Am mai scris despre acest subiect si am sa-l rescriu pentru tine. Sper sa-ti placa istoria acestui subiect. Vorbim mereu de gasirea jumatatii, sau a partenereului predestinat.Acest concept al jumatatii cautate se regaseste intr-o legenda foarte veche, pornind de la ceea ce spunea Platon ca demult, inainte de aparitia omului, pe pamant existau fiinte superioare care imbinau in acelasi trup un barbat si o femeie. Astfel, aceste trupuri erau foarte puternice, infruntand orice obstacol, avand suprematie in cer si pe pamant. Vazand asta, zeii au hotarat sa desparta barbatul de femeie, dand nastere unei fiinte noi, mai slaba decat aceste creaturi. Asa a aparut omul... Din acel moment jumatatile care au luat nastere in urma separarii se cauta permanent pentru a redevenii ceea ce au fost odata: o fiinta superioara care poate infrunta orice obstacol in viata). Aceasta expresie a intrat in vocabularul curent (el/ea este jumatatea mea). Dar este imposibil sa existe un barbat predestinat fiecarei femei.
Privind in ansamblu, trebuie sa pornim de la realitate si sa ne incredem in darurile Domnului:IUBIRE, CONSTIINTA, RATIUNE!
Predestinarea nu exista, ci alegerea fiecaruia in care ne asumam responsabilitatea, intre parametrii stabiliti de Biblie (nu va injugati la un jug nepotrivit).
Dumnezeu, ca un tata bun si iubitor, nu ne obliga ce sa facem cu viata noastra, ci doar ne indruma prin invatatura din Cuvantul Sfant. Dumnezeu se poate implica in gasirea unui partener, daca Il rugam, insa alegerea finala ne apartine.
De multe ori, predestinarea seamana cu dragostea la prima vedere... dar de multe ori s-a adeverit a fi un esec!
Ne vorbise intr-o zi o profesoara la scoala despre o veche legenda care zicea ca inainte oamenii erau uniti, barbati si femeie. si un zeu rau (sau ceva de genu') era gelos pe ei si i-a separat si i-a impartit in colturile lumii. De atunci se spune ca ne cautam "sufletul pereche". Da, cred ca fiecare isi va gasi sufletul pereche, e nevoie doar de rabdare, visare si speranta.
Eu cred teoria lui Platon : la inceput oamenii au fost constituiti din 4 miini, 4 picioare si un cap cu doua fete. Zeus i-a taiat in doua si i-a condamnat sa-si petreaca viata incercand sa-si gaseasca jumatatea. Eu am castigat la loto : mi-am gasit-o. In rest, sunt prea pudica sa va dau detalii…
Imi place cautarea, e extraordinar sa existe! Cautarea e esenta! Daca as fi iubita, s-ar incheia cautarea mea? Nu cred!
Exista oameni care si pentru o clipa reusesc sa impartaseasca o vibratie la unison, exista un om-barbat si un om-femeie care simt intr-un anume moment o fascinatie reciproca, insa de cele mai multe ori acest mister nu reuseste sa-si coboare valul in realitate, iar pentru cei doi iubirea nu sta sub auspicii favorabile sau nu are aprobiul public. Si atunci se despart... dar liantul creat intre cei doi va continua sa existe doar pentru a nu se pierde iluzia si credinta unei iubiri implinite.
Exista suflete-pereche, indragostiti care habar n-au unul de celalalt si, care din motive precum siguranta, comoditatea, teama, orgoliul nu reusesc sa dea ascultare acelei oranduiri stravechi - un destin comun.
Si chiar daca locul iubirii autentice pare in abstract si aparent nu avem ce-i face, poate ca uneori trebuie sa ne concentram asupra ei si sa o chemam inspre noi.
Nu cred ca exista. Cred ca oamenii au intre 10-100 de puncte (sa zicem) si cei care sunt cat mai apropiati ca puncte (aici ar putea intra forta interioara, inteligenta emotionala, intelectuala, fizic, etc) sunt comparabili si ajung sa se inteleaga bine. Daca cineva ajuge sa fie cu cineva cu punctaj mult superior sa zice, e complexat si apar probleme. Eu inclin sa cred ca asta cu sufletul pereche este o inventie pentru ca in lipsa valabilitatii date de luarea lui Dumnezeu ca garant, cineva sa ramana cu altcineva impreuna, doar pentru ca ar fi suflet pereche. Sau sa justifice despartirea de sot/sotie, o relatie in care n-a mai investit, ca uite, si-a gasit de fapt sufletul pereche.