Cum pot avea o relație mai bună cu iubitul meu? Avem certuri tot mai dese de la un timp din motive precum că eu vin târziu de la muncă că așa e programul el comentează că e gelos eu am 22 de ani iar el 25 de ani.Ce e de făcut în situația asta?

Da-i papucii si gaseste-ti altul, fiindca nu poti sa-ti imbunatatesti o relatie cu un barbat gelos, chiar si pe servicul tau.
Relatie total nefericita si fara viitor!

Este imatur iubitul tau. Sa iti ofere condiții sa stai acasă sau sa vina sa te insoteasca de la serviciu. Nu este gelozie, mai curand motiv de cearta si manipulare.
Tu stii mai bine daca merita sa stai cu o asemenea persoană toxica.
Imi inchipui ca atunci cand vii obosita de la servici, doar de starile lui negativiste nu iti arde.
Parerea mea, punct si de la capat.

Nu poți veni de la serviciu când are chef iubitul tău. Dacă este gelos ar trebui să îl lași.

Am si eu o intrebare: Pentru ce il iubesti daca nu va intelegeti? Sau habar nu ai ce e dragostea. Stati impreuna ca sa aveti ce f#$% gratis sau pentru ca unul dintre voi a gasit adapost la celalalt. O astfel de relatie nu poate fi imbunatatita. Mai bine o rupeti.

Dacă tu muncești și programul mai e și așa cum spui, dacă e chiar așa cum spui și el nu vede totul clar, eu una ți-aș zice că nu se rezolvă, așa ceva nu are rezolvare ci ești doar la început de o viață controlatoare alături de un bărbat gelos.
Ăsta e abia începutul. Oamenii geloși, părerea mea, nu se schimbă ci doar avansează, e dacă vrei ca psihoza, aș încadra-o alături de tulburarea paranoidă, care neținută sub observație va crește și tot crește, ca o plagă, și crescând nu va putea face altceva decât ravagii.
Și eu iar repet de motiv. Dacă motivul certurilor e venitul târziu de la unicul loc care-ți pune pâinea pe masă, e tragic. E foarte tragic. Eu una, care admit că nu sunt cea mai workaholică persoană și aș munci doar dacă aș fi super nevoită, eu una citindu-ți povestea și punându-mă în papucii tăi, mă închipui pe mine în povestea ta și mă închipui doar așa :
"Cum țip la iubitul meu și-i spuncă dacă tot e așa de gelos, nu vrea să-mi dau eu demisia și să mă țină el acasă, pe banii lui și pe regulile mele."
Sincer, eu una așa i-aș face. )
Sorry, dar mi-e deja greață când aud de astfel de specimene și de astfel de oameni, care te vor, nu știu, pe post de ce, de bibelou?! Să nu respiri, să nu exiști, ca nu cumva să nu devină omul gelos?!

Prietenul tău are probleme și după toate cazurile studiate în online la capitolul crime conjugale eu atât îți spun fat-o, nu e de joacă. Nu lăsa problema așa și dacă încă nu e ceva mai serios, încă, fugi de acolo. Nu te lăsa pradă unor emoții care oricum o să vezi că peste câțiva ani o să treacă și o să te întrebi "Dar ce dracului caut aici?" Când o să fii controlată și la aerul pe care-l respiri sau la minutele cât ai scos capul pe geam, că stimabilul s-a simțit gelos și are drept de viață și de moarte asupra ta. Poate o să zici că exagerez acum, dar ce m-aș fi bucurat dacă le-aș fi avut pe toate fetele alea pe care le aud la podcasturi că au devenit stafii, doar pentru că cineva nu a vorbit mai aprig și despre problema asta și acum nu mai sunt printre noi. Dar problemă care la prima vedere deși pare banală, e, o, cum spuneam, o plagă, destul de contagioasă și care crește în timp, încât e mai periculoasă decât un defect sau viciu. Deaorece un defect sau viciu e vizibil și deja cam devine sigur trăsătură de caracter și până la urmă cine se înhamă la aia, e înhamă sau acceptă persoana așa și aia e. Și uneori e și mai ușor așa, pentru că persoana fiind acceptată e lăsată în pace și de obicei persoana sănătoasă se bucură de persoana cu vicii când e trează sau normală, când nu-și face de cap cu viciul iar când e sub efectul viciului o lasă în pace să-i treacă și aia e. Uneori e mai simplu să trăiești cu o persoană cu un viciu decât cu o persoană cu această plagă. De ce? Pentru că o persoană cu plaga "geloziei" e foarte parșivă. Nu aș zice musai persoana, cât plaga/boala. Deoarece gelozia la prima vedere pare normală, chiar dă un plus de adrenalină în relații, un boost de "hei, eu contez, pentru că iubitul/iubita mea e gelos/geloasă" și de aici crezând asta, deja ai lăsat prima doză să crească la acea plagă. Apoi ea tot crește, crește și faza e că cu cât tu o tratezi mai superficial, dar îi lași loc să intre în viața voastră, e prinde din ce în ce mai multe rădăcini și nici nu realizezi cum a ai ajuns în ziua în care vei face totul doar după cum dictează plaga din om, pentru că în fond omul nu e de vină că suferă de acea plagă sau dacă e, uneori chiar nu e, pentru că si plaga asta gelozie, e până la urmă tot un cumul de genetică cu mediu și educație. Eu una aș zice că toți avem doza noastră de gelozie și până la un anumit punct e benefică și sănătoasă. Adică eu una aș zice că și fără gelozie, oamenii nu ar fi oameni, deaorece ea, gelozia apare tot din emoții umane și din nesiguranțe. Însă aici zic eu că intervine mediul și educația, deoarece acele nesiguranțe mari provin de la familie, de la părinți. Clar în spatele oamenilor prea geloși, șed niște părinți care au format și crescut niște nesiguranțe foarte mari în copil. Ori apoi, gena, adică un om cu o genă mai puțin predispusă la boli psihice, dar care are formate acele nesiguranțe mari de la familie, oricât de nesigur/ă ar fi persoana, nu va ajunge niciodată să lase plaga aia numită "gelozie" să crească, dar mai ales să crească în forme bizare, precum, poate, a-și închide partenerul/partenera în casă doar de frica de a nu-o pierde. Însă când și gena e favorabilă (către psihoză și alte boli psihice sau pur și simplu are o labilitate mare psihică) ia gândește-te unde vor duce toate astea. Păi clar la ce am spus mai sus, cu toate acele povești creepy cu crime domestice, majoritatea comise din gelozie sau frica chiar de abandon. Ceva ce deși, observ că încă nu este abordat foarte mult de psihologi, însă după câte cazuri de genul am văzut, ar fi trebuit să tragă psihologii semnalul de alarmă și să arate, că multe crime conjugale, mai ales la bărbați, este din cauza fricii de abandon. Iar la femei, de obicei, mai ales cele care nu-și pot ucide partenerul, s-a ajuns la a-și ucide copilul, dar doar când află că ajung să fie părăsite. Deci poate ar trebui să învățăm cu toți din aceste tragedii, poate chiar să se facă un studiu psihologic mai amănunțit pe aceste teme, podcasturi mai serioase, ca să educe mai mult populația. Mai ales tinerele acestea domnițe care visează la "marea dragoste".

Pe scurt, părerea mea : ai grijă! Atât!