Casatoria nu este nedrepata. E o alegere, un angajament pe care-l faci cu multa responsabilitate.Psiholoaga spunea ca i se pare ciudat sa "juri iubire vesnica", pentru ca nu poti sti ce simti peste 40 de ani. Mie nu mi se pare ciudat.Eu percep altfel dragostea si institutia familiei. E normal ca dupa 40 de ani sa nu mai ai sentimentele acelea de la 20 de ani, uneori poate dispar, te trezesti ca ai langa tine o persoana pentru care nu mai simti nimic, dar sa nu uitam ca iubirea este o alegere, nu se bazeaza doar pe sentimente-ele oricum sunt schimbatoare si trecatoare.Alegi sa-ti iubesti partenerul de viata chiar si atunci cand nu o mai simti.Tocmai de aceea dragostea implica angajament si responsabilitate.si se incurajeaza materializarea in casatorie.Eu sunt pro casatorie, daca exista maturitate si dragoste, si unde cei doi sunt capabili sa-si asume responsabilitatea unei "calatorii" impreuna, pe viata.
Nedreapta, nu, doar nu se impune, e o chestie de optiune. E adevarat ca societatea e cam refractara fata de cei care traiesc impreuna fara sa se casatoreasca, dar casnicia in sine nu are nicio vina. Eu, una, cred ca sentimentele nu pot fi tinute captive si, din punctul meu de vedere, oficializarea casatoriei este o masura sociala pentru a incuraja familiile sa ramana impreuna, avand in vedere ca divorturile sunt complicate si lungi, exista si eticheta de 'divortat' de care scapi greu... Faptul ca juri iubire vesnica (asta mi se pare ciudat, cum poti sti ce ai sa simti peste 40 de ani?) nu iti garanteaza ca intr-adevar ai sa poti oferi iubire vesnica. Asa ca, e o chestie de optiune. Exista oameni care cred ca un trai in comun fara casatorie e foarte ok, insa se si casatoresc, de gura familiei, a societatii etc. Si pentru ca simplifica niste proceduri (medicale, de exemplu), dar complica altele (separarea).
Doamne, cum poti sa scrii asa ceva...Nu trebuie sa te casatoresti cu o persoana pe care n-o iubesti...este adevarat ca in timp iubirea capata alte valori, mult mai profunde... dar nu devine o povara... dimpotriva, sentimentele se sedimenteaza, relatia devine mai puternica, increderea si respectul sunt cele care capata valori majore...ca si oamenii, si iubirea se maturizeaza...ambii isi asuma responsabilitati fata de relatia de cuplu...astfel ea nu devine o obligativitate, o povara, un chin, ci o relatie relaxata, bazata pe incredere si respect...este adevarat ca focul acela de la inceput dispare, dar ii ia locul ceva mult mai profund si matur, care face posibila convietuirea, fara compromisuri sau remuscari...
Se casatoreste cine vrea, nimeni nu obliga pe nimeni sa faca pasul asta. Eu si sotul meu suntem impreuna de 35 de ani si nu am regretat niciodata alegerea facuta.
Pentru asta s-a invetat divortul. Te-ai saturat de persoana cu care se presupune ca te`ai legat "pe toata viata"...bagi divortul.
Da. Casatoria este nedreapta.
Ce frumoasa ar fi lumea, toti sa fie liberi, azi esti cu unul/una, miine cu altul/alta, fiecare dupa cum ii place, ne distram, care cu cine vrea, ne intalnim noaptea ca pisicile in calduri, azi cuunii, miine cu altii, din cind in cind ne mai gandim sau nu la perpetuarea speciei, copii se nasc, se bucura doar mamele caci nu se stie cine s-a nimerit sa fie tata, copiii cresc, se dezvolta intr-o societate libertina si viata merge mai departe. Ce frumooooooossss. Fara obligatii... fara prejudecati... fara sentimente trainice ci doar unele de moment pe care le poti spala odata cu primul duş...
Nuuuu...consider casatorie o necesitate utila si placuta, si nu o indatorire ce trebuie indeplinita.
Nedreapta este starea in care a ajuns societatea secolului XXI. Casatoria... mai putin.
Eu nu consider casatoria o obligativitate, deoarecenu te obliga nimeni sa te casatoresti, dar daca o faci, o faci numai cind iubesti cu adevarat si pentru ca iti doresti sa fii cu persoana iubita.
Cred ca tine de firea fiecaruie, de ceia ce isi doreste.Toti suntem liberi sa ne alegem felul cum traim.Si consider ca nimeni nu trebuie judecat.
andreea2346 întreabă: