Cum as putea reabilita o relație de prietenie dacă acea persoana nu dorește sa mi spună motivul pentru care am ajuns sa ne distanțăm?
>-Menționez faptul ca nu i am făcut absolut nicio greșeală, chiar mi am și cerut scuze pe nimic.

Deseori, prieteniile se destrama chiar si fara vreun motiv reprosabil cuiva.
Cauza poate fi ocupatia, timpul liber mai putin, distantare geografica, etc.

Si noi ne schimbam de-a lungul vietii (aproximativ in perioade de 6-8 ani) si intalnim oameni noi cu care ne simtim mai aproape, cei vechi raman mai departati.

Asa slab/a esti? Eu uneori nu imi cer scuze nici cand gresesc.
Nu ca nu vreau,dar unii nu stiu sa aprecieze asta si le cresc coarne.
Tu iti mai ceri scuze si pentru ce nu ai facut,foarte tare.
Viata ta depinde cumva de acea persoana sau se invarte in jurul ei?
Eu in locul tau nici nu ma oboseam sa-mi cer scuze si nici nu mai interactionam cu persoana in cauza, poate doar salut si atat.
Prea multe impresi, probabil alimentate de disperarea ta.
Eu zic sa iti vezi de drum, mai ales ca zici ca nu ai gresit cu nimic.
Daca are nevoie de tine, te va cauta!

Poate asa a considerat el/ea ca asa e mai bine, trebuie sa respecti decizia fiecaruia, poti vorbi cu respectiva persoana ca sa afli de ce a ales asta si asta e

Numai printr-o discuție real sinceră și deschisă între cei doi parteneri, care trebuie inițiată de cel care dorește într-adevăr să nu renunțe la ea!
Dar această "răcire" relațională, ar putea fi și preludiul dorinței unei rupturi, din partea unui partener, care nu are suficient curaj sau caracter, de a spune lucrurilor pe nume.
În viață, nu este bine să te cramponezi cu forța de o persoană care nu te mai dorește, mai devreme sau mai târziu, sentimentele reale vor deveni extrem de vizibile, jenante, supărătoare și dureroase.
Inteligentul, sfătosul și bătrânul țăran român, are o vorbă celebră: "dragoste cu sâla nu se poate"!

O data am făcut eu asta, din cauza presiunilor din jur. Mere era cineva că sa bage ceva.
M-am distantat de o prietenie foarte frumoasa timp de 2 luni. Primele zile îmi tot lasă mesaje, mă tot suna, apoi a ținut distanta cu mine. Cand mă vedea cam o data pe săptămână, ma saluta, zâmbea dar atât că și eu încă mă arătăm rece, deși nu făcuse nimic. E drept că nici nu știam ce vreau, aveam 16 ani. Dupa câteva zile parca nu îmi plăcea că nu mai îmi trimite nici un mesaj, dar nici nu ii scriam eu. Abia după 2 luni l-am sunat cu un pretext, sa il întreb ceva... Și era surprins că l-am sunat și mi-a zis că se bucură că l-am sunat ca am mai vorbit și altceva, cum mai suntem...
După câteva zile când ne-an văzut iar ocazional, l-am întrebat fratele meu daca vine cu noi seara pe plaja că mergeam cu mai mulți prieteni și așa am început să vorbim de una ălta, iar zilele următoare ne tot scriam mesaje. De atunci totul a inceput frumos, pentru ca am învățat cum e fara atenția lui . Poți să păstrezi și tu o ușoară distanțare. Sa ii spui când are nevoie de tine, vei fi acolo. In rest, fii in preajma altor persoane. Lasă să simtă putina răceală si din partea ta, dar lasă si puțină căldură. In scurt timp vă veți da seama amândoi ce merită și ce nu.