anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

Cum ii explic unei prietene că timpul trece, e irecuperabil și ar fi cazul să facă ceva cu viața ei? Fără să o jignesc...

În câteva luni împlinește 24 de ani. Facultatea nu a terminat-o, a zis că nu e de ea și că o scârbește domeniul și nu vrea să mai audă de el (contabilitate). Un an de zile nu a făcut nimic. Apoi a lucrat doua luni undeva, angajata pe pile, fără contract, vara trecuta. De atunci doar s-a apucat de un curs care costa o mie de euro, care mi se pare inutil și cred că ar fi putut să învețe de pe internet toate teoriile acelea gratis. Nici de asta nu pare incantată. Nu știu cum să o ajut sa-si găsească un drum în viață. Nu i-am zis niciodată nimic, nu am incercat să mă bag și să ii dau sfaturi ca să nu o descurajez, pentru că nu-mi dau seama ce e in mintea ei, daca e depresiva (nu pare), dar are 24 de ani și nu are experiență de muncă, nu are studii, toată ziua se plimbă și zice mereu că nu are bani (deși și-a cumpărat o mașină scumpă acum). Mama ei mereu îmi spune că speră să-și găsească de lucru, însă nu știu dacă ea știe că nici măcar nu-și caută...
O singură dată a avut inițiativa, când am tras eu și încă o prietena de ea, sa mergem sa ne punem CV-uri peste tot și atunci a venit cu noi și făcea figuri peste tot, strâmba din nas, de parcă nu erau de ea. Mă întreb ce crede ea că e de nasul ei... când ea nu știe să facă nimic și nu are niciun fel de experiență după 5 ani de la bacalaureat.

Nu înțeleg cum poate fi atât de calmă și nepăsătoare, pentru că eu mă zbat să strâng experiență și să-mi dezvolt skill-uri și să fiu independentă, și pe ea o doare in fund, se plimbă, se rasfață, nu are niciun stres. Între timp eu mă simt ultimul om dacă-mi ia mama o ciocolată...
Măcar de ar sta acasă și ar citi sau ar face ceva important pentru dezvoltarea ei personală. I-am recomandat cărți, pe moment a fost incantata de ele și le-a căutat, dar apoi le-a dat dracu.
Parcă ar fi inconștientă.

Nu o văd bine în viitor. Mai sunt persoane pe aici care erau așa pierdute și și-au revenit? Cum? Credeți că o să se descurce la un moment dat? Chestia e că timpul trece și tare mi-e că o sa regrete timpul asta pierdut...

12 răspunsuri:
| Adry05 a răspuns:

N-ai ce să-i faci până nu realizează singură în ce e. E foarte încăpățânată și cu oamenii ăștia nu rezolvi. O s-o vadă pe a ei și o să continue să te ignore.

| Mosotti a răspuns:

Sunt doua variante, una, e depresiva si deci nu o atrage nimic de la depresie, chiar daca ar fi atras-o in mod normal, asa ca atunci e explicabil, catile de dezvoltare cacao, nu au nici un efect. Pentru ca un om sanatos face de la sine ce faci si tu cu viata ta, daca se ajunge sa i se spuna ce ii zici tu ei, deja e clar ca nu este in regula cu ea. Sfatul meu e sa incerci sa o duci la un medic psihiatru, insa nu va merge ca va zice ca nu e cazul, si daca e asa, nu ai ce face, daca merge si medicu considera ca trebuie tratament, se va trata si va fi f bine. Dar in rest se distreaza? Are chef de distractie? Cum e tonusul? Ca daca da, nu e depresiva, si ajungem la varianta doi. Si anume ca nu a gasit ceva sa o motiveze, si de aia e pasiva asa. Ca daca gasea, automat se mobiliza, nu trebuia sa-i spui tu de 100 ori, ca si asa zici degeaba. S-ar putea sa o si enervezi tot insistand in prostie cu ce ii zici. Poate nu gaseste ceva bun pentru ea sa munceasca de dimineata pana seara pentru un salariu mediu, cine stie. Oamenii sunt diferiti, nu te compara cu ea "eu fac, ea nu face, cum naiba?". Tu ai un psihism, ea are altul, tu nu il poti intelege dar accepta-l, nu stii tu ce simte ea, ce e in sufletul ei, care-s mecanismele psihicului ei ca sa judeci ca de ce nu face ce zici tu. Las-o asa cum este, treaba ei cum se va descurca, ca oricum nu rezolvi ceva. Daca e varianta unu, am zis, se rezolva dar daca merge la medic. Asa ca acum stii despre ce e vorba, sper ca ai inteles, daca ai intrebari, pune.

| Emma30555 a răspuns:

Eu cred ca trebuie sa o accepți asa cum este ea dacă ii ești prietena. Nu toți oamenii pot fi la fel, iar ea are un suport din partea familiei deci nu rămâne pe drumuri. Se poate schimba dacă ea va dori asta și probabil ca ea e conștientă într un fel de situația ei dar atât poate, atât are voința și poate nu găsește drumul momentan dar e problema ei. E încă tânără și are timp. Cunosc oameni de genul și sunt bine, se descurca cumva ei, atât timp cât părinții ii ajuta, în plus la un moment dat ajung și ei sa muncească

anonim_4396
| anonim_4396 explică:

Încă ceva, cursul îl termina in octombrie și a zis că nu are rost sa se mai angajeze anul asta laughing.

anonim_4396
| anonim_4396 explică:

