Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Doar terapie.
Însă uneori e mai bine sa ai un părinte absent decât unul care te abuzează.
Eu am fost la mijloc(am avut o perioada când a existat în viața mea și o perioada in care a absentat)și îți zic că da,m-a afectat puțin,in sensul că nu prea am avut un model masculin care sa ajute sa ma dezvolt armonios, dar pe de-o alta parte, a fost mai bine că nu au mai fost abuzuri, certuri și m-a ajutat sa înțeleg de ce e mai bine sa fie absent, decât prezent, iar până în momentul de față pot spune că sunt chiar binișor.
In general se cauta un alt model masculin in familie -bunic, unchi, poate chiar un frate sau un var mai mare. Daca nu atunci se cauta in cercul social extins: un profesor sau antrenor, un vecin, prieten de familie. Mama trebuie sa medieze si monitorizeze aceste interactiuni, mai ales daca are o fata fiindca in astfel de situatii copilul poate sa devina influentabil si vulnerabil.
Răspunde 
100% terapie. Acolo poți explora și înțelege mai bine impactul absenței tatălui.
Înțelegerea și acceptarea sentimentelor legate de absența tatălui.
Dezvoltarea relațiilor sănătoase: familie, prieteni, parteneri.
Dezvoltare personală
Căutarea unor modele pozitive
Consolidarea propriilor capacități parentale: Un părinte afectuos și prezent poate contribui la întreruperea ciclului de absență parentală.
Intre un Tată absent și unul care te-ar fi bătut și abuzat. Pe care-l preferi?
Nu ai cum sa compari tipurile de dureri! Super gresit sa faci asta.
De ce? Da-mi două argumente pentru care nu poți copara traiul sub un acopeiș in care ești abuzat și unul in care ești lăsat liber si neabuzat?
1. Natura diferită a suferinței: Nu poți compara direct suferința emoțională a absenței tatălui cu cea fizică a abuzului. Ambele provoacă dureri, dar manifestarea lor este diferită și afectează individul în moduri distincte.
2. Impactul asupra relațiilor și dezvoltării: Fie că este vorba despre absența unui tată sau despre unul abuziv, ambele experiențe pot afecta negativ dezvoltarea și relațiile individului. Absența poate lăsa urme emoționale profunde, în timp ce abuzul poate influența încrederea în sine și relațiile interpersonale. Compararea devine dificilă datorită naturii unice a impactului lor!
Să ai un tată abuziv este de nedescris, însă, nu este totul roz în viața persoanei care nu a avut un tată. Nu e de arătat cu degetul și de a face persoanele să se simtă prost pentru ceea ce simt.
Sunt de acord cu argumentele tale. Insă in cazul de mai sus NIMIC nu mai poate fi schimbat.
Atunci e mult bine să vezi că se putea și mai rău, Că de fapt situația ta nu-i așa nasoală și cu puțină tărie și gănduri potrivite. O acepți și inveți să-ți trăieșțti viata mai departe.
Apropo. Am un prieten foarte bun căruia i-a fost amputat piciorul drept. După cătiva ani de chinuială in care nu l-am auzit nici măcar o dată să se plăngă, acum a ajuns să alegre cu proteza pe picior.
Dacă mă intrebi pe mine ce prefer intre a crește fără Tată sau a trăii fără un picior. Fu ck it. Aleg prima variantă!
ps. Cu toții ducem o luptă in viață. Iar lupta intrebătorului de mai sus. Este să invețe să acepte lucrurile care nu țin de el și pe care nu le poate schimba.
Ințeleg ideea de copil indurerat. Intr-un fel sau altul, cu toții am fost indureați. Insă nu vrei să rămănă așa. Și de aceea este important să-i arăți că există și mai rău.
Viața merită și viața trebuie trăită așa cum este. Sau așa cum ne-am face-o NOI bună și mai frumoasă.
Ci nu CUM AR FI TREBUIT să ne-o facă părinții noștri.
Toti avem traume, absolut orice persoana, indiferent de cat de afectuosi au fost parintii. Vrea sa ramana cumva? A intrebat cum isi poate umple golul. Vrea sa evolueze. Daca subliniezi ca se putea si mai rau intr-o situatie, nu ajuti prea tare persoana in cauza. Se poate si mai rau, dar si mai bine, intotdeauna
De acord cu tine. Si eu imi doresc ca copilul să fie bine!
Poate că metoda care pe mine m-a ajutat. la el nu funcționează.
Eu doar am incercat
Nu poti schimba nimic cand vine vorba de traume! Nu, nu e vorba de,, e ok, se putea si mai rau'' 
E vorba de sentimente, de un copil indurerat si de multe altele. Campionii nu sunt cei care nu se,, plang''. Nimeni nu-ti da vreo medalie ca nu te plangi.
Cum au spus alti useri: o alta persoana de sex masculin mai in varsta sau terapie tot cu o persoana de sex masculin. Ai putea sa vorbesti si cu un preot frecvent. Da, spun preot deoarece preotul cam asta face--indrumeaza oamenii si ii ajuta sufleteste.
Multi copii dupa ce devin adolescenti sau adulti, incearca sa umple golul acesta prin comportament toxic si relatii toxice. Se pot baga in relatii cu persoane mult mai in varsta sau pot intra in hoe phase.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
