Cum ati reactiona in cazul in care ati afla ca :
Fiica voastra de 16 ani e insarcinata.

Cami, ma pui pe ganduri.

Greu de sp care este reactia. VB din prisma unei persoane mai in virsta sau a unei mame. daca nu vb cu fata atunci cind trebuia atunci suporti consecintele tu si ea dar e bine sa nu se as aici pentru ca un copil e dar de la dumnezeu dar nu se creste cu aer acest copil si daca nu are nici tata responsabil..., In concluzie,,, este o catastrofa la momentele actuale .si nu as dori sa fiu in pielea nimANUI

As vorbi cu ea. As fi calma.as intreba-o cum s-a intamplat si apoi as merge la medic sa vad daca este vreo problema cu copilasul.As pune-o sa pastreze copilul si as avea eu grija de el

@wazgalycy, normal ca nu s-a protejat, de vreme ce a ramas insarcinata...

@Flav, nu, nu in niciun caz

Daca iti educi copilul bine, nu cred ca se poate intampla asa ceva. O inveti despre sexualitate si ii spui cum ar trebui sa se protejeze. Dar daca ar fi insarcinata as vorbi cu ea, sa termine liceul si apoi sa il creasca ea. Daca a vrut sa faca sex, trebuie sa fii si responsabil, nu doar sa te distrezi si atat. Si l-as lua la rost pe individul care a lasat-o insarcinata, daca nu ar recunoaste i-as face viata mizerabila pentru ca si-a batut joc de fiica mea. Nu stiu de ce as fi in stare sa ii fac acelui baiat, in cazul in care are o atitudine de smecher si nu recunoaste...

O zi buna!

Daniel.

Personal, mi-as reprosa ca nu am educat-o destul de bine ca sa inteleaga ce inseamna "prietenia" cu un baiat si care sunt limitele ei, cum sa-si aleaga prietenul ca sa nu profite de naivitatea ei... Dar in final, nu as lasa-o de izbeliste, cu conditia sa nu se mai intample, sa-si termine scoala si sa aiba o cariera frumoasa pentru ea si copil.

As sustine-o...as face tot pentru ai fii bine...si as indruma-o sa isi pastreze copilul si sa il poarte ca pe un dar de la Dumnezeu

Pai de ce a ajuns fata mea sa fie gravida la 16 ani? Pentru ca nu am avut grija ca sa stie foarte bine ce inseamna contraceptia si cum sa evite o sarcina nedorita, iar apoi as sfatui-o sa faca un avort pentru ca nu este capabila sa creasca un copil daca nu este capabila sa se protejeze singura

In nici un caz nu as reactiona vulgar sau violent. As fi alaturi de ea...in primul rand pentru ca si ea ar fi disperata si destul s'ar mustra singura, n'ar mai avea nevoie si de mine pe capul ei...mai greu cu tatal...desi am doar 17 ani, nu pot sa ma pun in totalitate in pielea unui parinte, cred ca inteleg destul de bine riscurile si consecintele acestui fapt. Evident as incerca sa vorbesc cu tatal ei si l'as face sa inteleaga, iar apoi... e greu sa iau o decizie daca sa'l pastreze sau nu. nu vad neaparat avortul ca pe'o solutie. dar avand in vedere ca ea ar avea doar 16 ani ar fi un dezastru sa nasca si un copil... nu e capabila sa'l creasca... ar mai fi si rusinea. Pentru mine, la o adica, n'ar fi greu sa il cresc ca pe copilul meu dar, psihic, fata mea n'ar accepta...intervine instinctul matern apoi. Ar fi cu siguranta o decizie grea...si cred ca pana la urma. avortul ar fi cea mai ideala solutie. E ea insasi un copil...ca sa nasca alt copil.

As incerca sa fac tot posibilul sa fie bine.Nu as lasa-o sa faca avort! Ea trebuie sa decida daca are de gand sa pastreze copilul (desi cred ca nu ar fi prea bine)sau daca o sa-l dea unei case de adoptii.

Ioanapisi03, iti respect parerea, dar avortul este o crima...In caz ca sanatatea ei nu este in pericol, i-as permite sa pastreze copilul... Apoi as intreba-o :Cu cine?: e ce?: :Cand?: :Si unde?:... Apoi as icnerca sa o sustin, pentru a nu face vreo prostie (cum ar fi sa se sinucida)... Oricum ar fi, copiii sunt ai nostri si mereu ii vom sustine!

Ca mama a unei fiice de 16 ani, adolescenta fiind, as incerca sa o sustin cu toate ca afland aceasta veste, pe neasteptate te face sa iti pierzi controlul si sa iti gasesti tu singura o vina. E posibil sa te intrebi : "Doamne cu ce am gresit?", dar cu siguranta, iubindu-ti fiica ai sustine-o din toate punctele de vedere. Sunt convinsa ca nici o mama nu si-ar dori ca fiica ei sa ramana insarcinata la o varsta la care e inca copil. Sincera sa fiu, din punctul meu de vedere, un copil de 16 ani nu este pregatita sa devina mama. Fiind inca la varsta adolescentei, probabil nu isi da seama de urmarile grave a nasterii unui copil dar indata ce infrunta situatia isi va da seama de greseala enorma pe care a comis-o. Atentie mamelor, vorbiti cu ficele voastre. Comunicarea ajuta enorm. In familia mea, mereu mi s-a vb deschis, ceea ce astazi m-a facut o persoana cu un caracter puternic, si cu capul pe umeri,.

