Cum ați cataloga acele persoane care se simt bine în compania unei singure persoane dar se simt incomod în compania mai multora atunci când sunt într-un colectiv sau grup de prieteni?
Eu sunt astfel. Sunt introvetită, secretoasă și am puțini prieteni. Când stau de vorbă cu unul dintre ei și dacă apare un altul, nu mă simt confortabil și mă obosește să conversez cu mai mulți deodată.
Ordonare:
După relevanţă
RăspundePentru ca este in instinctul nostru, altfel ar fi haos. De ce cataloghezi intr-o biblioteca fiecare carte? De ce caine, vaca, porc, si nu doar animale sau fiinte?
Răspunde 
Ai putina anxietate sociala, asa mi se intampla si mie cu oameni noi, am asa putina rusine, am impresia ca au impresie proasta de mine, dar in f scurt timp, ma obisnuiesc si ma simt in largul meu cu toti.
Se numeste anxietate sociala omule si multi o avem.Plus ca nu se manifesta cum spui tu, ci pur si simplu devine tacuta si rușinoasă, nu se inhoalba la tine ca o psihopata.
GRESIT
Timiditatea si introvertismul sunt trasaturi de caracter si pot exista independent una de alta.
Eu nu sunt timid, dar sunt introvertit.
Anxietatea sociala e o tulburare psihica. Nu, nu o aveti multi. Majoritatea oamenilor habar nu au ca unii ametesc si cad din picioare pe strada sau se simt foarte stresati in contexte sociale. Pe ea o oboseste interactiunea pentru ca e introvertita. Anxietatea are alte simptome, mai grave. Secretosenia tine tot de caracter.
Se holbeaza ca o psihopata daca ii citesti restul intrebarilor
Intreaba numai despre ce spune mersul cuiva despre personalitatea lui, ce spune culoarea parului despre personalitate, ce spune felul in care respira cineva despre personalitatea lui si o tine asa la nesfarsit.
Are o obsesie sa studieze fiecare cm din corpul cuiva.
Tu te simti bine, ca persoana cu anxietate sociala, sa stii ca psihopata asta iti numara fiecare alunita de pe corp ca sa intrebe pe TPU ce spune numarul de alunite de pe tine despre personalitatea ta?
A sters intrebarea de aia nu stiti despre cine e vorba
Stiu despre cine e vorba, dar oameni mai pun intrebari aici si din plictiseala despre lucuri pur si simplu.
Eu am anxietate sociala si nu sunt bolnavă psihic, cel puțin așa mi-a spus medicul, dar poate tu stii mai bine.Lucurile de genul se dezvolta in timp sau au anumite cauze, la mine una e din copilărie.Am batut holurile spitalelor suficient cu stari de rau fara sa se stie pe atunci de asa ceva pana am aflat ce am.Chiar dacă tu poate sau altii spuneti ca e doar din capul tau,din cauza anxietatii chiar ai stari de rau si chiar poti sa iti nenorocesti stomacul sau ma rog,anumite chestii din organism stand asa, la fel ca si cu stresul (exemplu este alopecia pe care poti sa o faci pe baza de stres).
La anxietate si atacuri de panica nu exista tratament medicamentos decat tranchilizante sa le spun asa, usoare ce te fac efectiv sa dormi ca sa nu te mai agiti si
sa te imbolnavesti si de stres, dar nu sa te vindeci.
Un om cu anxietate e un om normal,doar ca ii sunt putin mai puternice emotiile decat unui alt om ce nu are anxietate. Si da,cu anxietate sociala nu te simti bine in public, la gramada si nu te poti atasa de oameni, nu poti avea prieteni multi si chiar te simti incomod cand stai cu cineva si intre timp apar altii oamini straini sau cu care nu prea ai tangenta.
Si eu la randul meu fiind anxioasa analizez oameni, fac asta si pentru ca nu ma implic in subiecte ci le privesc din exterior, dar și pentru faptul că am nevoie sa ma acomodeze cu omul ala, sa il citesc si cunosc din mare ca sa pot sa ajunga la o conversație cu el.
Cum sa nu fie tulburare psihica? De ce la ce porneste? De la ficat? De la psihic! Anxietate are orice om dar cand ajungi sa iti fie rau pe strada si sa ai dificultati din cauza ei zilnic nu mai e ceva normal. Anxietatea se amelioreaza doar la psiholog
Nu e genul ala de tulburare psihică/nebunie cum s-ar zice.Sunt doar emoții mult mai puternice decât e normal.
Psihologul nu are ce sa iti faca, psihiatru iti da doar "tanchilizante". Vindecarea tine foarte mult de tine însuți si poate sa zic si de psihoterapie, dar in rest nu te vindeca nimic.Eu una am de pe la grădiniță si acum am 26 de ani si tot cu ea sunt.Cand am fost la medic singura chestie pe care mi-a spus-o a fost "anxietate" si ceva de genul sa ma astept sa mai am stari de rau in anumite situatii.Prima oară când am consultat un medic eram pe clasa 1, iar el stiind despre ce e vorba a încercat cu mine efectul placebo.Imi tot era rau si ma durea burta, iar el stiind ca nu rezolv nimic daca iau medicamente ma păcălit sa zic asa.Mi-a zis ca atunci cand ma mai doare burta sa pun o mână dreapta pe partea de jos a burti, cu degetul mare fix sub buric, iar mana stanga mai sus cu degetul mic deasupra de buric.Iti dai seama ca nu ma vindeca lucrul asta, dar era o metodă prin care pe mine ca si copil ma pacalea ca sa mai reduc din stările de rau.Bine,ori cum o data cu varsta a apărut si tremurarul,senzatia de febra,tensiune crescută, vomă, agitație, chiar si palpitatii.Dar macar ala a încercat ceva, spre deosebire de medicul de familie ce ma indopat cu ibuprofene si ma trimitea sa ma operez de apendicită.
