Nu are încredere în el, are stima de sine scăzută, se simte vinovat pentru orice situație chiar și în cazul în care ar fi îndreptățit sa nu fie; sta prost cu moralul, se simte inferior, se condamna singur, se autoînvinovațește singur, cineva, cândva la demoralizat; suferă de depresie, depresie mascata, simptomele încă nu au reieșit la suprafață, dar și când vor ieși, îl va nimici!
Are nevoie de sprijin moral, de siguranță, de afecțiune, de înțelegere; tipul are probleme psihice bine înrădăcinate în subconștient și în acest mod se justifica involuntar.
Până la urmă omul respectiv ori dă dovadă de bunătate ori de prostie? Probabil e genul de prea bine crescut pentru lumea din ziua de azi, dar nu e neapărat un lucru rău. Nu poți să îi bagi tu în cap că se profită de pe urma lui. N-ai ce să îi faci decât să îl lași să dea cu capul până se trezește singur la realitate.
N-ai cum să îl schimbi, poti doar să faci observație, cuiva dacă ți se pare ceva aiurea. Sau poți să îi spui asa ca sfat niște chestii. Dacă întelege bine, dacă nu, așa este el.
Poate ascunde alte aspecte din viața lui, știe că este folosit, știe că este singurul lui lucru de făcut, poate unicul lui job (dacă lucrează, momentan). Bunătate creată prin frică și abuz, un mod de supraviețuire.
Nu știu, doar o altă variantă.
Si eu sunt cam in aceeasi situatie. Nu cred ca merge sa te schimbi. Decat daca se intampla ceva socant, care poate sa te faca sa devii prea rau.
Alexandragabriela93 întreabă: