Vorbeste sincer si calm cu ei lucrul asta. Spune-le ca iti doresti asta, intreaba-i ce parere au.
Nu te apuca sa insisti, sa te "smiorcai", ci ramîi doar pe pozitie spunindu-le ce frumos ar fi.
Nu trebuie sa se simta amenintati, pentru ca atunci vor riposta si ei mai hotarit cu riscul ca discutia sa se transforme in altceva, sa te reduca la tacere. Important e cand vorbesti cu ei sa inveti sa nu te pierzi cu firea, pentru ca atunci se rupe canalul de comunicatie intre voi. Arata-le ca pot avea incredere in ideile tale, ca nu esti doar o capricioasa. Dorinta ta de a avea un fratior e legitima. Dar nu te grabi, nu forta. Ai tai au si alte lucruri pe cap, si, nu ai sa crezi, dar vor si ei sa se bucure de viata distrindu-se, traind mai usor etc.
Intre timp de poti interesa putin despre cum e sa fii doi frati, care sunt conditiile vietii unui copil adoptat.
Mai incearca sa vezi daca parintii tai au capacitatea financiara si puterea sa mai creasca inca un copil. Daca vezi ca asta nu e posibil, e un motiv de reflectie pentru tine. Incearca sa vorbesti indirect cu parintii tai, cum li se pare ca se descurca, cum li se pare viata. Poate asta va va uni si mai tare, daca nu faci din ea un conflict.
In lipsa de frati, foloseste-te pana atunci de verisori si de prieteni, colegi.
Succes, si oricum ar iesi, ai grija de tine si incearca sa-ti intelegi parintii. Tie ti se par,, maturi" sau chiar,, batrini" dar nu uita ca si ei pot fi niste tineri care, ca si tine, nu au solutii la toate problemele vietii.
Recitind inca odata, tu spui de o fetita nou nascuta. Daca te gindesti la o fetita anume, poate ca e graba sa îi convingi tu pe ei (pregateste-ti strategia) sau sa te resemnezi daca conditiile nu o permit.
Bafta!