Cred ca esti in negare, tu efectiv imi zici cat de anormal te comporti pe strada si imi spui ca nu ai o tulburare psihica. Mergi la un medic serios si pana atunci nu mai defila cu stampila de anxietate sociala ca e un diagnostic grav.
Nu sunt in negare si nu, nu am o problema cu mersul pe strada.
Sufăr de anxietate generala si sociala, nu e o chestie cu care sa te lauzi dar nici nebun nu esti ca sa înțelegi.Eu spun lucrurile astea in general pentru ca nu vreau sa le ascund.In decursul anilor am fost considerată aroganta si cu figuri, sau leneșă etc pentru ca păstrăm distanță față de anumite situatii in care nu ma simteam confortabil si atunci am hotarat sa spun problema mea pentru a nu mi se pune o eticheta greșită. Plus ca o data ce recunoști si constientizezi ca ai o problema esti cu un pas mai aproape de vindecare.Ca sa nu mai spun de faptul că o data ce realizezi ce ai poti sa înveți să controlezi anumite stări.
Eu am descoperit ca am anxietate sociala la școală cand trebuia sa ma scoate la tabla in fata clasei spre exemplu. Aveam o stare de disconfort si de rau exact ca si cum ai avea tu cand ti-ar fi rusine stiind ca esti bata si se va rade de tine.Iar mai târziu cu locurile de munca.Eu doar atunci am stările alea, în general pot sa merg pe strada intre oameni fara probleme.Nu ma deranjează sa fie persoana in jurul meu atat timp cat nu ma implica in chestii.
Iar cu anxietatea generală sunt la fel ca si un om perfectionista ce vrea sa fie toate cum trebuie.Adica imi fac griji pentru ziua de azi, de maine, pentru lucuri banale dar sunt si oameni fara anxietate ce mai faca asta.
Medicul nu are ce sa imi faca.Am fost de N ori ci gândul că am ceva probleme gastrice până sa aflu de ce sufăr si nu imi făceau nimic.Doar daca insista de câteva ori si areti disperat iti da niște pastile ce te adorm ca sa scape de tine. Iubitul meu a patit-o cu atacurile de panica, la umflat cu pastile până a trebuit să îl răsucească altii in pat si tot degeaba.
Nu este o problema! Asa sunt și eu. Și eu sunt introvertita, secretoasa iar prieteni nu am, ci doar amici /cunoștințe. O prietenie adevărată se leagă destul de greu. Iar prietenii în ziua de azi sunt primii care te trădează, chiar nu am nevoie de asa ceva. Nu îmi este prea greu sa comunic. Cu timpul am ajuns la anumite concluzii și la indiferență. Nu îmi pasă dacă oamenii sunt de acord cu mine, nu-mi pasă ce cred despre mine dacă spun anumite lucruri. În general sunt mai "tranșanta" și spun lucrurilor pe nume, iar asta de multe ori deranjează. Spre surprinderea mea, în ultima perioada mi s-a spus des ca sunt o companie plăcută 
. Ce-i drept, nu sunt vreo vorbăreata, dar uneori ai nevoie de persoane mai tăcute în jurul tău. Asa ca, nu îți face griji. Nu este nimic greșit la tine!
Prea sensibilă, 
timidă și pretențioasă și cu mofturi. 
Nu poți avea doar un prieten. Trăim într-un mediu social, în colectiv și trebuie să manifestăm solidaritate.
Cât de introvertită ești, tot trebuie să te simți bine și în compania altor oameni. Funda?
La ce te ajuta niște funde? De ce nu cauți sa obții mai bine un răspuns apreciat de editori dar nici ala nu folosește la nimic.
Total de acord.
Nu știu dacă ești roman sau țigan, dar ce înseamnă în limba țigănească Itala? Cumva uite-l?
Gen, uite-l asta e!?
Io nu știu ce tot zici tu acolo.
"Itala" e un cuvânt în limba țigănească, iar eu vreau sa aflu ce înseamnă. Mersi oricum
Ești roman de aia nu înțelegi, dacă erai rrom îți dădeai seama
O persoana nesigura pe ea, anxioasa.
O persoana cu probleme psihologice, dar nu e exclus sa aibă și probleme psihice sau o tulburare serioasa.
Ar trebui sa înțelegi ca exista fel și fel de persoane cu personalități diferite. poate ca tu ești o fire extrovertita și îți place să comunici și sa iti faci prieteni. ei bine nu toți sunt asa, și nu e nimic în neregula sau ieșit din comun sa fii introvertit.
nu cred ca are vreo legătură înțelegerea comportamentului uman cu ce problema are persoana care a postat. pur și simplu prefera un grup foarte restrâns de persoane pe langa care sa petreacă timpul. poate are anxietate, sau probleme cu încrederea de sine sau în ceilalți. nu a dat prea multe detalii, deci nu ar trebui sa judecam asa. sunt de acord ca e importanta comunicarea, însă consider ca felul în care ai transmis acest mesaj nu e unul prea bun, puteai adopta alta exprimare! lasa impresia ca iti lipsește empatia. toate cele bune!
Personalitatea ei e asemanatoare cu a mea. Nu asta critic ci faptul ca pune intrebari cretine in general. Unele mesaje trebuie transmise direct ca altfel trec neobservate.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
