Credeti ca relatia parinte-copil poate fi afectata daca parintii trebuie sa mearga la lucru de dimineata pana seara iar copiii stau la cresa/gradinita/scoala/after-school de la o varsta mica?

Ma refer la o posibila distantare a copilului fata de parinti ori la tristete/depresie pentru copil.

Acest lucru nu ar trebui sa faca un copil trist. Eu cred ca, copilul e mult mai fericit daca parintii lui au o situatie financiara mai buna.

Eu cred că un copil e fericit când stă cu ambi părinți deoarece simte ca are mai multa atentie! Dar na asta este parerea mea!☺

Problema este ca nu intotdeauna personalul din institutiile de invatamant este pregatit profesional.
Pe de alta parte marea majoritate a parintilor nu sunt pregatiti sa faca asta, asa ca bineinteles ca este benefica ducerea copilului la gradinita, scoala, afterschool.
De cele mai multe ori relatia parinte-copil nu e cum trebuie tocmai din cauza parintilor. Din cauza felului fie total dezinteresat, fie a celui ultra 'implicat".
Iar daca parintele e unul format si el gresit, dezastrul e inevitabil.
Contactul cu alte persoane, adulte si copii ii dau mai multe perspective despre diverse lucruri, nu doar cea a parintilor, din care poate alege. Nu tot ce vor parintii de la copil se si potriveste copilului.

"Nu s-a dovedit ca aceasta noua generatie de copii ar fi cu ceva superioara, ba din contra."

Bineinteles ca ne sunt superiori, chiar daca unii nu vor sa accepte, e drept la noi e si problema sistemului educational si mai ales a personalului care nu este calificat si nici stimulat financiar corespunzator sa faca lucrurile cum trebuie.

Discutia e lunga, dar ideea e ca un copil care se bazeaza doar pe ce spun parintii are sanse mai mici de a avea o viata frumoasa din toate punctele de vedere fata de un copil care cunoaste mai multe perspective ale lucrurilor.

Pana seara insemnand pana cand? Daca e undeva 5-6 iar parintii petrec timp dupa cu copiii, fara gen sa se focuseze pe altceva, nu cred ca e atat de afectata relatia, ca pana la urma cam asa functioneaza toate familiile din ziua de azi, din pacate.

Evident ca nu e tot una ca si cand esti tot timpul langa el.
Tristete sau ceva de genu nu poate aparea atata timp cat nu e traumatizat fizic, verbal.

Multumesc pentru raspuns. Ti-as mai adresa cateva intrebari. Dupa parerea ta (ma refer la cazurile ideale, nu la cele fortate de necesitate):
-este bine ca un copil sa mearga la gradinita si daca da, de la ce varsta si cate ore pe zi sau cu ce frecventa (ore/zile pe saptamana)?
-de la ce varsta ar fi bine ca un copil sa inceapa scoala si ce program este acceptabil (orele de intrare-iesire) pentru scoala primara, gimnaziu, liceu?
-cat de lunga crezi ca ar trebui sa fie vacanta de vara? (In unele tari, aceasta dureaza doar 6 saptamani...)

Multumesc.

Problemele educaţiei au agitat multă lume în ultimii 27 de ani iar experimentele s-au succedat ameţitor, fiecare ministru având "reţeta" sa proprie de imbecilizare.
Performanţa şi creativitatea se reduc la sloganuri demagogice din limbajul de lemn, cu decalaj tulburător între ce se spune şi ce se realizează în viaţa reală a şcolii.
Avem prea mulţi copii cuminţi. Copilul cuminte în definiţie autohtonă este acela care nu vorbeşte neîntrebat. În ţările civilizate aceste situaţii sunt un motiv de îngrijorare. La grădiniţă, educatoarea atrage atenţia părinţilor ai căror copii pun prea puţine întrebări şi care nu sunt suficient de curioşi. La noi situaţia e invers: se dezvoltă ideea conform căreia atitudinea interogativă e un act de indisciplină. Un copil care pune o întrebare mai e tolerat, dar când pune a doua întrebare deja deranjează. Asta e situaţia la noi şi în familie şi în şcoală.
Fostul reprezentant al Comisiei Europene la Bucureşti, Jonathan Scheele, a spus: „locul în care se joacă în primul rând integrarea europeană a României este educaţia", dar a adăugat imediat: „din nefericire, sistemul educaţional românesc este unul complet depăşit. 85% dintre diplomele eliberate de universităţile româneşti sunt fără acoperire iar la examenul recent de titularizare doar 37% din candidaţi au luat note de trecere. Aceşti profesori sunt elevii de ieri."

În mod egal, elevii, profesorii şi părinţii sunt victimele acestui sistem, intr-o simbioză grotească.

Aşa cum scrie Holiday mai sus, este o discuţie a naibii de lungă, cât despre întrebările suplimentare adresate mie de emiliee aş prefera să le păstrez pentru perioada mandatului de... ministru.

Multumesc pentru raspuns.
Intr-adevar, in tara noastra, exista o problema la nivelul calitatii invatamantului si al calificarii personalului.

Multi copii ar avea potential in diverse domenii, dar din pacate isi irosesc timpul si capacitatile in institutii care nu ii fac mai luminati. In plus, la noi invatamantul inca functioneaza dupa principiile intimidarii si atitudinii de superioritate fata de elev. Asa cum a comentat aici si nirocino, daca pui prea multe intrebari educatorului, deranjezi.

