A doua variantă, indiscutabil.
Nu contează că o familie este formată din două persoane de același sex, e tot o familie, iar un copil are nevoie de o familie, de dragoste, de afecțiune. De ce să fie chinuit în centrele de plasament, când există posibilitatea să fie crescut printre oameni calzi și iubitori și să i se ofere tot de ce are nevoie (cuplurile, ca și în cazul celor heterosexuale, fiind selectate cu mare atenție și ținute sub observație o lungă perioadă de timp, ca să se demonstreze că va fi un mediu prielnic pentru un copil)?
Mda,o intrebare interesanta. Tinand cont de situatia centrelor de plasament, de lipsa banilor si a cadrelor didactice...ar fi buna si o alta alternativa,dar nu m-as risca cu adoptia de cuplurile homosexuale,ci as incuraja adoptia in familii normale fara copii. Sunt nenumarate familii fara copii, dar legile tarii sunt foarte greoaie si dureaza foarte mult, iar conditiile adoptiei sunt draconice.
Daca vorbim de Romania, oriunde e mai bine decat in centrele de plasament, deci aleg varianta 2 dupa un aviz psihiatric a celor doi viitori parinti
Aleg a doua varianta. Fiecare copil are dreptul la o familie si invers, nu conteaza ca parintii au acelasi sex sau nu. Ar trebui sa fim mai deschisi la minte si acceptam oamenii asa cum sunt ei.