Eu sunt mama. Si cu toata sinceritatea va spun ca, in cazul acesta ar avea toata sustinerea mea atat material cat si moral.De ce? Viitorul copil, nu este de vina cu nimic, daca a fost conceput.Nimic in aceasta lume nu ma indreptateste pe mine ca mama, a copilului care face copil, sa iau decizia rautacioasa de-a o trimite la chiuretaj.Cum se spune, o lingura de supa si pentru acel pui de om se gaseste. Iar mama dupa ce naste, daca are suportul moral din partea mea si cel financiar, poate linistita sa-si continue scoala si chiar sa devina un om mai bun in tot cea ce face.Si ma mai gandesc la un lucru. Poate micutul a fost trimis cu un scop in aceasta lume, cine stie?

Poy... i-as da bauni sa avorteze!

In prima faza.cred ca as ramane fara cuvinte. dupa aia ii tin o morala de aia de vreo juma de ora.ca sa fie constienta de ce s a intamplat si dupa aia o sustin si o ajut sa duca sarcina la bun sfarsit.si sa pastreze copilul

As sustine-o indiferent ce decizie ia in privinta pastrarii sarcinii. As inconjura-o cu toata iubirea si intelegerea de care sunt in stare. Daca ar pastra sarcina, m-as bucura ca sunt bunic. Daca nu, m-as bucura ca inca mai are timp sa isi traiasca adolescenta, sa invete, sa citeasca, fiind convins ca va fi o mama buna atunci cand ii va veni vremea, cand va fi pregatita pentru asta.

Ce n-as face: nu i-as reprosa nimic, nici macar cu o privire. Nu i-as cere nici sa pastreze sarcina, nici sa faca avort, as lasa-o sa decida singura, cu tot suportul meu moral. Nu as condamna-o. Nu i-as tine teorii despre necesitatea protectiei. Nu as ridica vocea la ea.

Asta spun acum, la rece, dar daca mi s-ar intampla cu adevarat, nu stiu in ce masura as reusi sa fac tot ce mi-am propus mai sus. Sper ca in masura cat mai mare.

As vorbi cu ea, as merge la medic si daca nu este niciun pericol pentru sanatatea ei sau a copilului i-as cere sa pastreze copilul si apoi l-as creste eu. Nu ar nici prima nici ultima care ar ramane insarcinata la o varsta frageda. Si nici sa o bat sau mai stiu eu ce sa-i fac, s-o pun sa faca avort atat timp cat eu am fost iresponsabila si nu am avut grija sa foloseasca metode contraceptive.

Matusa mea a nascut un copil (verisoarul meu)la 16 ani. Ea are acum 19 si anascul al 2-lea copil...Am fost bucuroasa si la primul, si laal 2-lea... Daca asi afla asa ceva si de copila mea as fi bucuroasa...Asi invata-o asi ajuta-o laorice, i-asi da sfaturi si asi fi mandra ca voi fi bunica.

Pai, din moment ce avortul e o crima, ce as putea face decat sa o sustin?(cu toate ca nu mi-ar conveni situatia). Stii, tu... daca esti mama, esti si prietena. Asa ca, daca as afla asta, as sfatui-o sa pastreze copilul, dar nu inainte de a-mi prezenta tatal copilului. Trebuie sa-si asume responsabilitatea, din moment ce a lasat-o bortzoasa, nu?

Este gravida ca s-a culcat cu un baiat si era la o petrecere si era bat si ea si el dar la 16 ani ma surpinde

As rugao sa faca avort pentru ca ar fi fost prea tanara pentru un copil.Si in primul rand si-ar pierde tineretea si e pacat.

Poi pentru inceput
nu e bine sa incepeti sa tipati la ea
sa o luati usor cu niste intrebari
ex:cu cine? cand? s-a protejat?
vrea sa vb despre asta?
ati aflat de la e sau de la alt cineva?

Cami ai dreptate
ce vita sunt
m'au luat mainile pe din'ainte

Pai daca avea doar unu mai bagam eu inca unu cu puulaa

As vorbi cu ea, apoi i-as spune sa NU faca avort, ci sa dea copilul la o casa de copii.

Fiica mea n`ar avea cum sa ramana insarcinata, decat in urma unui Doamne Fereste, viol! Daca ar fi asa am pastra copilul, pentru ca el nu are nici o vina...Ar renunta la scoala un an, pana ar naste si s`ar recupera, apoi eu l`as creste ca pe copilul meu, respectiv surioasa/fratiorul ei.Si ea ar merge mai departe cu studiile.As fi alaturi de ea mereu ca sa poata sa treaca peste asa ceva!

Totusi...Doamne Fereste...inca o data!

As pregati camera copilului si as face totul ca ea sa isi continue studiile, sa-si faca un viitor si sa fie si alaturi de copil. Il vom creste impreuna, dar prioritatea ei va fi scoala.

Cami, imi pare rau pentru dvs! Eu am 18 ani, nu am ramas niciodata insarcinata si nici nu imi doresc asta momentan.Nu as vrea sa imi imaginez ce ar fi in inima mamei daca s-ar intampla asa ceva.Probabil te simti neputincioasa in momentul asta si ai mustrari de constiinta, pentru faptul ca s-a ajuns aici.Totusi,eu zic sa iti sustii fata, pentru ca cu siguranta trece si ea printr-o perioada foarte grea.Incearca sa afli motivele pentru care s-a ajuns aici si incearca sa o faci sa inteleaga ca sexul nu e o joaca! Solutia cea mai buna cred ca ar fi sa faca avort, totusi aveti mare grija si cu asta, pentru ca nu e de joaca.Mai departe fi alaturi de ea si nu o condamna pentru greselile pe care le-a facut, ci incearca sa o ajuti sa le indrepte daca e posibil sau macar sa nu le mai repete si sa nu mai faca altele pe viitor! MULTA BAFTA!