfarsit".
Va multumesc!
Va multumim stimate invatatoare can scoala voastra neati primit cu drag va multumim ca orce dimineata cu drac voi ne calauziti ne indrumati intodeauna pe drumul drept si pe cel bun si de aceia va multumm