Mai am o indoiala/intrebare. In multe tari dezvoltate, exista un program diferit, mai lung, de invatamant fata de cel romanesc, despre care nu imi dau seama daca este bun sau nu, adica daca le prieste copiilor si nu ii oboseste prea mult.

Inca de la clasele primare, scoala incepe in jurul orei 8.30 si dureaza pana la 15.30, cu pauze de 10-15 minute la fiecare 45-50 minute si cu o pauza mai mare de masa la pranz, de 1 ora.
De asemenea, vacanta de vara este mai scurta, de 6 saptamani sau maxim 8 saptamani.
In unele tari, scoala incepe obligatoriu la 5 ani (UK, Olanda). Este mai mult sub forma de joaca, nu se dau teme in primii ani de studiu. Totusi programul este acelasi: 8.30-15.30.

Ma intreb daca toate aceste aspecte enumerate in paragraful de mai sus nu ii obosesc pe copii.
Mai au timp copiii sa simta ca au o copilarie? Nu sunt smulsi prea devreme si pentru prea multe ore din sanul familiei? Poate ca nu toti parintii lucreaza full time, poate ca macar unul dintre ei ar reusi sa lucreze mai putin, tocmai pentru a petrece mai mult timp cu copiii.

Ce parere ai? Este normal sau este exagerat acest program de studiu (scoala de la 5 ani, program 8.30-15.30, vacanta de 6 saptamani)? Ma gandesc la ce este mai bine pentru un copil, nu doar din punct de vedere intelectual, ci si emotional.
Care ti se pare raul mai mic? Invatamantul romanesc sau invatamantul occidental dupa programul descris mai sus?

Multumesc pentru raspuns.
Intr-adevar, in tara noastra, exista o problema la nivelul calitatii invatamantului si al calificarii personalului.

Multi copii ar avea potential in diverse domenii, dar din pacate isi irosesc timpul si capacitatile in institutii care nu ii fac mai luminati. In plus, la noi invatamantul inca functioneaza dupa principiile intimidarii si atitudinii de superioritate fata de elev. Asa cum ai spus, daca pui prea multe intrebari educatorului, deranjezi.

Intrebarile mele suplimentare erau de curiozitate si ca sa-ti aflu parerea, dar asta e daca nu poti raspunde. :-)

Mai am o indoiala/intrebare. In multe tari dezvoltate, exista un program diferit, mai lung, de invatamant fata de cel romanesc, despre care nu imi dau seama daca este bun sau nu, adica daca le prieste copiilor si nu ii oboseste prea mult.

Inca de la clasele primare, scoala incepe in jurul orei 8.30 si dureaza pana la 15.30, cu pauze de 10-15 minute la fiecare 45-50 minute si cu o pauza mai mare de masa la pranz, de 1 ora.
De asemenea, vacanta de vara este mai scurta, de 6 saptamani sau maxim 8 saptamani.
In unele tari, scoala incepe obligatoriu la 5 ani (UK, Olanda). Este mai mult sub forma de joaca, nu se dau teme in primii ani de studiu. Totusi programul este acelasi: 8.30-15.30.

Ma intreb daca toate aceste aspecte enumerate in paragraful de mai sus nu ii obosesc pe copii.
Mai au timp copiii sa simta ca au o copilarie? Nu sunt smulsi prea devreme si pentru prea multe ore din sanul familiei? Poate ca nu toti parintii lucreaza full time, poate ca macar unul dintre ei ar reusi sa lucreze mai putin, tocmai pentru a petrece mai mult timp cu copiii.

Ce parere ai? Este normal sau este exagerat acest program de studiu (scoala de la 5 ani, program 8.30-15.30, vacanta de 6 saptamani)? Ma gandesc la ce este mai bine pentru un copil, nu doar din punct de vedere intelectual, ci si emotional.
Care ti se pare raul mai mic? Invatamantul romanesc sau invatamantul occidental dupa programul descris mai sus?

Toate cele bune.

După 1989 sistemul de învăţământ românesc este într-un continuu proces de reorganizare, Legea Educaţiei a suferit peste 60 de modificări în 25 de ani iar şcoala e captivă în predarea generalităţilor, după principul - elevul trebuie să audă de toate! Un princiul contrazis de viaţa de zi cu zi, unde economia de piaţă are nevoie de oameni specializaţi.
Elevii stau în bănci ore în şir şi învaţă pe de rost definiţii, formule şi alte lucruri pe care nu vor şti apoi să le folosească niciodată. Mai copiază la un test, cei care ştiu să citească, mai beneficiază de indulgenţa profesorilor şi trec clasa, an după an. Sunt analfabeţii funcţionali, al căror număr tot creşte.
În momentul de faţă procentul elevilor care ţin de analfabetism funcţional a ajuns la 42%, adică sunt elevi care nu sunt capabili să facă raţionamente elementare, nu ştiu să folosească operaţiile matematice elementare când se confruntă cu o situaţie din viaţa de zi cu zi.

România este ţara cu cei mai mulţi analfabeţi din Europa.

Aproape 50% dintre elevii români au acasă mai puţin de zece cărţi şi cam acelaşi procent dintre adolescenţii de 15 ani citesc sau scriu cu dificultate.

Despre sistemul de învăţământ occidental ar fi bine să ne abţinem.
Universitatea Oxford, de exemplu, s-a înfiinţat prin secolul 11, în anul 1167 pe timpul regelui Henric al II-lea!
Când studenţi de la Stanford, Sorbona sau Harvard se vor transfera în Grozăveşti, putem să mai dezbatem acest subiect, până atunci să mai asteptam...