Stiu si eu o persoana exact la fel. Din pacate, deocamdata nu si-a revenit, are 25 de ani. Daca sunteti chiar asa bune prietene, ar trebui sa-ti permiti sa te bagi, sa faci ceva s-o ajuti, iti intra in atributii, cred eu.
Da, aproape sigur va regreta timpul pierdut, dar asta nu inseamna ca e prea tarziu, niciodata nu e.
E destul de greu, daca la varsta aia nu ai ganduri marete, cand ar trebui sa muti muntii, ea se comporta ca o pensionara. Mna, poate ca nu toata lumea e facuta pentru chestii marete, desi e pacat sa ramai in mediocritate, macar ar face un prim pas angajandu-se, gasindu-si un rost.
Parintii cred ca au o parte de vina. Masina aia banuiesc ca ei i-au cumparat-o, sau macar au contribuit, nu? E clar ca au cocolosit-o toata viata, in cazul asta, din acest motiv nu are pic de inflacarare inspre a face ceva.
Trebuie sa gaseasca speranta in ceva, motivatia, un motiv mai bun de a trai, decat plimbarile in parc. Parintii trebuie sa n-o mai tina ei, ca nu e normal la varsta asta sa fii parazit, iar nevoia o va invata ca nu poate sta degeaba. Nu merge in viata cu "uite stam, ce sa facem?"
Parintii par principalii vinovati. Ei trebuie sa inceteze sa o mai sponsorizeze, pur si simplu. Nu-i fac bine deloc, nu asa se traieste.

| anonim_4396 explică (pentru anonim_4396):

E chiar a 3-a mașina pe care o schimbă. Așa mă gândesc și eu că părinții sunt de vina. Au învățat-o să fie prea comodă, sa aibă totul de-a gata. Cred că nu se stresează pentru că știe că ai ei o susțin sau că nu se supără sa o întrețină încă... nu cred că știe că mama ei așteaptă să se angajeze laughing.

anonim_4396
| anonim_4396 explică:

Copiii trebuie crescuți, nu lăsați să crească.
Acum, ca o buruiană, face umbră pământului.

E în natura ei să fie așa, și nu cred că poți să o ajuți cu mare lucru cât timp din interiorul ei nu are măcar o fărâmă de dorință de a fi altfel.

Probabil că cel mai bine poți să o ajuți prin exemplu. Să vadă la tine ceva ce poate o să prindă drag să vrea și ea. Și atunci o încurajezi și îi dai sfaturi. Dar să o tragi după tine sau să o împingi... E la fel de inutil ca și când ai împinge o mașină stricată.

| Raducons a răspuns:

Mai sunt sigur persoane de genul asta, inconstienti si ignoranti, dar viitoul va fi sumbru.E fata si poate gaseste pe cineva daca arata bine si se descurca.Eu zic sa nu ii mai ai grija, mai bine vezi de tine, se poate sa ajunga mai bine ca tine, Ai zis ca are o masina scumpa, vezi nu e cazu s-a ii ai grija. Oricum e o greseala ca o renuntat la facultatea de contabilitate si o sa regrete dar va fi prea tarziu..Asta e, unii oameni nu se pot adapta pe plan social pur si simplu.

| anonim_4396 explică (pentru Raducons):

De mine nu-mi fac griji. Am menționat de mașină pentru că mereu spune că nu are bani, însă e destul de răsfățață (e a 3-a mașina pe care o schimba). Cred că au și părinții partea lor de vină.

| Raducons a răspuns (pentru anonim_4396):

Sigur au vina, E de apreciat ca te preocupa soata ei, mai rar asa prieteni.Cel mai bine e sa ne vedem fiecare de noi Daca nu stim sa profitam de oportunitatile pe care ni le da viata e grav, de aia ajung oamenii la sinucidere.

| Jus7t a răspuns:

Să nu facă vreo prostie, să aibă gânduri sinucigașe sau lucruri de genul.
E bine că nu vrei să pui presiune pe ea, dar se întâmplă ceva.
Clar în unele cazuri e vorba de LENE dar nu în toate e așa, iar chestia e că noi ( adică tu) trebuie să aflăm ( adică să afli) de ce nu își poate găsi ceva.
Trebuie să vrea ea să își găsească ceva, să caute, iar pentru asta are nevoie și de motivație -> nu doar motivație de genul " muncește că restul muncesc și trebuie să mănânci", adică clar e și asta una. Dar poate are nevoie de un scop, de o direcție, de un răspuns clar la întrebarea " DE CE?".
Nu suntem toți la fel. Fiecare simte diferit realitatea.
De aia nu e așa ușor să îți dai seama ce e în interiorul unui om.
Uite o carte pe care dacă o citești ai putea să o ajuți puțin să își schimbe mentalitatea : So Good They Can't Ignore You - Cal Newport.
Aici spune că dacă îți pui întrebarea "Ce iubesc să fac?" ( Că bănuiesc că ea nu știe ce vrea de la viață) o să te concentrezi pe ce lumea îți oferă ție, iar dacă îți pui întrebarea "Ce pot eu să ofer lumii?" te concentrezi la a deveni bun la ceva, la a găsi ceva la care să devii bun.
În fine, mare lucru nu cred că poți face, recomand să încerci să o convingi să se intereseze de tot ce o poate ajuta pe ea să se descopere.
Mai e varianta, după cum am zis la început ( cred), să aibă o problemă, să o supere ceva, să o apese ceva.
E bine că îi ești alături.

| Raizing a răspuns:

Bunalaughing

Nu-i explici Nimic!
Din contra -persoanele care n-au -nici o grija- o vor duce -cel mai bine -acum -in viitor
Soarta e de partea Lor -mereu love strucklove struck