Cum credeti ca este viata unui om fara prieteni?

Este normal sa nu ai prieteni la 21 de ani deci?

Sa zicem ca acel om nu are prieteni deoarece este prea timid.

Ce opinie aveti oare?

Cred ca este trist
noi ca oameni avem nevoie de interactiune sociala, implicit de prieteni
acuma nici multi, dar vorba aia putini si buni

Pf...ok. Am inteles. Esti prea timid. Dar asta nu inseamna ca esti izolat, exclus, ca nimeni nu te baga in seama si ca ai furat invizibilitatea de la supereroi. Nu.
Prietenii vin si pleaca. Si asta indiferent de varsta. Nu te ingrijora, este doar o perioada din viata, cauta si tu sa te apropii de ei, timiditatea nu este decat o piedica, o piedica pe care tu trebuie sa o depasesti... Poate ca esti negativist acum, dar o sa vezi ca peste ceva vreme vei fi inconjurat de o gramada de prieteni...

Pentru a se,, vindeca" de timiditate este bine sa mearga la niste cursuri de teatru.
Daca acel om nu isi gaseste cuvintele cand vorbeste cu cineva trebuie sa citeasca sau sa mearga la un psiholog(nu este nimic rau sa mergi la psiholog, in strainatate este ceva normal, toti oamenii o fac).

Daca este prea timid si nu are prieteni, desi vrea, dar nu poate sa ii faca din cauza timiditatii atunci nu este normal.
Dar daca nu are prieteni pentru ca nu simte nevoia, dar are relatii amicale la servicu/facultate/scoala, ii place sa iasa in oras, dar nu pune baza pe prietenie foarte mult, atunci este ok este alegerea lui. Iar daca asa se simte el ok, atunci cred ca este normal.

Imi pare rau pentru tine.

Nu e vina lui, lumea traieste in minciuna si prostie, omul fara prieteni care sta cuminte acasa da dovada de seriozitate si buna educatie.

Nici eu n-am prieteni si am momente in care ma simt bine si momente in care ma simt foarte prost.
Totu'-i relativ.

In ziua de azi e greu sa-ti gasesti prieteni adevarati.Dar daca mai esti si timid...
Trebuie sa iesi din scoarta sufletului, sa iesi in lume, sa comunici cat mai des.
Leacul care vindeca timiditatea este ca un om sa se afle in jurul persoanelor dragi...

Timiditatea se poate rezolva dar sensibilitatea nu.

Aşa că încearcă să-ţi trăieşti viaţa dincolo de limite.

Vei fii fericit.

Exista si oameni care o duc bine fara prieteni.Depinde si de ce fel de om este.
Nu zic ca ceva e normal sau anormal.E asa cum este si nu-i treaba mea.

Salut.

Asta nu înseamnă că lucrurile nu se pot schimba, nu-i aşa? Vezi aici câteva sfaturi care ne pot ajuta să clădim punţi spre persoane care ne pot deveni prieteni apropiaţi: http://www.jw.org/......-prieteni/

Sper că-ţi va prinde bine!

Pa!

Este deci necesar să-ţi faci prieteni buni , persoane care sa aiba aceleasi valori ca si tine...

Si pentru ca valorile in general nu sunt cautate de toti asa cum ar trebui, vei fi surprins ca nici nu vei putea gasi prea multi...

Este întotdeauna nevoie de ei (deşi se spune că în viaţă poţi avea doar unul sau doi prieteni cu adevărat buni, la bine şi la greu, mai mulţi de atât fiind un lucru foarte rar, depinzând de firea noastră). Iar daca pana acum nu ai pastrat o colaborare constanta cu cineva, este poate pentru ca tu ai o fire independenta. E bine, dar simti ca este loc si este nevoie si de prieteni, dar buni sa fie...

Prietenia pune la încercare o serie întreaga de valori interrelaţionale:
interesul faţă de binele real al celuilalt, interesul faţă de binele moral, faţă de sănătatea şi priorităţile reale ale celuilalt, sacrificarea aparenţelor pentru a pune pe primul plan sinceritatea în legătură cu defectele celuilalt pentru a-l susţine în corectarea lor, delicateţea, empatia, evirtarea refuzului direct (în privinţa lucrurilor de bun simţ care pot fi făcute spre binele celuilalt), petrecerea timpului împreună, cunoaşterea, confidenţialitatea, încrederea, etc...

Este necesar să fim deschişi, prietenoşi, pentru a ni-i face pe TOŢI cei din jurul nostru prieteni, pentru a ne face viaţa mai uşoară (chiar dacă nu toţi vor trece de-a lungul timpului "probele" prieteniei).

În ciuda tuturor deamăgirilor vieţii avem nevoie de a acorda mereu şi mereu şanse şi încredere (în limitele demnităţii şi ale socializării umane) celorlalţi pentru a ne întreţine astfel armonia şi propriul echilibru.