Credeti ca este bine sa ne mintim uneori parintii, sau mai bine este sa le spunem mereu adevarul? Daca ei, parintii, au o mentalitate diferita de a noastra, si nu le plac obiceiurile noastre, ce facem, continuam sa le spunem mereu adevarul, sau ne hotaram sa-i mintim uneori ca sa nu-i suparam?

Cateodata minti

Acea mentalitate a lor, de care spui, o vei avea si tu cand vei ajunge la varsta lor. Daca vei ajunge sa ai copii.Cateva minciunele nevinovate nu strica.Dar nu inseamna sa se faca din asta un obicei.

Am fost invatati de mici sa nu mintim, sa spunem mereu adevarul. Am invatat ca "minciuna are picioare scurte", insa sa stii ca in unele momente, in viata, e mai bine sa minti, sa ascunzi adevarul.

Uneori e bine sa ''minti'' ca sa nu-i supere adevarul. Dar cel mai ok e sa le zici mereu adevarul. Eu unul imi asum mereu ceea ce fac, daca am gresit imi recunosc vina, nu stau sa ma ascund! Parintii te-ar intelege si te-ar iubi indiferent de ce prostii faci tu si daca ii minti protejandu-te pe tine!

Nu minţi, doar omiţi adevărul.

Bine si frumos nu e. Dar sa lasam ipocrizia la o parte: toti mintim in general si in mod special ne mintim parintii, mai ales in adolescenta.
Diferentele intre generatii sunt destul de mari, mentalitatea e diferita si e posibil ca multe din actiunile noastre, ale tinerilor, sa nu le fie pe plac parintilor si de la asta sa se porneasca certuri si scandaluri. Daca o minciuna mica salveaza o situatie e ok, dar nu mi se pare ok sa minti ca ai dormit la o prietena si tu ai stat in spital ca ai avortat (caz real) sau chestii de genul asta.

Cred ca depinde si de gravitatea minciunii sau de efectele ei.

In unele situatii o minciuna e de preferat fiindca in unele cazuri adevarul doare dar nu trebuie sa exageram cu mintitul daca incepi sa minti din ce in ce mai des nimeni nu o sa te mai creada.
Fiecare discutie depinde de interlocutor si subiectul conversatiei.

Indiferent de ce o să răspundem la întrebarea ta, în realitate, fiecare dintre noi o să continuăm să mințim.
Fiindcă e ceva firesc.
Dacă vrei să mergi undeva și te duci să ceri sfatul mamei tale care e negativ, până la urmă nu vei merge, spunându-i totuși că n-ai fost? Dacă vrei într-adevăr să mergi, firește.

Atâta timp cât nu facem un obicei din asta, sunt de părere că e în regulă.
Cum era aia, câtedată minciuna e mult mai interesantă decât adevărul.

De obicei este corect sa spui adevarul, dar in anumite situatii trebuie sa stii sa nu spui ceea ce trebuie si sa mai minti cateodata pentru a nu rani sentimentele parintilor sau sa scapi de acele cateva probleme minore ce nu vrei sub nici o forma sa fie facute publice lor.E in firea fiecarui om sa minta, deci chiar daca ai spune ca nu ai mintit niciodata este practic imposibil sa nu o vei fi facut vreodata.Iti doresc bafta si daca in viitorul apropiat vei fi pus in aceasta situatie de a spune sau nu adevarul trebuie sa stii ca daca e vorba de ceva serios, lucru care stii ca te-ar putea afecta toata viata nu minti... Minciunile se spun atunci cand problema nu e serioasa si stii ca nu e mare lucru sa mai spui cate o minciuna.O ZI PLACUTA!

De obicei trebuie sa spunem adevarul, dar, ineori trebuie sa minti ca sa nu-i dezamgesti... daca nu este foarte grav le poti spune...asta e parerea mea, acum faci cum vrei